Miercuri, 6 noiembrie, ora 18.00, în sala festivă a corpului vechi al Bibliotecii ASTRA, va avea loc lansarea ultimului volum al poetului Dumitru Cristănuș, „Cerul pământului”.
Evenimentul e prezentat de Pr. Constantin Necula, Ion Dur, Pr. Francisc Doboș și Nicolae Băciuț.
Între invitați, se vor regăsi Ion Radu Văcărescu, Dumitru Chioaru, Anca Sârghie, Francisc Mihai Lorinczi, Gabriel Hasmatuchi, Mihai Posada, Sebastian Bara, Savu Popa și alții.
De asemenea, vor participa scriitori din București, Caraș-Severin, Timiș, Hunedoara, Mureș, Alba și Sibiu. Întâlnirea se va bucura și de un moment muzical, susținut de Zvonko Trailovic și Corina Diaconescu.
Intrarea este liberă.
Pr. Constantin Necula: „Detaşat de noi, el urcă singur Muntele Ebal”
Despre volumul „Cerul pământului”, Pr. Constantin Necula menționează, în prefață: „Pe când credeam că Dumitru Cristănuş nu mă mai poate surprinde, poetul mi-a întins o admirabilă capcană. Volumul acesta, Cerul Pământului. Scris cu roua dimineţii Învierii. Din rana unor drame neştiute decât de Prietenul-Înviat. Poetul şi-a luat partea de duh-foc şi a continuat să scrie. Umil. Secondat de o incredibilă stăpânire a imaginii. Într-un halou izbăvit de moarte. Ne dă de înţeles că gata, nu se mai joacă. Şi de nu plecăm cu el spre Întâlnirea cu cel Înviat, pierim secunde din ornicul inimii.
Detaşat de noi, el urcă singur Muntele Ebal – ce fusese muntele bles- temului până la Iosua, care a ridicat aici un altar- templu pe a cărei piatră a scris poruncile lui Dumnezeu aşa cum le-a adus Moise din negură şi fulgere -, caută zăpada Hermonului şi văile luminii din Tabor. A trecut prin iad şi moarte, prin adâncuri de frică şi poiene înflorite de neguri. De-acum ne ţine aproape. Ca un Moise pe Nebo, vede ţara promisă. Şi rămâne încă dincolo de ea, temător şi împlinit deopotrivă. Straşnic ghid în locuinţa morţii, se pierde cu firea, gingaş, în apropierea Cerului. Discrete, versurile palpită uniform şi atât de viu totuşi. Aceeaşi sinceritate a timidului care vorbeşte numai prin metaforă. Cine îl cunoaşte, înţelege ce zic. Aceeaşi construcţie antifonică în care biruie tonul înalt, lucid, al iubirii”.
Ion Dur: „Dumitru Cristănuș ne propune un poem-fluviu despre osmoza etern neliniștitoare dintre trup/ suflet, pămînt și cer”
La rândul său, universitarul Ion Dur face o radiografie, în câteva tușe relevante, a noii cărți de poeme: „După meditațiile sale lirice despre nesomnul mormintelor, despre viața morților și a morții însăși, cea din urmă amenințîndu-ne neîncetat cu neantul sau cu un nou început, chiar cu viața veșnică, sub un cer unde totul este al morții și al lui Dumnezeu, cum aflăm din tînguirile lui Iov, Dumitru Cristănuș ne propune un poem-fluviu despre osmoza etern neliniștitoare dintre trup/ suflet, pămînt și cer.
E o simbioză ombilical legată de trecutul ancestral, în care „cerul, pămîntul și trupul s-au topit în Cuvînt”, iar primul dintre ele, cerul, i-a dat trupului „iluzia veșniciei” și i-a „îmbăiat sufletul în mierea luminii”. E un elogiu smerit făcut Cerului și Pămîntului, sau efigiei sale numită țărînă (țară vine de la acest cuvînt), aluatul viu din care e făcut trupul omului, zilele lui, norii și multe, multe altele.
Dumitru Cristănuș înrămează, prin poemele sale, „portrete ale vieții”, în care coboară duhul care însuflețește „pâinea noastră cea de toate zilele”, poemul-continuu cu care ne pune la încercare fiind un fel de athanor al alchimiștilor, în care trupul, poate chiar cu majusculă, e tratat și pregătit astfel pentru ziua în care sufletul lui va spune „a fost odată ca niciodată”…
CITEȘTE și: Dumitru Cristănuș: Poet însingurat. Prizonier al propriei neputinţe – Sibiu 100
