Astăzi, 27 martie, se împlinesc 40 de ani de la primul meci jucat de Naționala României la Sibiu. Tricolorii și selecționerul de atunci Mircea Lucescu întâlneau, în 27 martie 1985, pe stadionul Șoimii, așa cum se numea vechiul Municipal în acea perioadă, Naționala Poloniei, una dintre cele mai puternice din Europa în acea perioadă. Asistau la partidă în jur de 25.000 de spectatori, iar atmosfera în oraș era una de sărbătoare. Doar la antrenamentul de dinainte al tricolorilor cu o zi au asistat câteva sute de sibieni. Partida s-a terminat 0-0, însă ambele echipe au avut mari ocazii de gol.
De-a lungul timpului Naționala României a jucat 3 partide internaționale la Sibiu, toate în intervalul 1985 – 1989 și toate amicale. Lung, Hagi, Lăcătuș, Bölöni, Rednic sau Coraș au întâlnit vedetele Poloniei, dublă semifinalistă la ultimele două campionate mondiale, Germania 74 și Spania 82.
Din păcate, sibienii nu l-au putut vedea pe viu pe vedeta polonezilor, mijlocașul ofensiv Zbigniew Boniek, care câteva săptămâni mai târziu, în luna mai, câștiga cu Juventus Torino, Cupa Campionilor Europeni, avându-l coechipier pe Michel Platini, în dauna englezilor de la Liverpool. La acea finală a avut loc celebra tragedie de pe stadionul Heysel din Bruxelles, soldată cu moartea a 40 de fani în urma confruntărilor dintre suporterii lui Juventus și Liverpool. Deși inițial acesta a fost convocat pentru meciul amical, ulterior, selecționerul Poloniei de atunci l-a învoit, astfel că sibienii au ratat șansa de a-l vedea pe cel mai în vogă fotbalist european al momentului.
Și astăzi, Boniek este cel mai apreciat fotbalist din istoria fotbalului polonez, îndeosebi pentru cele două semifinale de Mondial cu Naționala, chiar dacă cel mai cunoscut fotbalist al ultimelor două decenii, compatriotul său, Robert Lewandowski, a câștigat și el cu Bayern Munchen Liga Campionilor. Însă generația lui Lewandowski nu s-a apropiat niciodată de performanțele realizate de cea a lui Zbigniew Boniek, pentru reprezentativa leșilor. Boniek a fost coechipier cu Michel Platini la Juventus și l-a ajutat pe fotbalistul francez să obțină Balonul de aur, cea mai înaltă distincție mondială pentru un fotbalist, în trei ani consecutivi 1983 – 1985.
Contextul fotbalistic din 1985
În iarna lui 1985, Naționala a efectuat un stagiu de pregătire care a inclus și Sibiul. Ambele naționale pregăteau calificarea pentru Campionatul Mondial din Mexic 1986, partidele decisive de calificare urmând să aibă loc în toamna lui 1985. În final, Polonia s-a calificat la mondialul mexican, în timp ce Naționala a ratat calificarea în fața Irlandei de Nord, una dintre cele mai dramatice partide din istoria Naționalei.
În 1985, România pregătea meciurile de acasă din grupa de calificare, cu Turcia (scor 3-0) și cu Anglia (scor 0-0), în timp ce obiectivul imediat la polonezilor, aflați în aceeași situație, era partida decisivă cu naționala Belgiei. Din păcate, din Națională lipseau sibianul Michael Klein, căpitanul tricolorilor, Costică Ștefănescu, și atacantul Rodion Cămătaru. Acestora li se adăuga și Ilie Balaci, aflat în recuperare după accidentarea care l-a făcut să lipsească de la Euro 84. Era încă nerecuperat. Naționala României crea entuziasm în acea perioadă, în condițiile în care cu nouă luni înainte jucase la Campionatul European din Franța 1984.
Acum, după 40 de ani, selecționerul României este tot Mircea Lucescu, care încearcă să califice Naționala la Campionatul Mondial din SUA, Mexic și Canada 2026. Dacă în 1985 Mircea Lucescu a ratat calificarea la CM Mexic 1986, să sperăm că acum va aduce calificarea la mondialul nord-american. Ar fi primul, după o pauză de 28 de ani.
Naționala care a jucat în martie 1985 la Sibiu era o combinație între jucătorii Universității Craiova – Craiova Maxima, Dinamo și Sportul Studențesc și viitorii componenți ai Generației de Aur, între care Hagi și Lăcătuș. Lor li s-a alăturat Dorin Mateuț, toți trei tricolorii având sub 21 de ani. Vedetele polonezilor erau căpitanul Zmuda, Buncol, Dziekanowski și Smolarek, care au fost aproape în două rânduri să joace finala Campionatului Mondial.
Polonezii s-au calificat în semifinalele campionatelor mondiale din Germania 1974 şi Spania 1982. A fost perioada de glorie a fotbalului polonez, în condiţiile în care Polonia nu a lipsit de la nicio ediţie a întrecerii mondiale între 1974 şi 1986. Pe stadionul din Sub Arini au evoluat 7 jucători emblematici, plus selecţionerul de legendă al polonezilor, Antoni Piechniczek.
În lipsa lui Boniek, vedeta oaspeţilor a fost Wladyslaw Zmuda, semifinalist al campionatelor mondiale din 1974 şi 1982. Cei mai valoroşi jucători polonezi proveneau de la Gornik Zabrze, cel mai titrat club polonez, deţinător a 14 titluri naţionale, în condiţiile în care jucătorilor din întregul bloc comunist nu li se permitea să plece în străinătate decât spre finalul carierei.
În schimb, selecționerul Mircea Lucescu era conștient că generația Craiova Maxima și cea a lui Dinamo, care ajunse în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, trebuiau împrospătate, astfel că viitoarele vedete ale Stelei, care urma să câștige peste un an Cupa Campionilor Europeni 1986, prindeau tot mai mult aplomb la Națională. Așa se explică infuzia de tinerețe de la partida cu Polonia, prin apariția lui Hagi, Lăcătuș și Mateuț.
Cel mai valoros dintre aceștia era Hagi, care evoluase la EURO 84, și încerca să se impună ca titular în echipa de start a tricolorilor. Mircea Lucescu declara în presa vremii că obiectivul partidei de la Sibiu este pregătirea partidei cu Turcia, ce urma peste o săptămână, pe Centralul craiovean, nepunând presiune asupra echipei în perspectiva meciul din iunie, de pe stadionul 23 August, din Capitală, cu naționala Angliei, principala favorită la calificare din grupa noastră din Preliminarii.
Selecționerul Albionului era Bobby Robson, iar printre vedete se numărau portarul Peter Shilton, Trevor Steven, Ray Wilkins, Bryan Robson – căpitan, John Barnes, Trevor Francis sau Gary Lineker.
Tricolorii veneau cu un moral bun la Sibiu, mai ales că în luna ianuarie învinseseră în deplasare, tot în cadrul unui amical, naționala lusitană. România a obținut o victorie cu 3-2 în fața Portugaliei, pe 30 ianuarie 1985, prin golurile marcate de Lăcătuș, două, și Hagi.
Întâlnirea cu Polonia de la Sibiu era meciul cu numărul 338 al Naționalei României.
România a dominat meciul
Naționala a dominat meciul cu Polonia încă de la început, având primele ocazii. Potrivit presei vremii, Polonia s-ar fi mulțumit cu egal chiar înainte de intrarea pe teren. Cele mai importante ocazii sunt ratate de Pițurcă, în min. 18, și de Hagi, în min. 24, șut în urma unei lovituri libere din preajma careului. Trebuie spus că combinațiile de pase între Hagi și Coraș au fost cele mai periculoase pentru apărarea poloneză.
De altfel, în prima repriză polonezii nu au reușit să tragă niciun șut pe spațiul porții. Practic, tricolorii au controlat și dominat clar prima repriză. Coraș a fost într-o excelentă dispoziție de joc. Repriza a doua începe la fel, Hagi în min. 51 și Augustin în min. 53 nu găsesc spațiul porții. În min. 60 Suciu este aproape de deschiderea scorului, însă bomba trimisă de acesta este cu greu respinsă de portarul advers. Ocaziile se înmulțesc și în min. 69, când Augustin trimite din voleu puțin peste poartă, după o combinație cu același Coraș.
Polonezii devin mai agresivi, iar cea mai periculoasă ocazie îi aparține lui Komornicki, care șutează periculos. Însă cea mai mare oportunitate de gol îi aparține lui Marcel Coraș, în min. 82., care trage puternic spre poarta poloneză, portarul respinge cu pumnii, însă Augustin din 6 metri, singur, reia peste poartă. Trebuie menționat că Coraș și Gino Iorgulescu au fost cei mai buni jucători români de pe teren, Hagi a avut câteva realizări tehnice, însă Lăcătuș și Mateuț s-au descurcat cu greu în fața apărătorilor polonezi. Și Victor Pițurcă, înlocuitorul lui Cămătaru, a fost destul de strâns marcat de polonezi, potrivit relatărilor presei sportive naționale.
De altfel, tricolorii au declarat după joc că Polonia a fost cel mai puternic adversar întâlnit în ultimii 3 ani pe teren propriu. De partea cealaltă, remarcații au fost Dariusz Dziekanowski și Wlodzimierz Smolarek.
Bölöni, căpitanul Naționalei, a declarat la finalul întâlnirii că jocul a fost unul constructiv mai mult pentru partida cu Anglia, ce urma să aibă loc în iunie. Gino Iorgulescu a spus că tricolorii au avut multe ocazii, dar nu s-a marcat. În opinia sa, acest lucru era un argument în plus pentru partida care urma cu Turcia, de peste o săptămână.
Mircea Lucescu a declarat că a fost un joc aspru, tăios pe alocuri, și dominat de echipa noastră, iar Polonia, o echipă masivă, a jucat o lecție tactică pentru partida cu Belgia. Lucescu a încheiat spunând că partida cu Polonia a fost o bună selecție în perspectiva partidelor cu Turcia și Anglia, în condițiile în care i-a putut vedea la lucru pe Ioan Zare și Alexandru Suciu, ambii de la Dinamo, și Alexandru Bozeșan de la Sportul Studențesc. În plus, au fost testați Lăcătuș și Mateuț.
CASETA TEHNICĂ
Sibiu, 27 martie 1985, partidă amicală
Stadion: Şoimii (actualmente Municipal), spectatori: 25.000, teren foarte bun, timp frumos
Statistică: șuturi 17 – 2 (pe poartă 7-0) și cornere: 6 – 2 în favoarea tricolorilor
Arbitru: Borislav Aleksandrov (Bulgaria), asistenţi: Mircea Salomir, Radu Petrescu (ambii România)
România: Silviu Lung (Universitatea Craiova) – Mircea Rednic (Dinamo), Gino Iorgulescu (Sportul Studenţesc), Ioan Zare (Dinamo), Nicolae Ungureanu (Universitatea Craiova) – Dorin Mateuţ (Corvinul Hunedoara)/46′ Alexandru Suciu (Dinamo), Ladislau Bölöni – căpitan (Steaua), Marcel Coraş (Sportul Studenţesc), Gheorghe Hagi (Sportul Studeţesc) – Marius Lăcătuş (Steaua)/70, Laurenţiu Bozeşan (Sportul Studenţesc), Victor Piţurcă (Steaua)/46′ Ionel Augustin (Dinamo).
Selecţioner: Mircea Lucescu
Polonia: Eugeniusz Cebrat (Gornik Zabrze) – Krzysztof Pawlak (Lech Poznan), Wladyslav Zmuda – căpitan (Cremonese), Roman Wojcicki (Widzew Lodz), Marek Ostrowski (Pogon Szczecin) – Andrzej Palasz – Gornik Zabrze (46′ Waldemar Prusik – Slask Wroclaw), Andrzej Buncol – Legia Varşovia(72′ – Jan Jalocha – Wisla Cracovia), Waldemar Matysik (Gornik Zabrze), Ryszard Komornicki (Gornik Zabrze) – Dariusz Dziekanowski – Legia Varşovia (72′ Wlodzimierz Smolarek – Widzew Lodz), Jan Urban (Gornik Zabrze).
Selecţioner: Antoni Piechniczek
