Cu ocazia festivalului Arsa Sacra, ce se desfășoară până pe data de 22 septembrie, la Sibiu, a fost deschisă publicului larg, pentru un tur ghidat, Biserica Franciscană Sibiu, de pe strada Șelarilor, numărul 14. Turul a fost desfășurat de către Marius Șpechea, lector universitar la ULBS și Attila Bojtor, preot vicar al Parohiei Romano-Catolice ,„Sfânta Treime” Sibiu-Centru.
Fosta Mănăstirea a Clariselor
Întâmplarea a făcut să fiu și eu prezent la turul Bisericii Franciscane. Marius Șpechea este cel care ne prezintă istoria acesteia. Deschide grilajele de fier și intrăm în interiorul locașului de cult. Nu suntem mulți oameni în grup, în jur de zece. Ne așezăm pe scaune, fascinați de decorul în care ne aflăm și suntem atenți la vorbele ghidului nostru: „Biserica în care ne aflăm acum, în evul mediu (sec. XV) era cunoscută drept Mănăstirea Clariselor (n.red. ramura feminină a franciscanilor). După reforma luterană, mănăstirea a fost desființată, iar biserica transformată într-un depozit de cereale, fapt ce a dus la degradarea ei”.
Biserica rămâne depozit de cereale, după cum ne relatează Marius Șpechea, câteva secole, urmând ca după intrarea Principatului Transilvaniei în componența Imperiului Habsburgic, generalul comandant Étienne de Stainville să obțină de la reprezentanții orașului permisiunea instalării călugărilor franciscani în orașul Sibiu. După ce franciscanii preiau biserica, încep reamenajarea ei, transformând-o din stil gotic în stil baroc.
În 1716 se oficiază prima liturghie catolică într-o biserică din Sibiu. 300 de ani mai târziu, în 2016, comunitatea romano-catolică din Sibiu a sărbătorit, după finalitatea renovării bisericii, resfințirea acesteia.
Fresce de pe vremea Bisericii Clariselor
Privind pereții bisericii, observ unele picturi vechi, deosebite de celelalte picturi parcă proaspăt vopsite, și mă întreb „de ce?”. Mă lămurește imediat ghidul: „Lucrările de reabilitare ale bisericii au avut un succes: s-au descoperit sub vechea zugrăveală o serie de fresce medievale care împodobeau vechea Biserică a Clariselor. În frescele descoperite acum, sunt reprezentate scene biblice, cum ar fi: Reprezentarea Răstignirii lui Iisus, cu Sf. Ioan și Fecioara Maria, a Sfântului Andrei și, mai puțin vizibilă, a Sfintei Ursula. Cine le-a pictat a fost un pictor medieval foarte bun, sunt niște detalii ale fețelor foarte interesante”.
Altarul principal
Altarele sunt reprezntative pentru bisericile catolice, pe vremuri, fiecare locaș de cult având un preot pentru fiecare altar. „Altarul principal, ca și celelalte altare, sunt de pe vremea franciscanilor. Au fost comandate la Viena și plătite de către contele Damian Hugo von Virmond, a cărei piatră funerară se află în altar. Acesta a fost unul din consilierii și generalii importanți din armata împăratului Carol al VI-lea, alături de Eugenio de Saboyo.
În epitaful ce se găsește pe piatra funerară se expun faptele din viața sa, evenimentele principale ale vieții lui. De aici aflăm că a fost mare ambasador la Constantinopol în perioada otoman, că a ajutat alături de Eugenio de Saboyo la eliberarea Transilvaniei etc.. A fost un diplomat și comandat militar deosebit de interesant și de valoros în epoca lui. Influent și bogat, de vreme ce a putut comanda la Viena altarele și statuile Sfântului Petru și Sfântului Paul”, relatează Marius Șpechea.
Altarele secundare
În ceea ce privesc tablourile secundare, la descrierea acestora ia cuvântul preotul Attila Bojtor: „Pictura de pe altarul drept reprezintă episcopul care i-a botezat pe armeni, Sfântul Grigorie Iluminatorul și se află aici deoarece în Sibiu se aflau câțiva armeni care probabil voiau să fie reprezentați de acest sfânt, aici. Iar în altarul stâng se află icoana ce reprezintă Aducerea Fecioarei Maria la templul din Ierusalim”.
Crucile de pe stâlpii bisericii
La un moment dat, o doamnă îl întreabă pe preotul vicar ce reprezintă crucile de pe stâlpii bisericii. Nu le-a văzut aici înainte de reabilitarea bisericii. Explicația vine de la același pr. Attila Bojtor: „Crucile de pe perete au fost găsite sub tencuială. În ritul romano-catolic, atunci când se sfințește biserica se desenează aceste cruci pe perete și sunt unse cu ulei sfânt. Este semnul că pilonii bisericii au fost sfințiți”.
Plăcile comemorative
O altă doamnă îl întreabă pe Marius Șpechea ce reprezintă plăcile din piatră puse pe pereții bisericii. „Era o practică de mai demult, în care cei care făceau parte din familii nobiliare sau care aveau o contribuție importantă pentru reabilitarea, conservarea, dezvoltarea comunității, să fie înhumați în cripta din subsolul bisericii, iar după ce nu au mai avut loc suficient, au pus câte o placă comemorativă în cinstea lor. Și în criptă sunt înhumați comandatul Hugo von Virmond, guvernatorul Ioan Haller cu familia și alți reprezentați de seamă ai orașului. În perioada interbelică lăcașul a fost folosit și ca biserică parohială a Parohiei Române Unite Sibiu II, cu generalul în retragere Ioan Boeriu ca epitrop”.
În 1949, după instaurarea regimului comunist, mănăstirea a fost desființată, iar călugării au fost trimiși în lagăr. Iar după moartea ultimului preot al acestui ordin din Sibiu (1996), după cum spune pr. Attila Bojtor, Biserica Franciscană aparține Parohiei Romano-Catolice 1Sfânta Treime” Sibiu Centru, mai puțin clădirea mănăstirii, care este neretrocedată.
În prezent, în acest lăcaș de cult se oficiază slujbe de patru ori pe săptămână, duminica de două ori, dimineața, în limba maghiară, seara, în limba engleză, iar în timpul săptămânii, marțea și joia, după masă. Dar, din păcate pentru publicul larg, nu există un program pentru vizitarea bisericii. În schimb, în cazul în care există grupuri de doritori, aceștia pot anunța în prealabil Parohia Romano Catolică-Centru și vor fi programați pentru un tur.
