25 de elevi de clasa a IV-a de la Școala Gimnazială „Regina Maria” Sibiu au avut parte, miercuri, la Filarmonica de Stat Sibiu, de o oră de educație muzicală. Acțiunea vine ca urmare a unui ambițios proiect derulat de Asociația Sibiu Junior, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean și Filarmonica sibiană. Prin intermediul acestei inițiative, elevii de clasa a IV-a din municipiul Sibiu beneficiază gratuit de lecții muzicale la Filarmonică, în fiecare miercuri. În total, 20 de clase vor participa la o altfel de oră de muzică, în perioada 1 noiembrie 2024 – 31 martie 2025.
Pentru unii dintre acești copii, o oră petrecută între profesioniștii actului muzical sibian poate fi o experiență specială, care să le marcheze în mod definitoriu devenirea. Nu sunt deloc izolate cazurile în care, în urma unei astfel de interacțiuni cu oameni hăruiți într-ale meseriei, mogâldeața de copil să știe, atunci, pentru totdeauna, că asta vrea să fie și el când ajunge mare! Am cunoscut personal artiști remarcabili care își amintesc, cu nedisimulată nostalgie și nemărginit respect, cum erau luați de mână de părinți, cunoscuți (sau pur și simplu de maeștri ai scenei) și duși la repetițiile unor coloși ai culturii vremilor lor. Și cum această interacțiune a fost una decisivă pentru parcursul lor ulterior.
Cei 25 de copii au venit cu suflețelele doldora de emoție, curiozitate, speranță. Că se vor întâlni cu unii dintre cei mai frumoși și profesioniști artiști sibieni. Și așa a și fost! Până la o vreme…
Până când unul dintre angajații (sau, mă rog, re-angajații) Filarmonicii, violoncelistul Makcim Fernandez Samodaiev, vajnic interpret al partiturii Sindicatului în veșnica bălăcăreală cu conducerea instituției, a considerat că acești copii merită… altceva. După ce reprezentanta Sibiu Junior a avut o scurtă intervenție despre proiect, acesta a ținut morțiș să își exprime nemulțumirea privind participarea acestor micuți la repetiție. Bașca, într-un puseu de țâfnoasă inspirație, a purces pe scenă, cu „geniala” întrebare, retorică, zice el: „Dumneavoastră v-ar plăcea să fiți privită când faceți duș?” O interpelare repetitivă, obsedantă, în prezența celor 25 de copii! La care a renunțat doar la insistențele unor adulți.
E ok, poate, să îți exprimi curiozitățile (fanteziile) perverse public. Însă nu când ai ca auditoriu 25 de copii de 10 ani, iar acest gen de conversație are loc într-o respectabilă instituție de cultură! Deși, dacă e să mă întrebați pe mine, astfel de abordări le ai fie cu partenera, acasă, fie (cel mai indicat) cu un psiholog.
Poate e legal, ca angajat, când instituția ta are încheiat un parteneriat de colaborare cu o altă entitate juridică, dacă ești copilofob (adicătelea, dacă nu suporți copiii, de nicio culoare), să iei atitudine și să îți exprimi vădit nemulțumirea. Însă e imoral să îți bagi instrumentul (violoncelul, în acest caz) în toată bucuria acestor copii. Mai ales când o astfel de reacție vine din partea unei persoane, zice-se, educate, cu maniere.
E legal să boicotezi orice inițiativă, spectacol, muncă de zeci, sute de ore ale colegilor tăi. Însă e imoral să te bați cu cărămida în piept, perorând exasperant respectul și grija ta pentru public, în vreme ce ți se rupe cu mare artă de efortul plătitorului de bilete, care în loc de act artistic are parte de o veritabilă și repetată circăreală.
E legal să ai frustrările tale, unele din ele chiar translatate în obsesii. Dar nu mi se pare corect să ți le și exprimi, fără pic de discernământ, în fața unor omuleți în plină expansiune educațională.
Astfel de proiecte, precum Sibiu Junior, sunt extrem de rarisime.
Într-o vreme în care Țancă Uraganul, Valentin Vijeliosul sau Minune de Copil sunt idolii de necontestat ai tinerei generații, se găsesc totuși câțiva naivi, o mână de oameni, care țin morțiș să ofere și altceva celor mici. Cu eforturi majore, cu susținere financiară (privată) derizorie. Dar cu responsabilitate și implicare. Implicarea, până la urmă, e opțională. Bunul simț, însă, mai ales când e vorba de copii, cred că ar trebui să fie condiție esențială.
De această dată, atât s-a putut…
