Preoteasa Emilia Șpan, soția răposatului preot Gheorghe Șpan, mărturisește că sfaturile pe care părintele Arsenie Boca i le-a dat în momentele cheie ale vieții sale au ajutat-o să meargă înainte cu încredere și speranță în mântuire. Mamă a 6 copii, printre care se numără și Preasfințitul Siluan, episcopul Italiei, Emilia Șpan și soțul său au început să îl caute pe părintele Arsenie pe vremea când acesta picta biserica de la Drăgănescu. Familia Șpan a reușit să reziste tuturor încercărilor vieții, căutând ajutor la Părintele Arsenie, atât în timpul vieții sale, cât și apoi, rugându-se lângă crucea de la mormântul său, la Mânăstirea Prislop.
M-am tot rugat să ajung la Părintele Arsenie
Doamna Șpan s-a născut în anul 1938, în Apuseni, ca fiică de preot. Absolventă a Școlii Pedagogice din Abrud, în anul 1959 s-a căsătorit cu preotul Gheorghe Șpan, iar primii 3 copii i-a crescut la Scărișoara, o comună din Munții Apuseni. Fetița cea mare, Mirela, se îmbolnăvește însă grav, fiind suspectă de leucemie. Ulterior, medicii din Cluj îi pun diagnosticul de anemie hemolitică și îi recomandă să plece din zona Văii Arieșului, unde se exploata uraniu, considerându-se că acesta i-ar fi cauzat problemele de sănătate. Prin urmare, după ce depune cerere de transfer, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Mladin, îl numește pe părintele Șpan preot în Gura Râului. Aceasta este perioada în care preoteasa Emilia Șpan află de la mama mitropolitului despre sfințenia părintelui Arsenie. „Vai tu, să-l cunoști tu pe Părintele Arsenie Boca! Să-l cunoști, tu!”, își amintește că îi spunea doamna Mladin. După mutarea la Gura Râului, fiica bolnavă este operată la Sibiu și își găsește vindecarea, iar femeia rămâne însărcinată cu al patrulea copil, care avea să devină episcopul Siluan al Italiei . Rudele și apropiații încep însă să o mustre că face atâția copii, în condițiile în care nu aveau mari posibilități materiale.
„Voi nu vedeți cât e de greu? Voi acum nu vă puteți descurca cu patru copii, dar ce veți face când vor fi mari”?, auzea tot mai des de la părinți și de la oamenii din sat. Doamna preoteasă începe să caute să vadă voia dumnezeiască în deciziile sale și, tot auzind și femeile din Gura Râului despre părintele Arsenie Boca, se roagă tot mai mult să ajungă să îl cunoască. Chiar în acea perioadă, două măicuțe de la Vladimirești, Crina și Teofilia, alungate din mânăstire și sosite în Gura Râului, o fascinau cu povestirile lor despre părintele Arsenie, duhovnicul care le marcase profund.
„M-am tot rugat să ajung la părintele Arsenie. Era în 1973, pe 8 mai, când este prăznuit Sfântul Arsenie cel Mare. În acea noapte am visat că am ajuns la părintele Arsenie și era într-o reverendă gri, era slab și drept și stătea ca într-un jilț, ca de biserică. Stătea acolo și eu m-am apropiat și i-am spus că toți mă certau pentru că nasc copii. Și îi spuneam părintelui Arsenie și voiam să aflu adevărul! Și m-am trezit și i-am spus soțului ce am visat eu”.
La puțin timp, o maică din Orlat, care îi trimitea foițe de aur pentru pictură părintelui Arsenie, i-a trimis acestuia vorbă că preoteasa Emilia Șpan și-ar dori mult să o primească. Răspunsul marelui duhovnic este „Spune-i mă, să vină”!
„Decât să omori, mai bine mori la datorie”
M-am dus cu soțul la Drăgănescu. Am intrat în biserică, nu era nimeni, ne-am pus amândoi în genunchi, el s-o fi rugat, nu știu ce o fi zis, dar eu am început să plâng și mâ gândeam: „Doamne, de ce-oi fi venit? Să vadă Părintele ce netrebnică și păcătoasă sunt!”. Părintele era în altar și picta, dar nu se vedea, când, iată că-l aud spunând: „Cine-i mă acolo, care plânge și nu vrea să vină?” Când am auzit ne-am ridicat și ne-am dus împreună spre altar. Soțul a intrat, eu am dat puțin perdeaua la o parte și când m-a văzut mi-a zis „Ai fața luminoasă!”. Arăta exact cum îl visasem eu în noaptea aceea de 8 mai.
Eu m-am retras atunci și am așteptat să vorbească soțul cu el, dar vorbea tare, ca să-l aud și eu și spunea: „Măi, femeia trebuie să nască mai mulți copii, cel puțin 3-4 ca să fie sănătoasă, că altfel face cancer”. Eu m-am gândit atunci că e bine, că am 4 copii. Și aveam o fotografie color, prima fotografie, cu toți 4. Am scos fotografia și i-am arătat-o părintelui. După ce s-a uitat la ea, mi-a spus scurt: „Tu să mai naști un copil!” Eu i-am răspuns „Dacă o vrea și Dumnezeu, că uite, am pierdut o sarcină”. Părintele a continuat să-mi spună: „Dar ai grijă, să trăiești viață normală, și de-ar fi să mori la datorie. Decât să omori ( adică să fac avort), mai bine mori! Măi, nici abuz, nici refuz. În timpul sarcinii, lăsați sarcina mă! Nu o deranjați! De ce credeți voi că apoi n-ascultă copiii de părinți? Și animalele respectă timpul sarcinii, da’ omu.. ”. Și s-a oprit. Mi-a dat o mare putere părintele atunci, un mare curaj. Tot timpul am încercat să respect cu soțul ce ne spunea părintele. De câte ori ne era greu, mergeam iarăși la el la Drăgănescu și când ne vedea, zicea: „Hai mă, lăsați-vă în grija lui Dumnezeu!”, iar altădată ne-a spus: „Mă, văduvele și orfanii sunt ai lui Dumnezeu!”
Doamna Emilia Șpan mai păstrează încă două învățături spuse de Părintele Arsenie altor două cunoștințe ale dumneaei, un bilet scris de mână de Părintele Arsenie și încă un îndemn spre credincioșii care veneau să îi ceară sfaturi pe vremea când lucra la pictura bisericii de la Drăgănescu.
„Nu te-împrinde în vorbă cu vecinul. Ei au să-și plătească ale lor. În ce te privește pe tine, fă cu totul contrar obiceiului, anume: roagă-te în ascuns pentru mântuirea sufletului lui. Vei vedea o vreme că se răscolește împotriva ta, dar tu să taci; mai pe urmă vei vedea că nu-ți mai zice nimic – sau îl va smeri Dumnezeu cumva”
, scria părintele Arsenie.
„Cu privire la necazurile cu care veniți, ziceți după mine „AȘA NE TREBUIE”. Și când îți cunoști și recunoști vina, Dumnezeu ușurează greutatea. Toate au un capăt. Ce bine-ați face dacă și pe acasă ați mai tăcea și voi ca și aici. Ați afla, cu timpul, că aveți un suflet și o conștiință care vorbește cu voi din partea lui Dumnezeu și că recunoscând voi cu ajutorul ei, al conștiinței, că așa ne trebuie (necazuri, cruce și chiar moarte) puteți câștiga bucurie, pace și chiar viața veșnică”
, le spunea părintele celor care îl căutau la Drăgănescu.
Din aceeasi categorie, citeste si Dr. Vasile Hodorogea: Oamenii se duceau la Părintele Arsenie ca la Maglavit.Parcă era Dumnezeu întrupat acolo
