Electoratul sibian a avut poate cea mai importantă schimbare de mentalitate dintre toate județele din țară în ceea ce privește orientarea politică, dacă analizăm cei aproape 35 de ani de la Revoluție și până în prezent. A trecut aproape instantaneu de la stânga socialistă la mentalitatea de dreapta, cea democratică.
Sibiu 100% vă propune o retrospectivă a evoluției electoratului sibian până în prezent, lăsând cifrele și datele politice în plan secund, și apelând la o serie de opinii argumentate ale unor sibienii care nu s-au amestecat direct cu politica în cei 35 de ani sau care au analizat marile puncte de cotitură politică în județ. Sunt oameni care activează în mediul universitar și al societății civile sibiene, care au urmărit evoluția în plan politic a orașului în care trăim.
Totodată, încercăm să previzionăm și modul în care va reacționa electoratul sibian în fața noului val adus de partidele extremiste sau naționaliste din țară, care au beneficiat de o vizibilitate mult mai mare în campania electorală din toamna acestui an.
Deocamdată, cel puțin după alegerile locale, sibienii aproape că nu au dat nicio șansă acestor partide, care oricum nu au găsit profilul politic care să-i convingă pe oamenii din județ. De altfel, cei aleși din rândul acestor partide (sau mai bine zis din cadrul unui singur partid) sunt oameni din instituții publice aflați spre apusul carierei ori tineri în căutarea unei funcții politice, dar nicidecum cu apucături vădit extremiste sau naționaliste, chiar dacă lideri naționali ai acestor partide promovează extremismul sau naționalismul post Corneliu Vadim Tudor.
Începând cu anul 1996, putem spune că sibienii s-au rupt de comunism
Imediat, după Revoluția din Decembrie 1989, toată țara era scufundată în socialism, iar stânga politică a făcut ravagii, cel puțin, la alegerile parlamentare și prezidențiale din 1990 și 1992, primele alegeri libere din România democratică. Ion Iliescu și nomenclaturiștii săi (chiar din județul Sibiu) de atunci nu au dat nicio șansă adevăratei democrații, mai ales pe fondul unei mentalități bine întipărite în mintea românilor, conform căreia social-democrația, noua formă de socialism, era acum unica șansă spre tranziția la democrație.
De altfel, trebuie să recunoaștem că România, în general, și Sibiul, în particular, nu aveau oameni cu mentalități de dreapta care să se impună pe scena politică. De altfel, nici nu știam cu ce se mănâncă democrația, iar tranziția părea extrem de sumbră, iar Silviu Brucan ne spunea că vom avea nevoie de 20 de ani până la adevărata democrație. Din acest punct de vedere, Sibiul a fost unul dintre județele care a accelerat această tranziție spre democrația reală.
Așadar, timp de aproape 2 ani, în 1990 și 1992, gruparea lui Ion Iliescu a obținut cele mai bune scoruri în țară, inclusiv în județul Sibiu. Însă în țară, încet-încet partidele tradiționale, revenite în actualitate odată cu Revoluția din 1989, au început să se impună pe scena politică. La Sibiu, au prins imediat, în condițiile în care deschiderea europeană era mult mai pregnantă, având în vedere numărul important de sași care se pregăteau să plece din țară, plus faptul că foarte multe familii de sibieni aveau deja oameni fugiți ilegal, în străinătate, în special în Germania și Austria, prin Yugoslavia, încă de dinaintea căderii comunismului.
Valul pro-occidental a venit destul de devreme în județul nostru, concomitent cu emigrarea sașilor în Occident, ceea ce a făcut ca informațiile să circule rapid, astfel încât Sibiul democratic să nu mai fie o iluzie atât de îndepărtată. De asemenea, și scena politică sibiană s-a schimbat, iar lucru cel mai important era faptul că sibienii nu mai voiau să audă de comunism și de marile sale înfăptuiri socialiste. Sibienii au plecat hotărât pe drumul democrației și spre instalarea unei mentalități europene, în ton cu vremurile din Occident.
Cu toate acestea, a trebuit să vină anul 1996, în special alegerile prezidențiale, ca să certifice că sibienii s-au rupt de comunism, încet, cu pași mărunți, dar sigur și ireversibil. Noul președinte ales atunci, Emil Constantinescu, a obținut o victorie însemnată la Sibiu, în fața lui Ion Iliescu, mai ales că soția sa, Nadia, este sibiancă. Mai mult, Sibiul a fost un oraș care și-a respectat întotdeauna trecutul, astfel că s-a creat o modă a foștilor dizidenți ai regimului Ceaușescu, rapid îmbrățișată de sibieni, lucru argumentat și de alegerea de către sibieni a unui țărănist în funcția de primar al Sibiului, din cadrul Convenției Democratice.
Sibienii au ales răul cel mai mic, în 2000
Dezamăgirea adusă de Emil Constantinescu și PNȚCD – PNL, care au capotat la guvernare și la administrația prezidențială, a făcut ca stânga politică să revină la putere. Ce-i drept, în lupta cu un partid naționalist, a lui Corneliu Vadim Tudor. Nici Sibiul nu a fost lipsit de această stare de spirit la alegerile din 2000, astfel că sibienii au trebuit să aleagă între răul cel mai mic: Ion Iliescu, în detrimentul lui Vadim Tudor. A fost momentul în care un partid naționalist, în speță PRM, a obținut cel mai bun scor în istoria de după 1989 în județul Sibiu. Și un un senator și doi deputați.
Chiar dacă Sibiul începuse să fie de dreapta, cei mai mulți sibieni și-au făcut datoria civică și au mers la vot. În schimb, cei care se considerau ca aparținând lumii democratice, în speță sătui de foștii comuniști, au refuzat să meargă la vot. De altfel, se spune prin Sibiu că alegătorii de dreapta se împart în două categorii atunci când merg la vot: cei mulțumiți de prestația oamenilor politici de dreapta, și care le acordă încrederea; iar ceilalți, nemulțumiții, care mai bine nu se duc decât să voteze alternativa de stânga. Oricum, electoratul de dreapta sibian consideră că această atitudine este unicul mod de a ne alinia comunitatea, județul și țara la valorile europene.
După patru ani, din nou sub politica lui Ion Iliescu, sibienii au îmbrățișat atitudinea lui Traian Băsescu și l-au votat masiv în detrimentul lui Adrian Năstase. A fost unul dintre cele mai importante voturi de blam în fața unui reprezentant al PSD. Odată cu alegerea lui Traian Băsescu, am avut de-a face cu momentul în care putem să spunem că partidele de dreapta din Sibiu controlează viața politică locală. Ulterior, această atitudine a prins iar contur, în 2009, când Mircea Geoană, tot PSD, a pierdut din nou în fața lui Traian Băsescu. Aceste lucruri s-au cristalizat și mai puternic odată cu candidatura lui Klaus Iohannis (PNL) la președinția României, în 2014 și 2019. Sibienii l-a votat masiv pe Klaus Iohannis din trei motive: candidat de dreapta, fost primar al Sibiului și lider FDGR, și dezastrul politic al PSD la Sibiu, care nu a reușit să convingă sub nicio formă. Iohannis i-a dominat clar în turul doi pe pesediștii Victor Ponta și Viorica Dăncilă.
Vor merge sibienii pe mâna „dreptei” și de această data?
Acum, sibieni se află din nou în fața unui moment crucial din viața județului. Votanții sibieni pot rămâne fideli filialelor locale ale partidelor de dreapta, însă candidații de stânga Marcel Ciolacu (PSD), Mircea Geoană (fost pesedist, acum independent), plus valul naționalist al lui George Simion le pot provoca mari dileme înainte de turul I. Este interesat de văzut cât de mult îi vor susține sibienii pe candidații de dreapta Nicolae Ciucă sau Elena Lasconi, dacă le vor acorda o șansă majoră lui Marcel Ciolacu ori Mircea Geoană și cum vor reacționa în fața valului extremist și naționalist promovat de George Simion.
Aceasta este o retrospectivă a Sibiului politic al ultimilor 35 de ani. Am preferat o retrospectivă a luptei politice din județ pentru alegerea președintelui României, în condițiile în care alegerile parlamentare sunt influențate într-o măsură covârșitoare de alegerea șefului statului. La alegerile din ultimii 20 de ani, electoratul în Sibiu este foarte vizibil de dreapta, într-un context în care cel de stânga a ajuns într-una din cele mai bune situații ale sale, adică la aproape 25% la sută ca proporție în voturile exprimate (cazul lui Mircea Geoană în 2009).
Societatea civilă locală certifică faptul că sibienii sunt de dreapta
Marina Bogdan, președintele Fundației Comunității și unul dintre cei mai vechi observatori ai scenei politice sibiene, consideră că Sibiul are unul dintre cele mai importante electorate de dreapta din țară. Acesta a activat în 1996 și 2013 în cadrul Asociației Pro Democrația, un actor principal la alegerile din România de după 1990. „Electoratul sibian este majoritar de dreapta din cauza faptului că, preponderent, într-o mare majoritate, populația județului Sibiu a văzut stânga românească de după Revoluția din 1989 ca o continuitate a regimului totalitar comunist. Fiind mai bine informați și având așteptări mai mari după 1989, sibienii au considerat ca doar partidele de dreapta îi pot duce mai aproape de Occident”, spune aceasta.
Marina Bogdan afirmă că implicarea FDGR în viața politică a Sibiului și alegerea lui Klaus Iohannis în funcția de om al statului este o certificare a valorilor europene promovate de alegătorul de dreapta. „Categoric, după 2000, în politica locală FDGR a avut un cuvânt de spus. FDGR, deși nu este un partid politic, după anul 2000 a fost decisiv la nivel local, având un lider important, pe primarul Sibiului, Klaus Iohannis, care apoi a ajuns președintele României, în anul 2014. Devenind tot mai implicat, cu o campanie bine pusă la punct și cu rezultate notabile pentru Sibiul devenit Capitala Culturală Europeană în anul 2007, FDGR a ajuns cunoscut la nivel național. Sibienii au votat partidele de dreapta în județul Sibiu și candidații acestora la alegerilor prezidențiale, ca urmare a influenței istorice a sașilor în comunitate”, afirmă Marina Bogdan.
Cel mai reprezentativ nume la societății civile sibiene de după 1990 afirmă că nu crede că valul extremist și naționalist ce traversează astăzi România se va impune și în județul Sibiu. „Extremismul în România de astăzi este tot mai prezent în viața politică din ultima vreme, deși studiile spun că un procent maxim de 8 – 9 procente nu va fi depășit în țara noastră. Acest lucru îl vom vedea după alegerile parlamentare din această toamnă. La alegerile locale, în județul Sibiu acest curent nu a avut influență. La alegerile locale, se votează în primul rând omul și apoi partidul. La alegerile parlamentare și prezidențiale, lucrurile stau diferit. După alegerile parlamentare și prezidențiale din acest an nu cred că vor fi schimbări majore în politica românească și cu atât mai putin în politica sibiană”, crede sibianca.
Klaus Iohannis, FDGR și mentalitatea săsească ne-au definitivat opțiunile de dreapta
Categoric, la consolidarea mentalității electoratului de dreapta din municipiul și județul Sibiu au contat valorile promovate în societatea sibiană de etnicii sași și multiculturalismul existent în județ. Totodată, Klaus Iohannis și FDGR au fost un bun exemplu de administrație locală, lucru reverberat și la nivel național. De altfel, FDGR a apropiat sibienii de mentalitatea occidentală.
Andreea Zamfira, cadru universitar la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București, a studiat pentru o perioadă impactul FDGR și al lui Klaus Iohannis în administrația și politica sibiană, precum și valorile promovate de etnicii sași. Aceasta a fost studentă la Secția în limba franceză a Facultății de Științe Politice (2000-2004) și a obținut titlul de doctor în Științe politice (2010) la finele unei co-tutele cu Universitatea din Bruxelles. În prezent, predă la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București.
„FDGR este singura formațiune politică a populației germanofone din România. Format în contextul schimbărilor sociale și politice din 1989-1990, Forumul German candidează pe cont propriu la alegerile locale, dar în general are candidați doar într-un număr limitat de județe. Deși acest partid etnic nu obține un număr mare de voturi, performanțele sale electorale, raportate la numărul total al electoratului germanofon, sunt remarcabile. În plus, vizibilitatea sa națională constituie un succes rar pentru un partid local de această dimensiune.
Acest lucru se datorează în principal primatului său electoral în Sibiu, de la remarcabila sa descoperire din 2000, când Klaus Johannis, pe atunci președintele FGDR, a fost ales pentru prima din cele patru ori la rând primar al Sibiului (unde ponderea etnicilor germani este de 1%, conform Recensământului României din 2011). Povestea de succes a FDGR în orașul Sibiu pare să fi transcendut personalitatea lui Johannis, odată cu alegerea lui Astrid Cora Fodor, un nou candidat germanofon, ca primar al Sibiului în 2016. În județul Sibiu, FDGR a obținut în mod repetat cote mari de voturi în orașe în care populația germanofonă nu depășește 3%. Partidul a beneficiat în mod cert de sprijinul masiv pe care alegătorii de limbă română l-au oferit candidaților de limbă germană la alegerile județene 2000-2016 din Sibiu, așa cum reiese din numărul de locuri de consilier județean (10 locuri în 2016, față de 11 locuri în 2012)”, susține Andreea Zamfira.
Unul dintre studiile sale s-a axat pe FDGR și UDMR în contextul politicii naționale. Trebuie menționat că în județul Sibiu, UDMR nu este o forță, având în vedere numărul redus al etnicilor maghiari. De aceea nici nu se impun politic în județ.
„Performanța UDMR în Transilvania și cea a FDGR în județul Sibiu, respectiv cel mai clar vot etnic pe de o parte și cel mai marcant vot non-etnic (pentru un partid etnic) pe de altă parte, este una dintre cele mai intrigante caracteristici ale alegerilor regionale și naționale. Prezența lor electorală de lungă durată este cel mai important factor regional care afectează naționalizarea sistemului de partide din România. Odată cu consolidarea lor pe baze regionale, ambele partide oferă alternative dincolo de mainstream, propunând candidați și oferind soluții politice care depășesc apelul la partidele anti-sistem, radicale sau xenofobe.
Acest lucru este valabil mai ales pentru FDGR, al cărui lider s-a dovedit a fi o soluție potrivită nu doar ca primar al orașului Sibiu, ci și ca președinte al României. În ciuda acestei scăderi a naționalizării sistemului de partide, singurele efecte regionale clare se datorează partidelor etnice minore ale minorităților maghiare și germane din Transilvania, care reușesc să își mențină prezența într-un sistem de partide în general puternic naționalizat. Prezența lor stabilă pe criterii regionale contrastează cu performanțele regionale fluctuante ale partidelor principale. Prezența lor regională se datorează compoziției etnice a județelor din Transilvania, care diferă de cele din restul țării. Performanțele lor diferă însă în ceea ce privește dependența etnică.
În timp ce performanța electorală a UDMR se potrivește aproape perfect cu forța minorității etnice maghiare, FDGR nu se limitează nicidecum la slaba prezență etnică a germanilor din România, deoarece partidul german se bazează pe votul non-etnic al etnicilor români din județul Sibiu. Odată cu scăderea demografică a populației maghiare din Transilvania, competiția internă etnică maghiară va pune în pericol actuala reprezentare deținută de UDMR, mai ales în județele cu ponderi mai mici de etnici maghiari. Acest lucru ar întări și mai mult naționalizarea sistemului de partide din România pentru următoarele decenii”, afirmă profesorul universitar.
„Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), vocea politică a comunității germane, se află într-o situație complet diferită. Dimensiunea redusă a acestei comunități (119.462 de persoane în 1992, adică 0,5% din populația totală) a împiedicat-o să treacă pragul electoral. Din 1989, aceștia au dreptul de a candida la alegeri, chiar dacă nu sunt înregistrați oficial pe lista partidelor politice întocmită de instanță.
Cu toate acestea, sistemul electoral românesc rezervă un loc în Parlament oricărei minorități naționale recunoscute ca atare de către stat, deci și minorității germane. Însă nu reprezentarea națională a FDGR ne interesează aici, ci rezultatele sale la o serie de alegeri locale în orașul și județul Sibiu. Acestea diferă puternic, chiar dacă ponderea germanilor în populație este comparabilă în Sibiu și în restul țării”, consideră Andreea Zamfira.
