Multă lume consideră că jocurile video sunt o pierdere de timp, că „tinerii ăștia, maică, sunt cu ochii în calculatoare și nu ies și ei pe afară să se întâlnească cu oamenii”. De câte ori am auzit această remarcă? Adevărul este undeva la mijloc. Andrei Colac și Neluțu Ban sunt studenți în anul I, la Tehnologia Informației. Ambii fac parte dintr-o asociație care dorește să unească și să sprijine studenții la inginerie și nu numai. Cu aceștia am discutat despre impactul gaming-ului în viața studenților.
Turneu de LOL
Neluțu Ban este din Poiana Sibiului, iar Andrei Colac din Caracal. Îi leagă mai multe lucruri, însă două sunt definitorii: facultatea pe care o urmează și pasiunea pentru jocurile video. Așa se face și că amândoi au organizat două turnee de gaming. Primul turneu a fost de CS2 (Counter-Strike 2), un joc pe care majoritatea tinerilor îl cunosc, iar al doilea, cel mai recent, de LOL (League of Legends).
Jocurile video ca mijloc de socializare
Îi întreb pe cei doi studenți cum au ajuns să fie atrași de jocurile video. Pasiunea lui Neluțu a pornit la 12 ani. „În acea perioadă se juca foarte mult Fortnite, așa am și început. Apoi am început să joc o versiune gratis a CS-ului, după care am trecut la versiunea adevărată. Ne strângem prieteni și colegi de școală. Era frumos, comunicam, râdeam, vedeam jocurile ca pe un mijloc de socializare. Nu puteam să spun că fac gamening profesionist, jucam doar pentru doistracție”, îmi spune acesta.
Pasiunea lui Andrei pentru jocuri video a început ceva mai devreme. „Pe la 5-6 ani am dat de jocurile video. Jucam NFS, Chicken Anvengers, tot felul de jocuri de pe CD. Undeva pe la 12 ani am început să joc GTA San Andreas Multiplayer. Erau servere cu clanuri și mi se părea diferit, parcă aparțineam unei comunități de gamening. Am mai încercat ceva jocuri, Metin 2, Minecraft și multe altele. Dar cel mai mult mi-a plăcut LOL”, îmi mărturisește Andrei.
,,Am jucat și o zi întreagă”
Cea mai lungă repriză de jocuri a lui Neluțu a fost de 8 ore, în schimb ce Andrei a stat și o zi întreagă cu ochii în calculator, dar nu au ajuns la dependență. ,,Nu am întâlnit oameni să fie dependenți de jocuri video, poate doar prea dedicați. Jocurile single player nu sunt așa de răspândite, din ceea ce știu, studenții joacă jocuri multipalyer ca să socializeze și să se relaxeze. Din ce am observat, odată ce tinerii ajung la facultate devin mai responsabili, așa s-a întâmplat și cu mine. Desigur sunt și alți tineri care au fost împinși de la spate de părinți sau de societate să vină la facultate și aleg să se joace mai mult decât este cazul”, îmi spune Andrei.
Turneul de LOL
La competiția organizată de Asociația BIT, au participat 7 echipe a câte 5 oameni. Câștigătorii au primit un premiu în bani, dar nu pentru acest lucru au venit studenții. ,,Trei sferturi dintre concurenți au venit de la inginerie. Ne-a fost mai greu să răspândim vestea. Lumea a venit să se distreze, nu pentru premii”, îmi spun studenții.
O metodă de relaxare
„Pentru mine jocurile video sunt un mod de relaxare și conectare cu lumea. Am întâlnit multe persoane, din atâtea locuri ale lumii. Spre exemplu, în lumea gamerilor se spune că jucătorii polonezi sunt mai slabi și mai toxici. Unul dintre cei mai faini oameni pe care i-am întâlnit pe LOL a fost un polonez. Acum doi ani ne-am făcut cadouri pe LOL. Nu contează naționalitatea, omul e om”, e de părere Andrei. Că jocurile video adună oameni, e de părere și Neluțu: „Îmi aduc aminte când ne strângeam toți băieții și ne jucam… Chiar dacă pierdeam, făceam glume și ne simțeam bine”.
Asociația BIT va organiza în viitor un turneu de FIFA. Jocurile video, după cum sunt de părere și interlocutorii noștri, pot uni studenții, îi pot integra într-o comunitate și oferi mijloacele de relaxare în pauzele de la cursuri și învățat.
