Ansamblul Folcloric Studențesc Ardealul, păstorit de Casa de Cultură a Studenților Sibiu, are peste 30 de ani de existență. Am stat de vorbă cu cel care a pus prima piatră de temelie a acestui ansamblu, și anume cu Ion Terchilă.
Am discutat despre primii săi pași de joc, despre cum a reușit să ducă faima dansurilor populare sibiene prin lume și despre cum a predat ștafeta, în 2015, lui Sorin Bădiță, actualul director al Ansamblului Folcloric Studențesc Ardealul.
Primii pași la joc
Ion Terchilă s-a născut la 1 ianuarie 1947 într-un sătuc mic de pe Valea Hârtibaciului, Ilimbav. Sat pur românesc cu tradiții foarte puternice „în ceea ceea ce se numește zona de folclor”, cum îl numește cu mândrie acesta. Activitatea de dansator, „Nea Ion”, așa după cum îl cunoaște toată lumea, a început-o în clasa a V-a, în Marpod, satul unde a urmat ciclul doi școlar. „Țin minte că s-a hotărât directorul școlii de pe atunci să facă niște cursuri de dansuri folclorice. A urmat apoi o selecție, iar printre cei numiți mă număram și eu.
Primul instructor pe care l-am avut a fost un coleg de bancă, care se pricepea puțin cu jocul. Am mers vreo săptămână la repetiții, aveam ca parteneră de dans pe o verișoară de a mea. Dar apoi, fiind mai rușinos din fire, am renunțat, iar fata nu mai avea cu cine să danseze. A venit la tata plângând și spunându-i ceea ce am făcut. Tata nefiind cu jocurile, mi-a zis: «Mă, un fecior care nu merge la joc, merge în crâșmă. Tu ce alegi?». A doua zi m-am prezentat la repetiții. Aceștia au fost primii pași la joc”, își începe povestea coregraful.
60 de ani de „Junii Sibiului”
În 1962 a venit în Sibiu, unde a urmat Școala Profesională, la Independența, unde și-a continuat activitatea cu dansurile, avându-l ca instructor pe Ion Roman. Activează în cadrul mai multor formații de dansuri din oraș, până în 1965, când își începe activitatea la Junii Sibiului, unde dansează timp de 60 de ani. După armată, susține un examen la Brașov pentru a deveni coregraf. În 1992, la sugestia directorului Junii Sibiului de atunci, înființează o formație de tineret, chiar cu acest nume, «Formația de tineret».
În 1994, fiind într-o pauză de lucru și răsfoind împreună cu colegii săi un ziar local, îi atrage atenția un articol ce face referire la activitățile artistice ale Casei de Cultură a Studenților. „Am remarcat că la Casa de Cultură a Studenților erau formații de teatru, de dans modern și contemporan, dar nimic legat de folclor. În aceaşi zi, în drum spre casă, am intrat la Casa de Cultură Studenţilor și i-am spus directorului de atunci, Constantin Chiriac, că aș fi dispus să pun bazele unui ansamblu folcloric. Ideea a fost binevenită, deoarece exista deja intenţia formării unei secţii de folclor de către Sergiu Cipariu. Am făcut un parteneriat și au urmat la scurt timp primele selecţii pentru constituirea Ansamblului Folcloric Studenţesc Ardealul”, spune „nea Ion”.
Cu „Ardealul” prin Europa
În 1994, nea Ion a dat un anunț la ziar în care a scris că dorește să recruteze tineri pentru un nou ansamblu de dansuri populare. „Ne-am trezit cu mulți amatori ai dansului, liceeni, studenți. Iar în luna octombrie a aceluiași an am început prima repetiție. Iar în luna martie a anului următor a fost organizat primul festival studențesc la Cluj. Ne-am prezentat cu patru suite.
Am luat trei locuri I și patru locuri II, fiind mai multe secțiuni de premiere. Țin minte că directorul Casei de Cultură din Cluj, de care mă avertiza directorul Constantin Chiriac să am grijă cum mă port cu acesta, a venit la mine și mi-a zis: «Măi Ioane, de unde Dumnezeu ai apărut?». Acesta neștiind de activitatea mea ca dansator. La o lună după aceasta am mers într-o tabără la Costinești împreună cu ansamblul. Iar în 1997 am avut primul turneu internațional, în Macedonia. Pe urmă, au urmat multe altele, anual, în mai multe țări, precum Bulgaria, Germania, Franța, Ungaria, Turcia, Polonia, Slovacia, Croația, Portugalia, Cehia, Slovenia și Serbia”, zice cu nostalgie coregraful.
„Am căutat să fac joc, nu dans”
Pentru nea Ion nu a fost deloc ușoară misiunea de a activa ca instructor la două ansambluri. „A fost greu, mă ocupăm în paralel cu Ansamblul Ardealul și cu Junii Sibiului, dar cumva m-am putut împărți pentru amândouă. În final am reușit să adun 12 suite de jocuri. Am căutat să fac joc, nu dans, deoarece dans fac mulți. Jocul este o împletire între îmbrăcăminte, muzică și mișcări tradiționale”, e de părere nea Ion.
Momentul retragerii
În 2015, veteranul Ansamblului Folcloric Studențesc Ardealul îi lasă ștafeta lui Sorin Bădiță. „Vă spun sincer, nu mi-a fost deloc ușor la momentul retragerii, dar a trebuit să fac acest pas. Eu sunt tipul de om care face un lucru atâta timp cât crede că poate să-l facă de calitate. În 2015, i-am propus pe Sorin să îmi ia locul. Iar în momentul când i-am predat ștafeta, i-am spus: «Să dea Dumnezeu să faci cât am făcut eu și dacă se poate și mai mult, să mă întreci»”, spune veteranul.
Povestea merge mai departe
În timp ce vorbesc cu nea Ion, ne însoțește și Sorin Bădiță. „Nea Ion a lăsat un material în urmă și probabil că a avut și anumite așteptări de la noi. Preluarea ansamblului am luat-o ca pe o misiune, deoarece în Sibiu este foarte greu să supraviețuiești ca ansamblu. Sunt câteva școli foarte mari și niște branduri, iar lumea tinde să meargă în special după acestea. Dar ne descurcăm, avem un număr de suite moștenite de la nea Ion, dar am creat și noi materialele noastre”, spune Sorin Bădiță.
Cei mai talentați dansatori sunt de pe Valea Hârtibaciului
„La dansurile populare vin în general studenți care provin de pe sate, iar cei mai buni dansatori sunt de pe Hârtibaci”, spune Sorin uitându-se cu mândrie la mentorul său. Și tot acesta continuă: „Vin tineri, pleacă. Aici este problema, deoarece ca să formezi un dansator, să zicem un băiat, durează trei ani ca să performeze la nivel înalt. Unei fete îi ia un an jumătate. Băieții vin mai greu și se lasă destul de ușor când dau de dificultăți. Dar oricine poate dansa. Noi am lucrat și cu oameni cu handicap și cu surdomuți. Am rămas uimit de felul cum joacă fără să simtă muzica”, spune Sorin.
Nea Ion Terchilă a pus bazele unui ansamblu care a dovedit că poate să crească independent de creatorul său. Ansamblul Folcloric Studențesc Ardealul a reușit în cei peste 30 de ani de la înființare să uimească, să crească talente, să ofere tinerilor disciplină și, ce-i mai important, să-i unească.
