Maiorul în retragere, Irod Moisă, este unul dintre ultimii veterani de război din județul Sibiu, și ultimul militar din garda regelui Mihai. Astăzi, 27 noiembrie, a împlinit vârsta de 102 de ani, prilej pentru care a fost sărbătorit așa cum se cuvine. Unde? Acasă la acesta, în Ghijasa de Sus, comuna Alțâna.
Evenimentul, organizat sub patronatul colonelului în rezervă, Marius Popența, președintele Asociației Naționale a Veteranilor de Război Sibiu, a fost unul care a unit militari din Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul”, București (ce îl consideră pe veteran un antemergător al acestora), studenți de la Academia Forțelor Terestre, Bădescu Constantin, colonel în rezerv și profesor la Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri pentru Comunicații, Tehnologia Informației și Apărare Cibernetică – SIBIU, Adrian Drăgușin, preot al Regimentului 46 Sprijin, parte a Comandamentului NATO de la Sibiu, Adrian-Gheorghe Antal, primarul comunei Alțâna și alți reprezentanți ai armatei române.
Pentru a povesti trebuie să auzi întâi
După drumul de la Sibiu la Ghijasa de Sus, îl găsesc pe maiorul în retragere Irod Moise, la 102 de ani, vesel, înconjurat de rude, cunoștințe și colegi. După ce se strâng toți invitații, col. Rez. Marius Popența deschide o cuvântare, mai încet, ce-i drept, deoarece veteranul aude din nou, după câțiva ani, și nu e obișnuit. A primit în dar un aparat auditiv de la colegii militari din Garnizoana Sibiu. Mă uit cu atenție la președintele ANVRS, cum i se adresează lui Irod Moisă: „Toată garnizoana s-a adunat și a făcut un vârtej întreg în jurul dumitale, ca să te putem ajuta să te poți înțelege cu familia, cu noi, să ne auzi, deoarece dacă ne auzi, ne poți spune din poveștile tale. Unele dintre acestea le-am auzit, dar sperăm să aflăm și altele.
Colegii de la Brigada de Gardă sunt aici și sunt sigur că vor să audă cum era în Brigada de gardă din anii 40, cum erau întâlnirile cu regele Mihai, cum își tura mașina pe la Peleș, cum băgați prin gard fete și băieți care să vină la petrecerea regelui, cum v-a certat regina din această cauză. Faptul că am reușit să facem aparatele auditive într-un timp așa de scurt este tocmai pentru a fi martori la poveștile interesante pe care le-ai trăit”.
Ultimul militar din Regimentul 6 Dorobanți de Garda „Mihai Viteazul”, anii 40
Col. Rez. Marius Popența se întoarce spre adunare și spune: „Domnul Irod Moisă, nu este bunicul pe care îl vedem acum, este unul dintre acei puțini stâlpi care au mai rămas în picioare în societatea noastră. Care au luat țara aceasta pe umeri, au purt-o până acum și ne-au dat-o nouă s-o ducem mai departe. Noi rămâne să nu-i dezamăgim, s-o păstrăm, așa frumoasă cum ne-au lăsat-o înaintașii noștri. În Sibiu mai sunt șase veterani de război, pe lângă Ilie Moisă.”
Scrisoare de la Familia Regală a României
E prima oară când Maiorul Moisă ne aude, după multă vreme. După ce primește mai multe diplome și distincții din partea autorităților prezente, lui Ilie Moisă i se face o surpriză: o scrisoare, din partea Familiei Regale a României. Redăm scrisoarea:
Domnule Moisă,
Cu ocazia vârstei de 102 ani, vă adresez cele mai alese urări de sănătate, liniște sufletească și un an bun! De mai bine de un secol de viață ați fost contemporanul a atâtor schimbări ale țării noastre și ale omenirii, uneori în bine, alteori în rău sau în tragedie.
Curajul, sacrificiul și devotamentul pe care l-ați arătat pe câmpul de luptă și în slujba României, rămân un exemplu de neprețuit. La mulți ani, binecuvântați.
Majestatea sa, Custodele Coroanei Regale a României.”
După citirea scrisorii. Ilie Moise, spune, iar, „Doamne ajută!”, iar col. Rez. Marius Popența zice că: „Am trimis de când a împlinit 100 de ani o solicitare către Casa Regală, dar din păcate, evenimentele au fost de așa natură și nu au putut să ajungă, dar este bine că și-au făcut timp măcar să trimită o scrisoare.”
Povestiri scurte de la Ilie Moisă
Ne apropiem de Ilie Moisă. Se plânge că e gălăgie, nu s-a obișnuit încă cu revenirea auzului, dar îl rugăm să ne spună câteva povestiri. Vorbește greu, „traduce” pentru noi col. Rez. Marius Popența. „Odată regele Mihai și-a pierdut regele cățelul, l-am tot căutat prin pădure, cu o întreagă companie, o zi și o noapte întreagă, l-au găsit în cele din urmă.” O altă poveste sună așa: „Am fost la o ședință de tragere și a venit și regele, acesta a vrut să tragă și el, dar nu a ținut arma bine și din cauza reculului s-a lovit la bărbie. A aruncat arma într-o parte”, spune veteranul.
După urările de cuviință și tradiționalul „La mulți ani”, ne așezăm cu toții la masă. Observ pereții pictați cu diverse modele tradiționale, covoarele cu trandafiri și mobilierul străvechi transilvănean. După ospăț, îl salutăm fiecare dintre noi pe veteran, și plecăm cu speranța că-l vom mai vedea și anul viitor.
