„Consiliul Director al Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) recomandă membrilor și simpatizanților săi cu privire la turul 2 al alegerile prezidențiale din 8 decembrie dintre Elena Lasconi și Călin Georgescu să o voteze pe președinta USR Elena Lasconi. Afirmațiile antisemite și împotriva NATO, cât și simpatiile arătate față de Mișcarea Legionară și Ion Antonescu în timpul campaniei electorale, dar nu numai, contravin principiilor democratice ale F.D.G.R. și atitudinii sale proeuropene și pro-NATO.” Așa sună recomandarea FDGR pentru turul doi al prezidențialelor.
Primul tur al alegerilor prezidențiale a surprins întreaga suflare (cât o mai fi ea…) românească. Marile partide, cu toate mașinăriile lor până mai ieri funcționale, și-au declarat furibund falimentul. PSD a fost oarecum pe fază, premierul Marcel Ciolacu depunându-și destul de oportun demisia. E drept, a întârziat și el puțin, că nu i-o fi fost nici lui chiar ușor să găsească hârtia aia între atâtea facturi emise (și promise publicului) de către Nordis.
Lui Ciucă i-a luat ceva mai multă vreme, defazat de rapiditatea cu care s-a derulat nenorocirea. Și muncind din greu, cel mai probabil, la ultimele propoziții din postfața monumentalei sale cărțulii, paradigmatică pentru literatura română și cea de pretutindeni. AUR a rămas fără obiectul contestațiilor: că doar nu îl puteau acuza pe Georgescu de furăciunea voturilor dânșilor. Geoană și-a amintit că l-a avut consilier pe împricinatul Călin și s-a demoralizat otova cu al său electorat. Și așa ne-am trezit cu două nenorociri: o Lasconi care încă nu s-a decis între Biserică și budoar, și un Georgescu aflat într-un continuu și misticoid delirum tremens. Două extreme (sau extremități, mă rog), una mai brează ca alta, cum ar spune neaoșul român tradițional.
Marile partide se crucesc (pentru că ambele alea mari o scaldă și ele, când le pică bine, cu Doamne-Doamne) cum de a ajuns românul să voteze în așa hal. Că doar nu or fi fost ele la conducere atâta vremuială. Nu ele au adus România la exasperarea conaționalilor. Nu ele ne-au tratat cu flit și ne-au traumatizat sistematic așteptările de peste trei decenii.
Mă bucur că PNL și-a rezolvat problemele ORL-iste (vezi noul slogan „V-am auzit”). Și-a schimbat echipa de conducere, și-a pus un om citav la cârmă, a adunat niscaiva oameni de ispravă lângă și acum încearcă să ne convingă de cât de „mironosiț” a devenit peste noaptea alegerilor. Lipsește doar un singur lucru din ecuație: să ne spună și câte ceva despre poziționarea partidului față de emanația FDGR-ului: președintele Klaus Iohannis. E o adevărată performanță, ca partid, să obții cu candidatul tău 55,44 % procente (în 2014), să recidivezi cu același candidat în 2019 și să iei 66,09% din voturi. Iar la încă cinci ani distanță, nenea Ciucă să scoată scremut 7,85% din electorat de partea sa.
De ceva vreme, ca sibieni, a început să ne fie rușine să ne recunoaștem obârșia. Mai ales că Georgescu și Lasconi s-au impus categoric (ocupând primele locuri în preferințele sibienilor) și în județul nostru. Îi mulțumim pentru asta domnului președinte! Și pentru că a reușit să împartă societatea în două tabere pline de ură. Rezultatul votului de duminică i se datorează în cea mai mare parte. Și celor care l-au susținut și îl susțin.
De aceea comunicatul FDGR vine ca nuca în perete în aceste momente. Nici mai mult, nici mai puțin, ca o sfidare la adresa electoratului. Aș fi preferat ca în locul recomandărilor valoroase cu care ne abuzează inteligența, să fi primit o depeșă prin care să fim anunțați că își cheamă progenitura la vatră. Că își face mea culpa pentru că a adus țara, prin omul lor, unde e la acest moment. Că „ne aude” și formațiunea germană. Și că a învățat măcar ceva din situația de fapt.
Până una-alta, presa centrală vehiculează pe surse numele Danielei Cîmpean ca figură feminină favorită în componența noii structuri de conducere a PNL la nivel central. E de urmărit… Care va fi evoluția ei. Ca și a „favoriților” lui Klaus Iohannis din vechea gardă.
