Anul acesta, Biserica Evanghelică C.A. din România sărbătorește o aniversare specială: 30 de ani de când femeilor li s-a permis să fie hirotonite pentru activitatea de preot în biserică. Pentru a marca această ocazie, este organizat, azi și mâine, la Sibiu, un eveniment festiv.
Deschiderea a avut loc, astăzi, la Biserica Sfântul Ioan Sibiu, unde a fost marcată semnificația acestei aniversări. Totodată, a fost lansată și o publicație comemorativă in limba germană, editată de Dr. Elfriede Dörr. Cartea relatează experiențele femeilor preot în România. Sunt prezentate provocările, succesele și reperele din ultimele trei decenii de când femeilor li s-a permis oficial să slujească în biserică.
Despre jubileu: 30 de ani de la hirotonirea femeilor
„Această aniversare ne amintește de un pas important in istoria noastră: femeilor li s-a permis accesul la educația teologică și la hirotonire. Odată cu decizia de acum 30 de ani, importante idei teologice au fost transpuse în lege canonică”, spune Dr. Elfriede Dörr. „Hirotonirea femeilor este o condiție indispensabilă pentru a avea în biserică o comunitate reconciliată de bărbați și femei. Ea este un pas important înspre dreptate si pace – există și un cuvânt ebraic foarte frumos, care exprimă aceste aspecte: „shalom”. Suntem încântați să sărbătorim această etapă și, în același timp să consemnăm poveștile femeilor într-o carte.”
În cadrul evenimentului, femeile preot prezentate în carte au vorbit despre experiențele lor personale. Lansarea de carte a fost o ocazie de dialog, discuție și întâlnire.
Despre Biserica Evanghelică C.A. din România
Biserica Evanghelică C.A. din România are în urmă o istorie îndelungată. Ea este conectată cu toate bisericile creștine din România și din întreaga lume. De-a lungul istoriei sale, Biserica Evanghelică C.A. din România a fost si este martoră a faptului că diversitatea oamenilor este reconciliată în Cristos și că ei sunt uniți într-un singur trup: „27 Căci toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos. 28 Nu este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Cristos Isus“ (Galateni 3:27f). Jubileul hirotonirii femeilor marchează un pas semnificativ pe această cale.
Elfriede Dörr și titlul cărții
„Drumurile se creează mergând. Publicație comemorativă la 30 de ani de la hirotonirea femeilor în Biserica Evanghelică C.A. din România”, a fost prezentată de către Elfriede Dorr. „Ceea ce astăzi este de la sine înțeles pentru bisericile evanghelice nu a fost deloc așa timp de secole: hirotonirea, adică numirea femeilor în slujba preoției. Ocuparea unui oficiu spiritual și hirotonirea bisericească au fost rezervate bărbaților pentru o perioadă lungă de timp. Renunțarea la acest privilegiu a însemnat pentru lumea bisericească” dominată de bărbați pierderea puterii și despărțirea de tradițiile învechite.
De aceea, bisericile evanghelice au urmat dezvoltările sociale. Susținute de condițiile politice și sociale, această formă de egalitate de gen părea un obstacol. Biserica Evanghelică C.A. din România nu a făcut excepție în acest sens. Cu toate acestea, acum poate privi înapoi la 30 de ani de hirotonire a femeilor, ceea ce merită să fie recunoscut, mai ales având în vedere că, în cadrul Federației Luterane Mondiale, una din cinci biserici membre încă refuză să hirotonească femei. Acest jubileu de 30 de ani este o ocazie potrivită pentru Elfriede Dörr, ea însăşi pastor din Sibiu şi responsabilă pentru relațiile ecumenice ale Bisericii Evanghelice C.A. din România, de a dedica o publicație comemorativă acestei teme.
Rezultatul este o carte remarcabilă, care transmite o impresie despre angajamentul femeilor în lupta pentru egalitate, în special prin intermediul interviurilor cu femeile direct afectate sau prin autoportretele acestora. În prima parte a cărții, editorul aduce un omagiu femeilor cărora li s-a permis să studieze teologia (şi uneori nici măcar atât), dar cărora li s-a refuzat o vocație. În România comunistă, deja în anii 1950, reglementările de stat laice au creat arbitrariul necesar. Exemplele lui Marlene Klein şi Christl Schullerus arată cât de dureroasă a fost pentru femeile respective refuzarea perspectivelor de carieră.
Ambele tinere femei s-au simțit chemate să slujească ca pastori. În timp ce lui Klein i s-a refuzat al doilea examen teologic, visul lui Schullerus de a deveni pastor s-a sfârșit printr-un decret al Departamentului Culturii, cu puțin timp înainte de examenele finale. Însă nu doar autoritățile de stat au împiedicat egalitatea între bărbați și femei. Și comunitățile evanghelice s-au dovedit reticente. Un eveniment din mijlocul anilor 1970 este indicativ în acest sens. Trei femei luterane s-au adresat conducerii bisericii cu rugămintea de a li se permite să studieze teologia. Nesiguri cum să gestioneze cererea, liderii bisericii au întrebat în comunități cine ar fi dispus să primească o femeie pastor. Doar comunitatea din Codlea a fost de acord”, mărturisește autoarea.
Încotro? Sibiul, un reper important
Elfriede Dorr ne prezintă imagina mondială a preoțilr-femei. „Schimbarea de direcție a venit acum 30 de ani, odată cu decizia de a admite femeile în oficiul hirotonit. Cum a evoluat activitatea femeilor pastor și, mai ales, cum arată aceasta astăzi, se poate afla din poveștile şi portretele cărora li s-a dedicat un capitol separat. Acestea oferă o privire asupra vieții cotidiene a unei biserici care a trecut prin mari schimbări. Sunt pastoare care au rămas aici împotriva valului de emigrare. Și sunt pastoare care s-au mutat aici și își văd aici sfera de activitate. O privire asupra peisajului bisericesc românesc şi global este foarte utilă în abordarea subiectului hirotonirii.
Acest lucru este exemplificat în a doua parte principală a cărții. Devine rapid evident că tratamentul egal al bărbaţilor şi femeilor în oficiile spirituale nu este doar o preocupare a bisericii locale. Chiar și în bisericile evanghelice din Norvegia (hirotonire din 1967), Brazilia (din 1982), Taiwan (hirotonirea femeilor este posibilă doar în trei din şase biserici luterane), Africa de Sud (din 1997) şi SUA (din 1970), acest lucru este recunoscut ca o problemă importantă. Pentru comparație: în Germania, primele femei au fost hirotonite în 1943, dar au rămas singurele timp de mulți ani. Experiențele celor afectate sunt aproape interschimbabile, fiind iniţial însoțite de prejudecăţi, neîncredere şi respingeri. Și uneori chiar regresii, cum arată exemplul Letoniei, unde hirotonirea femeilor s-a încheiat după revoluția din 1989/90.
În ansamblu, dezvoltarea către mai multă egalitate în structurile bisericești este de neoprit. Acest lucru este dovedit şi de rapoartele de țară. Cât de benefică este, oricum, activitatea femeilor, arată profilele profesionale ale teologilor, diaconilor, educatorilor bisericești sau vicariatelor. Aceste grupuri profesionale îşi găsesc un loc meritat în publicația comemorativă. Pe scurt, publicația comemorativă are tot ce aveţi nevoie pentru a vă adânci în lectură și a descoperi mereu lucruri noi și interesante. Rămâne de văzut dacă autorii trebuiau să fie exclusiv femei. Chiar şi un episcop, rector sau decan responsabil nu va ignora subiectul. Totuși, acest lucru nu diminuează în niciun fel munca lăudabilă a autorilor şi a editorului, care a realizat o lucrare foarte recomandată. Andreas Apelt are un doctorat în științe politice şi este scriitor, autor și editor a numeroase cărți de istorie contemporană şi culturală, precum şi probleme socio-politice. De mulți ani, este implicat în activități de educație politică și culturală în legătură cu România, poporul și țara sa”, povestește inițiatorul acestei aniversări.
