Interviu cu Cosmin Adrian Roșu, Directorul AJOFM Sibiu
Un birou îngrijit, în care sesizezi de la prima ocheadă că nu se șomează, deși acesta e domeniul în care interlocutorul nostru își desfășoară activitatea. Și un „coordonator al acestei activități” – cum îi place să se numească, evitând cu eleganță numirea pompoasă de „Director” – cu temele făcute la zi.
Am discutat cu Cosmin Adrian Roșu despre rata/evoluția șomajului în Sibiu, profilul celui care se află în căutarea unui loc de muncă, ce specializări sunt râvnite de angajatori, despre cât de greu e să profesezi în ceea ce ești pregătit și îți place să faci. Și despre multe altele, vrute și nevrute…
Rata șomajului, constantă în ultimii 10 ani
Agenția pe care o conduceți e percepută, adeseori, ca un loc în care ajungi la necaz, ca ultimă șansă atunci când îți pierzi un loc de muncă sau ești la început de drum și nu găsești prea mare lucru… de lucru pe piață. Cât de confortabil vă simțiți în această postură?
Poate că nu e prevăzut așa, în legislație, fiecare element pe care ar trebui să îl găsească între serviciile noastre un cetățean al României. Dar Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă are un dublu rol. Unul este acela de a asigura servicii de consiliere, informare, mediere pentru orice persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, de a asigura pentru persoanele care sunt îndreptățite să primească o indemnizație din fondul de șomaj o indemnizație, pentru o perioadă determinată de timp (de maxim 1 an de zile, în cazul în care își pierd locul de muncă). Și, desigur, de a sprijini angajații care, din motive independente de ei, nu își încasează toate salariile, aceste firme intrând în insolvență. Iar noi, din fondul de garantare al salariilor, le decontăm până la cinci luni din salariile restante, aceasta fiind limita maximă pentru care noi putem acorda aceste plăți.
Și avem un alt palier, prin care sprijinim angajatorii. Susținem angajatorii prin subvenții, pe care le acordăm atunci când ei angajează din șomaj persoane, să le spunem din categorii mai defavorizate pe piața muncii. De exemplu, persoanele cu dizabilități, persoanele peste 45 de ani, persoanele care mai au doar câțiva ani până la pensie, persoane unici întreținători de familie, monoparentale. Și o categorie distinctă e cea a tinerilor la început de drum. Pentru aceste persoane oferim angajatorului un stimulent financiar. Sprijinim programele de ucenicie, de stagiu, iar toate aceste măsuri sunt în beneficiul angajatorului.
Mai mult decât atât, pentru angajator avem o etapă nouă introdusă recent în producție. Se lucrează la ea de câteva săptămâni, în etape. E vorba de platforma PULS, unde toată relația cu angajatorii este digitalizată. Cred că va mai dura aproximativ trei săptămâni până vor fi implementate toate modulele, unele din ele fiind funcționale deja parțial astăzi. Aici angajatorul va putea să gestioneze relația prevăzută de lege cu AJOFM integral, digital, din fața calculatorului de la birou.
Există percepția că Sibiul e un oraș cu o rată a șomajului foarte scăzută sau că nu are probleme reale în acest sens. Cât de legitimă este o astfel de evaluare?
E dificil să calculăm dacă Sibiul e mai favorizat sau defavorizat din acest punct de vedere. Rata șomajului în Sibiu a fost, într-adevăr, sub media pe țară. Aceasta, cel puțin în ultimii 10 ani. Ceea ce pot să vă spun e că șomajul la noi a oscilat mai mereu între 1,9% -2,5% în ultimii 10 ani. E o rată care întotdeauna a fost sub media pe țară și, cred, și sub media europeană. Astăzi, dacă vorbim, rata șomajului este de 2,56%. Dar aceasta nu este o poză relevantă, deoarece în această perioadă (iunie-august), absolvenții oricărei forme de învățământ se înregistrează la AJOFM, urmând ca dacă nu urmează o altă formă de învățământ ulterior, să primească pentru un timp limitat (de șase luni) o indemnizație de șomaj care să îi ajute până își găsesc un loc de muncă. Și atunci acest număr, care indică și procentul, este mai mare decât cel obișnuit.
Oricum, rata șomajului este totuși în creștere față de anii precedenți, dar real este în creștere doar cu câteva sute de persoane.
„Se caută bucătari, ospătari, cameriste, se caută aproape orice”
Cum stăm cu forța de muncă, în special, în zona industrială? Există în continuare solicitări similare celorlalți ani? Sau asistăm la o stopare, diminuare sau, dimpotrivă, expansiune a cererilor angajatorilor din Sibiu?
În fiecare an, cel puțin în ultima vreme, situația este aceeași. Dacă vorbim de forța de muncă disponibilă pe piața muncii din Sibiu, asigurată din evidențele AJOFM – sau din cunoștințele noastre despre persoane care nu sunt înregistrate neapărat la noi, dar vin și mai întreabă de câte un loc de muncă, în ideea de a și-l schimba pe acela pe care îl au sau vor să facă o relocare – , oferta de locuri de muncă disponibile pe piață este mai mare decât oferta de potențiali angajați. Și atunci se caută multe domenii, se caută oameni din alte județe, inclusiv pentru aducerea lor din țările non UE.
Unde își găsesc oamenii cel mai mult de lucru, ca domeniu de activitate?
Peste tot! Horeca, producție… Inclusiv se caută operatori în întreprinderi mari din zona industrială sau de pe platforma COMPA, se caută bucătari, ospătari, cameriste, se caută aproape orice.
Se păstrează tendința migrației dinspre zonele limitrofe spre Sibiu?
Aceasta nu pot să vă spun, pentru că evidența contractelor de muncă nu este în grădina noastră. Noi nu știm dacă angajații care ocupă aceste locuri de muncă și nu trec prin o parte din evidențe sau servicii oferite de AJOFM ajung să lucreze în zona industrială venind din zonele limitrofe. Știu însă că în ofertele de muncă pe care noi le promovăm există aproape la fiecare dintre ele componenta de transport sau decont de transport. Deci clar se adresează și zonelor limitrofe, uneori poate chiar mai îndepărtate decât prima linie a Sibiului.
Există un profil al șomerului sibian? E docil, pragmatic, muncitor? Sau, știu eu, comod, cu pretenții mai mult sau mai puțin rezonabile?
Pretențiile șomerului sibian sunt diferite în funcție de ce poate să ofere fiecare. Într-adevăr, ideal ar fi ca nevoile unui angajat să se regăsească în oferta salarială sau în pachetul de beneficii pe care îl oferă angajatorul. La fel cum ar fi la fel de normal ca angajatorul să găsească în potențialul angajat o persoană care să îi asigure capacitatea, volumul de lucru de care are nevoie pentru ca el să poată produce un salariu. Unde ele se întâlnesc, remunerația pentru munca prestată este identică.
Există însă și o categorie de persoane, nu neapărat dintre șomeri, care și-ar dori salarii mai mari și nu le pot obține, pentru că probabil nu pot să ofere serviciile de acea valoare. Atunci nu se întâlnește cererea cu oferta și, ca în orice piață liberă, rămân în continuare în căutarea unui loc de muncă și angajatorul, în căutare de noi angajați. Dar de foarte multe ori se ajunge la un compromis, pentru că atunci când o persoană dorește să se angajeze, ea va accepta, probabil, și mai puțini bani în perioada de început, până când va găsi ce dorește. Sunt convins că un angajator serios, căruia i se demonstrează că angajatul poate performa, va face ajustări salariale în perioada imediat următoare.
„Încercăm să armonizăm de fiecare dată oferta de muncă cu numărul de persoane sau cu calitatea profesională”
Aveți o anumită situație a disponibilizărilor în urma „robotizării”, digitalizării și recurgerii la soluțiile tehnice care înlocuiesc forța de muncă umană, în special în activitatea industrială?
Despre disponibilizări e puțin mai dificil de discutat, punctual, pe aceste motive, de robotică-digitalizare. Conform legii, firmele care fac disponibilizări sunt obligate să își desfășoare activitatea în colaborare cu AJOFM și ITM. Noi oferim servicii de preconcediere. Am avut și săptămâna trecută o astfel de intervenție, de servicii de preconcediere, în sprijinul atât al angajatorilor, dar mai ales în sprijinul viitorilor potențiali șomeri. Încercăm să armonizăm de fiecare dată oferta de muncă cu numărul de persoane sau cu calitatea profesională, cu specializările persoanelor care urmează a fi disponibilizate și încercăm să îi ajutăm să găsească un nou loc de muncă.
Vă dau un exemplu, de acum câteva luni de zile. Din 40 de persoane propuse spre disponibilizare, la un angajator, vreo 30 au rămas în etapa a doua (pentru că 10 persoane și-au găsit rapid un alt loc de muncă), și au ajuns la noi să se înregistreze ca șomeri 11 persoane. Toți ceilalți, în perioada de preconcediere, au mers la niște interviuri, am solicitat unor angajatori care căutau forță de muncă să încerce să vadă dacă acele persoane se pliază pe nevoile lor, și și-au găsit locuri de muncă. Nu pot să vă spun dacă ceilalți 11 s-au angajat sau mai sunt încă în evidențele noastre, dar e posibil să nu mai fie niciunul.
În general, când există disponibilizări, acestea survin ca urmare a restrângerii de activitate. Astăzi, în Sibiu, încă nu există o problemă ca persoanele care sunt disponibilizate să își găsească un alt loc de muncă. Există încă locuri de muncă vacante.
Cum stăm în privința persoanelor din Ucraina, refugiate și stabilite în Sibiu, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp și care își caută aici de lucru?
Noi avem puțini ucraineni înregistrați în acest moment. Am avut o perioadă în care, pentru a putea beneficia de sprijin din partea statului român, aceștia erau obligați să fie înregistrați când își căutau un loc de muncă sau să dețină un contract de muncă activ în România. Și atunci, de voie-de nevoie, pentru a-și putea menține beneficiile, mulți dintre ei au venit la noi și s-au înregistrat. Dar sunt persoane din acest mediu defavorizat pentru care, necunoscând limba română, având anumite specializări sau pregătiri care nu sunt oficial recunoscute în România, a fost mai dificil să își găsească un loc de muncă. E dificil să ai studii economice sau juridice și să practici, de pildă, contabilitatea în România. Și atunci pentru astfel de persoane este mai greu.
Noi oferim tot sprijinul, avem colaborări foarte bune cu ONG-urile care se ocupă de ajutorarea persoanelor strămutate temporar din Ucraina. Am participat și la Ziua Refugiatului, am făcut un parteneriat cu două asociații pentru un Târg de Job-uri sau, să îi spunem, o mini bursă a locurilor de muncă… Și încercăm să facem un curs de inițiere în limba română, care va face, sperăm, mai ușor să își găsească un loc de muncă în România. Dar pentru a munci în România, ei au toate drepturile, identice cu ale oricărui cetățean român.
Cea mai mare indemnizație de șomaj în plată: 5749 lei
Apropo de digitalizare… Cum stați la acest capitol, în acest moment? Se mai lucrează cu dosare cu șină?
Legislația prevede să se lucreze cu dosare. Nu neapărat cu șină. Noi de ani de zile nu mai solicităm dosare nimănui. Persoanele vin la noi cu documentele în original sau în copie. Pentru a te înregistra în evidențele noastre e suficient să ai act de identitate și acte de studii. E primul lucru. Celelalte se fac ulterior. Inclusiv CV-ul profesional se întocmește la noi, cu ajutorul nostru.
Dacă e vorba de îndosariere, pentru a avea mai ușor acces la documentele fiecărei persoane în parte, aceasta o facem noi, nu cerem oamenilor dosare. Dar deocamdată, în această etapă, se lucrează perfect corect cu documente pe hârtie. În pași timizi, se vor aproba probabil și prin legislație și arhivele digitale.
Noi astăzi avem două aplicații: una în care lucrăm cu șomerii și cu tot ce ține de activitatea noastră, și una nouă, implementată recent, care implică digitalizarea integrală a relației cu angajatorii. Urmează o continuare, pentru a digitaliza integral toată activitatea. Sperăm ca până la final să existe și legislația aferentă arhivării digitale. Toți colegii mei au semnătură digitală, folosim acest lucru; multe activități care se fac astăzi pe hârtie se vor face doar digital.
Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpinați la ora actuală?
Dificultățile există să îți facă munca mai interesantă. Situații dificile apar atunci când angajatorii își doresc repede soluții pentru a-și asigura deficitul de forță de muncă și noi nu le putem oferi acest lucru atât de rapid pe cât au ei nevoie.
Dificultăți apar atunci când sunt de gestionat niște situații, de exemplu, în relația cu autoritățile locale. În privința persoanelor care își caută un loc de muncă sau a persoanelor neindemnizate (care beneficiază de venitul minim de incluziune). La acea primărie, de care aparțin aceste persoane, este un volum mare de lucru, există, conform organigramei, o singură persoană desemnată pentru așa ceva și atunci este foarte greu ca acea persoană să facă față atât cerințelor primăriei, cât și să colaboreze în timp util și eficient cu noi.
Dificultăți apar, dar găsim soluții, și noi, și ei.
Cea mai mare indemnizație de șomaj care se acordă la acest moment în Sibiu?
Cea mai mare sumă de șomaj în plată, la acest moment, este de 5749 de lei. Iar media indemnizației de șomaj se situează între 700-2000 lei.
Cum să te lași de fumat
De cât timp faceți ceea ce faceți?
Ceea ce fac astăzi, adică să coordonez oameni, fac de multă vreme. Dar ca director la AJOFM fac asta doar din martie 2020. Înainte, am fost tot aici, 10 ani, în Agenție.
Care sunt cele mai importante realizări pe care le-ați anexat la portofoliu? Puncte forte, cum le zice tot românul.
Cea mai mare realizare a mea, care nu are legătură cu profesiunea, e că m-am lăsat de fumat.
De azi?
De mult! De 15-16 ani. După 19 ani de fumat.
Aveți o rețetă?
Da. Atunci când îți vine să fumezi, trebuie să faci un singur lucru: să nu fumezi! M-a învățat cineva și chiar a funcționat!
Cât despre puncte forte sau neforte… Eu consider că sunt o persoană pregătită profesional și cu multă răbdare. Sunt interesat întotdeauna să am informațiile de ultimă oră, pentru că ele pot să îmi folosească acum sau poate mai târziu. Am învățat în timpul Facultății de Drept că important e să știi unde să cauți, nu neapărat să ții minte. Și să știi să citești un document, un act normativ, o ordonanță sau un articol din lege și să îl interpretezi întotdeauna în sensul în care legiuitorul a vrut să îl scrie.
Consider că un atu în ceea ce mă privește e faptul că înainte de a ajunge în sistemul public am lucrat aproape 20 de ani în mediul privat. Și atunci experiența de partea cealaltă a ghișeului m-a ajutat foarte mult atunci când am intrat în serviciul public. Și consider că tot ce am acumulat de-a lungul acelor ani mă ajută să pot oferi mai departe, altor persoane, fizice sau juridice (care își doresc o interacțiune corectă cu instituțiile statului), această experiență.
Nostalgii după acea perioadă, în care activați în mediul privat?
Eu am nostalgii doar după prefixul mai mic, nu pentru cel pe care îl am astăzi. Aceasta e singura nostalgie. Am regretul acela, pe care îl resimt de multe ori în viață, pentru anumite lucruri pe care puteam să le fac și nu le-am făcut, nu pentru cele pe care le-am făcut.
„E bine să îți cauți locul care ți se potrivește”
Cum stăm cu gestionarea timpului liber? Dacă vă mai rămâne vreme și de așa ceva, desigur.
Îmi rămâne și timp liber. Dar într-o anumită perioadă a anului, cea mai mare parte a timpului meu liber se petrece în grădină. Și în livadă. Am pomi, legume… Și este un mod foarte bun de a mă relaxa.
Faceți țuică?
Țuică nu fac decât în asociere, în colaborare. Țuica e bună să o bei cu prietenii. Și atunci nici nu o poți face singur. Deci facem și țuică, facem și vin, și murături, și gemuri… De aceea pentru mine e o reală relaxare munca în grădină. Acum să nu vă închipuiți o grădină nu știu cât de mare. E vorba de 80 de metri patrați. Îmi place să cumpăr lucrurile din piața locală, de la vecini… Am vecini de la care iau brânză, alții de la care iau ouă, alții de la care cumpăr când taie vițel sau porc. Și consider că stimulez financiar oamenii de pe strada pe care trăiesc și sprijin produsul local.
Înseamnă că nu sunteți un model demn de urmat pentru marile supermarket-uri!
Ba da, din supermarket îmi cumpăr hârtie igienică și detergenți!
Doriți să lăsați pentru posteritate un gând, ceva memorabil despre dvoastră, care nu s-a spus încă până acum și care ar face bine „urmașilor”?
Nu știu dacă e pentru posteritate, dar un lucru important ar fi ca orice om să se potrivească în locul în care el se găsește. Dacă nu se potrivește, să își caute un alt loc. Acesta e un mesaj pe care l-am transmis tuturor. Și am colegi în Agenție care și-au schimbat în ultimii ani compartimentul sau partea de activitate. S-a eliberat un loc în altă parte, printr-o pensionare, să zicem, și au simțit că s-ar regăsi acolo. Și i-am încurajat să facă această mutare, în condițiile în care cel căruia i-a luat locul s-a dovedit că ar fi mai eficient. Ca și cel care a plecat pe altă activitate.
E bine să îți cauți locul care ți se potrivește. Azi îmi place ceea ce fac – mă refer la serviciul public de ocupare -, ca și coordonator al acestei activități și voi face probabil în continuare și dacă nu voi mai fi coordonatorul acestei activități.
