Evi Adrian are 23 de ani, iar muzica îi curge prin vene. În pofida tuturor criticilor primite de la apropiați sau necunoscuți, a continuat și continuă să-și urmeze pasiunea care îi face inima să bată „în ritm”. Idolul său e Michael Jakson.
„Am scos chitara din pivniță”
„Când aveam șapte ani am vrut să învăț să cânt la chitară. Am primit una de ziua mea, dar am ținut-o în pivniță până la vârsta de14 ani. Într-o zi, am fost să iau niște gem din pivniță și am dat peste ea. Am luat-o sus și am început să învăț singur, din online. Am crescut gradual, tot exersând și ascultând muzică. Am făcut foarte mult timp muzica drept hobby, însă cariera mea muzicală, ca s-o numesc așa, a început când aveam aproximativ 21 de ani. Nu am avut niciun interes de a face o profesie din aceasta.
Cea mai mare motivație pentru mine a venit într-o zi când m-au dus niște tovarăși de-ai mei într-un bar, unde se cânta karaoke. La un moment dat, am aflat că trebuie să cânt. Prietenii mei m-au înscris, fără să știu. Așa am început să cânt, cu vocea la început. Între 15 și 18 ani cântam foarte mult rock, dar în ultima vreme lucrez pe partea de disco pop”, spune Evi.
Un altfel de „Chatarsis”
Oamenii încearcă să-și găsească liniștea în diverse hobby-uri sau vicii. De aceea și primul album al lui Evi este suma frustrărilor sale. „Albumul meu de debut se numește Chatarsis. Acesta a venit în urma unor probleme personale pe care am vrut să le vindec, așa că am creat aceste piese legate de acele simțăminte. A fost produs integral de mine, înregistrat, mixat, lansat și așa mai departe.
Am început prin vara lui 2022, iar pe 23 iunie 2023, de ziua mea, l-am prezentat într-un local din Sibiu, la o săptămână după lansarea online. A fost un concert unde au venit ceva oameni, ne-am distrat. De atunci am promovat acest album și în alte orașe, cum ar fi Timișoara, Târgu Mureș, Hunedoara. Albumul se găsește și în format fizic, pe care cei ce doresc îl pot achiziționa la concerte”, spune muzicianul.
„Scriu ca să mă vindec și ca să încerc să vindec pe alții”
Arta este subiectivă. Tocmai acest fapt o face provocatoare pentru cei care o crează. „Ca și feadback, albumul a fost primit foarte bine de către oameni. Am primit o mulțime de mesaje pozitive, dar vorba din Capra cu trei iezi «Ferestrele au ochi și pereții au urechi», au existat și o mulțime de comentarii răutăcioase la adresa mea și la ceea ce fac. Dar eu sunt mândru de produsul meu. Sunt conștient că nu poți mulțumi pe toată lumea. Dacă tuturor le place produsul tău, poate s-ar putea să nu fie ok.
Scriu muzică să mă vindec sau să încerc să-i ajut pe alții. Prima piesă scrisă de mine a fost în memoria unui bun prieten de al meu. Foarte multe persoane s-au regăsit în acea piesă. Un lucru ce m-a motivat să merg mai departe. Foarte multe dintre piesele mele au ca temă, în primul rând, depășirea propriei condiții și iubirea. N-aș putea spune că am un public țintă, dar statisticile social media spun că mare parte din audiența mea este între 18 și 25 de ani. Eu mă bucur de orice om care se regăsește în ceea ce cânt, care vine la concertele mele. Majoritatea pieselor mele sunt în engleză, nu mă simt 100% confortabil să scriu în română”, zice Adrian.
Muzica tineretului din Sibiu
Muzica este un element social, unește sau dezbină oamenii. Dar ca orice lucru făcut pentru mase, este greu să nu meargă spre comercial. „În ziua de azi nu este destul să compui muzică și să o lansezi, trebuie să fii și creator de conținut audio-vizual, în afara studioului. Am cântat în mai multe trupe care, din păcate, nu mai activează. De când sunt artist solo nu am cântat la festivaluri, dar am luat la rând fiecare dintre cârciumile din Sibiu. Dar sunt deschis la propuneri de banduri sau de proiecte muzicale.
A fost o perioadă, poate și din cauza pandemiei, când nimeni nu prea mai făcea muzică. Apăreau trupe care dispăreau după un weekend. Dar din fericire, au apărut de curând trupe noi care mie îmi plac. E greu să răzbești ca artist dacă nu ai anumite contacte. Eu înainte să fiu muzician în adevăratul sens al cuvântului, am fost băiatul de care râdea toată lumea. Mi s-a zis de nenumărate ori să mă las. Dar dacă mă las, nu am cum să devin bun.
Inițial am luat în considerare să renunț la orice tip activitate din mediul muzical, dar am reușit să trec peste. Celor tineri, și nu numai, care ar dori să se apuce de muzică, le-aș da următoarele sfaturi: Să se apuce, în primul rând!. Apoi, să-și pună ochelari de cal, pentru că o să se arunce cu ură dintr-o parte și din alta. Și, în cele din urmă, să nu se lase”, mărturisește Evi.
