Glaucomul se numără printre cele mai grave boli ale ochilor, putând duce la orbire incurabilă. Cei care depistează această afecțiune în stadii foarte târzii, nu mai pot face nimic pentru recâștigarea vederii, deoarece nervul optic a fost distrus. Un diagnostic din timp, poate salva însă vederea bolnavului de glaucom.Care sunt simptomele, cauzele și modalitățile de tratament pentru această boală oculară ne spune dr. Dorina Popa, medic primar oftalmolog.
Diagnosticul de glaucom este, din nefericire, o mare povară pentru orice persoană. Ce este glaucomul?
Este greu de dat o definiţie a acestei boli care să-i cuprindă toate formele. Şi totuşi, putem spune că glaucomul este o afectare cronică, progresivă a nervului optic caracterizată prin modificări tipice ale papilei nervului optic şi modificări tipice de câmp vizual asociate cel mai frecvent, dar nu obligatoriu, cu o presiune intraoculară crescută. De ce nu obligatoriu? Pentru că există şi glaucomul cu tensiune normală unde alt factor determină alterarea nervului optic, şi anume, o circulaţie proastă a nervului optic.
Care sunt simptomele acestei afecţiuni, cum pot oamenii să își dea seama din timp că ceva ar putea fi în neregulă cu vederea lor?
Aici este problema că glaucomul şi mă refer aici la cea mai frecventă formă de glaucom -glaucomul cu unghi deschis- nu doare şi nu are nici un simptom până în stadiile foarte avansate ale bolii. Boala determină acele modificări ale câmpului vizual numite scotoame, care însă sunt relative şi pacientul nu le percepe. Acestea se adâncesc în timp, în ani de zile, se unesc şi progresează, însă vederea centrală nu scade şi pacientul nu simte acest lucru decât în stadiile foarte avansate, când rămâne cu o insulă de vedere temporală sau chiar mai grav, când nervul optic este distrus complet şi îşi pierde vederea. Aş vrea să subliniez şi să fie clar pentru toţi că glaucomul este o afecţiune invalidantă, este principala cauză de orbire Europa, conform statisticilor. În glaucomul cu unghi îngust simptomatologia este mai zgomotoasă, cu dureri oculare şi înceţoşarea vederii culminând cu atacul de glaucom, care reprezintă o urgenţă oftalmologică.
Care sunt cauzele care duc la apariţia glaucomului?
În glaucomul primar cu unghi deschis, care este forma cea mai frecventă de glaucom, cauza este o alterare a reţelei trabeculare de la nivelul unghiului camerular, unghiul format între iris şi cornee. La acest nivel este o creștere a rezistenţei la scurgere a lichidului din interiorul ochiului şi deci apare o creştere a presiunii intraoculare care afectează nervul optic.
Există însă formele de glaucom secundar cu unghi deschis care au o cauza clară şi aş vrea să menţionez glaucomul cortizonic care apare la pacienţii care fac tratament cu cortizon fie general, fie local. Ei trebuie urmăriţi în acest sens printr-o monitorizare a tensiunii intraoculare pe durata tratamentului cu cortizon.
Aş vrea să spun că există şi glaucom congenital care se datorează unei anomalii a unghiului camerular şi se manifestă din primele luni de viaţă prin mărirea ochiului- buftalmie , pentru că la copii sclera este foarte elastică şi permite acest lucru. Este o formă particulară, mai rară, de glaucom.
Ce persoane prezintă un risc mai mare de a se îmbolnăvi de glaucom?
În primul rând vârsta,la orice persoană trecută de 40 ani trebuie să determinăm presiunea intraoculară ca şi regulă generală.Apoi, factorul genetic, o atenţie mai mare trebuie să acordăm celor care au în familie antecedente de glaucom pentru că factorul ereditar este foarte important, glaucomul este o boală care se poate transmite genetic. Aceste persoane au un risc mai mare de a face glaucom. Diabeticii prezintă un risc crescut de a face glaucom.Viciile de refracţie sunt un factor de risc, ştiut fiind că miopia se asociază cu glaucom primar cu unghi deschis iar hipermetropia cu glaucom primar cu unghi îngust. Sindromul vasospastic adică “mâini şi picioare reci” se însoţeşte şi de o circulaţie deficitară la nivelul capului nervului optic şi este un factor de risc pentru apariţia glaucomului cu tensiune normală. Nu demult, la un Congres de glaucom, un profesor de oftalmologie din SUA ne sfătuia mai în glumă ,mai în serios să începem consultaţia cu o strângere de mână a pacientului şi dacă îi simţim mâinile reci neapărat să ne gândim că ar putea avea glaucom şi să îl invetsigam în acest sens.
Prin ce metode poate fi pus acest diagnostic?
Din fericire, dispunem de metode din ce în ce mai avansate pentru detectarea glaucomului, poate că şi de aceea îl diagnosticăm mult mai frecvent astăzi. Astfel, putem diagnostica această afecţiune din stadii incipiente.Vorbim astăzi de ”glaucomul preperimetric” adică un stadiu foarte incipient al glaucomului când încă nu apar modificările de câmp vizual.Foarte important! Clasic, se descria o triadă diagnostică: oftalmoscopia care ne arată aspectul nervului optic; perimetria, care cuantifica modificările specifice de câmp vizual şi tonometria, care măsoară presiunea intraoculară.
Ca şi metode mult mai exacte de diagnostic, avem tomografia în coerență optică(OCT), o metodă neivazivă cu care realizăm nişte secţiuni foarte fine de ordinul micronilor la nivelul nervului optic şi retinei, analizăm stratul fibrelor nervoase retiniene şi al celulelor ganglionare în maculă cu o precizie extraordinară şi putem detecta modificările structurale mult înaintea apariţiei modificărilor funcţionale, adică cele de câmp vizual. La pacienţii cu glaucom cu tensiune normală putem măsură velocitățile sanguine şi rezistenţa la scurgere în vasele nervului optic prin ecografie Doppler color.Cu toate acestea, statisticile arată că aproape jumătate din pacienţii cu glaucom manifest nu sunt diagnosticaţi în cele mai multe ţări din vestul Europei.
Toate aceste metode sunt complementare, nu renunţăm la unele pentru că au apărut altele… fiecare ne dau informaţii foarte utile atât pentru a pune diagnosticul cât şi pentru a urmări evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului.
În ce constă tratamentul glaucomului?
În mod curent, singura abordare terapeutică dovedită a fi eficientă în păstrarea funcţiei vizuale este scăderea presiunii intraoculare. Alte abordări terapeutice, cum sunt ameliorarea fluxului sanguin ocular şi neuroprotecția, sunt sub investigaţii clinice.
Şi la acest capitol au avut loc progrese însemnate în ultimii ani. Tratamentul medicamentos cu picături care scad presiunea intraoculară, în diverse combinaţii sau monoterapie cu diverse clase de medicamente este foarte eficient dacă pacienţii sunt cooperanţi şi respectă indicaţiile noastre. Este un tratament pe care pacienţii trebuie să îl facă cu regularitate toată viaţa, de când este pus diagnosticul de glaucom, este un tratament care însă nu este lipsit de efecte adverse atât generale cât şi locale.
Apoi există tratamentul laser cu indicaţii precise –trabeculoplastia laser în glaucomul cu unghi deschis şi iridotomia laser în glaucomul cu unghi închis care trebuie făcută şi la ochiul congener.
Când au fost epuizate aceste două metode de tratament nechirurgicale şi glaucomul nu poate fi compensat sau când avem de-a face cu o formă avansată de glaucom recurgem la tratamentul chirugical.
Cât de eficientă şi recomandată este intervenţia chirurgicală în această afecţiune?
Intervenţia chirurgicală este recomandată atunci când terapia medicamentoasă în triplă asociere nu mai este eficientă, nu realizează o presiune intraoculară, ţintă dorită la un anumit pacient astfel încât boală să nu avanseze. Indicaţia chirugicală este primul pas în glaucomul congenital, în glaucoamele avansate şi de asemenea, la persoanele care nu răspund la tratamentul medicamentos.
Care este conduita recomandată în cazul de glaucom, presupune modificări în stilul de viaţă al bolnavului, anumite contraindicaţii?
Glaucomul este o boală cronică, tratamentul este pentru toată viaţa şi pacientul trebuie să fie conştient de acest fapt. Să efectueze controale regulate, să nu îşi neglijeze boala.Dacă se respectă acest lucru, boala este controlată şi nu sunt probleme. În ceea ce priveşte stilul de viaţă, n-aş putea spune că se ajunge chiar atât de departe, dar putem vorbi însă de calitatea vieţii pacientului. Calitatea vieţii este un aspect pe care trebuie să îl urmărim la pacienţii cu glaucom pentru că este strâns legată de funcţia vizuală. În ceea ce priveşte contraindicaţii, nu sunt decât, aş putea spune, evitarea toxicelor nervului optic: alcool, tutun, medicamente neurotoxice.
Cum poate fi prevenită această afecţiune?
Prevenţia…. greu de spus şi de realizat. Dar atâta timp cât statisticile spun că glaucomul este principala cauza de orbire în Europa, conform Societăţii Europene de Glaucom, este clar că trebuie să facem ceva. Dacă o prevenire a apariţiei bolii nu se poate face, putem să depistăm boală într-un stadiu incipient sau chiar preclinic, aşa cum am mai spus şi s-o controlăm cu un tratament adecvat şi o urmărire regulată a pacienţilor.
Publicitate
