Ne-au furat și bucuria Crăciunului. Încă o dată… Pe lângă multe alte bucurii. Cum ar fi cea a apartenenței la o națiune sănătoasă, aproximativ cinstită. Sau a unor cetățeni liberi, cu instituții ale statului funcționale, coerente. Sau a unor comunități cu conducători aleși care își fac treaba (și) în funcție de interesul alegătorilor, al celor care i-au creditat să îi reprezinte și să le gestioneze trebuințele.
Au pângărit, cu modul lor dâmbovițean de a face politică, una din cele mai frumoase perioade premergătoare Sărbătorilor Nașterii Domnului. Un interval de timp în care am fi reușit poate să ne mai tragem puțin sufletul, să respirăm a colindă, să adumbrim a zâmbet de inocență împrumutat de la copiii noștri și să încercăm, măcar pentru moment, să înțelegem că undeva, foarte aproape de departele lumii acesteia, un Prunc Se naște, spre a face posibilă minunea liniștei și bună-voinței dintre noi.
Anul 2024 va rămâne unul de manual în ceea ce privește scena nebuniei politice. Cu un sfârșit de vreme asezonat cu un zgomot infernal, învrăjbire între prieteni, vecini, cunoscuți / necunoscuți, acuze care mai de care mai inventive în ipocrizia lor, oameni politici nătângi sufletește, ciungi moral și dezaxați profesional. Și cu instituții ale statului paralele cu viața reală. Anchilozate în dependența de oamenii sistemului și activate doar de câte un buton, apăsat și el la rândul său doar când posesorul comenzii constată că situația e chiar groasă și cu plecare acasă.
Altfel, nu ne-am putea explica tot șirul acesta nesfârșit de fracturări logice ale unui parcurs constituțional normal, cu responsabili statali care dorm pe ei, impotenți în a reacționa la vreme și total inofensivi atunci când țara e gata să o ia razna. Și cu servicii de informații (secret intelligence service) care numai inteligent nu par a funcționa! Și, și…
Peste 60% din tineri nu au încredere în instituțiile statului, iar 90% spun că politicienii mint. Datele apar, într-un sondaj IRES, realizat în primăvara acestui an. Foarte puțini tineri mai au încredere în clasa politică, iar mai bine de jumătate iau în calcul să plece din România. Potrivit aceluiași studiu, nouă din zece își exprimă neîncrederea în clasa politică din țara noastră. Altfel spus, atunci când un politician vorbește, un tânăr se așteaptă să fie mințit în nouă din zece momente. În același timp însă, încrederea în instituțiile statului e mică. 63% dintre tineri nu au încredere în Președintele României, iar 58% în Guvern și în Parlament.
Cam așa arată „realizările” epocii Iohannis, înainte de a se muta pe Aviatorilor. Ajutat conștiincios, desigur, de partidul pe care și l-a subordonat și cu un PSD aservit în asemenea hal, încât s-ar fi întors în mormânt până și nemuritorul Ion Iliescu, la cea de-a doua venire!
În toată ura aceasta între oameni, generată de niște amărâte de alegeri ratate (de către noi, desigur, pentru că ei s-au scos și de data asta!), am uitat exact sensul sărbătorii ce stă să vină. (De n-or anula-o și pe asta, fie vorba între noi!) Adică de Pruncul Acela Care a venit să împartă lumea în două: în cea de dinainte și cea de după El. Și de îndemnul acela de a fi mai umani, mai bucuroși, mai buni! Pentru că dacă până acum cât de cât părea să mai funcționeze sloganul acela, „De Crăciun fii mai bun”, de data aceasta nici măcar Crăciunul nu pare a mai putea schimba în ceva în/tre noi.
Rămânem însă cu nădejdea în alianța partidelor politice pro-europene din Parlamentul României de a da un nou guvern. În iubirea pasională nevoie-mare între PSD, PNL, USR și apendicele UDMR. Ce minune mai mare s-ar fi putut întâmpla de Crăciun, decât să îl vedem pe Dan Barna lăudând-o pe Daniela Cîmpean pentru Noul Spital Județean, pe Bogdan Trif înălțând ode Ralucăi Turcan, pe ritmuri by Horațiu Potra, Ruxandra Cibu Deaconu bătând temenele la marea poartă, formată din cei doi piloni: PSD și PNL?! O pace cu adevărat divină, care face din Sibiul de azi Betleemul de odinioară. Cu o stea luminând strident de la Cotroceni, cu păstori care nu mai merg ca oile la vot, cu magi veniți de prin America și Rusia și cu un Irod oprit taman înainte de spectaculoasa-i ascensiune.
Să înceapă colindul! Fără număr, fără număr!
