Articol de Oana Antipa
Cei mai tineri dintre noi nu își mai amintesc că municipiul din nordul județului Sibiu era, pe vremuri, unul dintre cele mai industrializate orașe ale României. În marile fabrici care își desfășurau activitatea la Mediaș, munceau zeci de mii de oameni, atât locuitori ai orașului, cât și persoane din localitățile limitrofe.
Una dintre „bijuteriile” industriei medieșene a fost fabrica de sticlă Vitrometan. Nu exista persoană în tot orașul care să nu se mândrească acasă cu un frumos set de pahare din cristal realizate la această fabrică. Pentru mulți dintre ei, aceste pahare erau folosite doar la sărbători sau la ocazii speciale.
Începuturi
Fabrica Vitrometan a fost înființată în anul 1922, iar numele i-a fost dat pornind de la ceea ce se producea aici, adică „sticlă obținută prin topire cu gaz metan”, ceea ce nu este de mirare având în vedere că gazul metan era și este în continuare o resursă naturală deosebit de importantă pentru zona Mediașului. Întreprinderea era deținută de o societate de acționari, având ca președinte al Consiliului de Administrație pe Anastasiu Boiu, iar ca director general pe Wilhelm Csaki, un procuror medieșean.
De asemenea, Richard Csaki, fratele lui Wilhelm, este unul dintre fondatori. Terenul pe care a fost construită fabrica a fost pus la dispoziție de Eduard Theil, un important moșier din zonă. Proiectantul fabricii și al imobilelor de locuințe din jur, destinate în special specialiștilor care nu erau din Mediaș a fost Josef Baron Bedeus von Scharberg, cel care a proiectat și sediul Arhivelor din Sibiu. Cu timpul, celor șapte imobile li s-au adăugat alte șase, însumând sute de camere pentru locuit, iar zona a devenit cunoscută drept „Colonia Vitrometan”.
Producția a început cu 65 de sticlari
Producția a început în anul 1923, când existau numai 65 de sticlari, însă în numai patru ani, numărul lor a ajuns la 300. La început, se folosea doar materie primă de pe piața internă, însă apoi au fost importate materii prime și coloranți din Germania.
Încă din anul 1929, în interprindere a pătruns capital străin, prin intermediul concernului de sticlă cehoslovac Siemens – Glas & Neusatti, în proporție de 49%. Din același an, produsele fabricii, care cuprindeau o gamă diversificată de sticle pentru lămpi, ambalaje și sticle au început să fie exportate în Turcia, palestina, Grecia, Siria, Egipt și Liban, iar după 1941, inclusiv în Germania și Ungaria.
Odată cu instaurarea regimului comunist în România, fabrica Vitrometan a fost naționalizată în 1948, devenind întreprindere de stat. După anul 1950, procesul de producție a fost perfecționat considerabil, printr-un amplu proces de retehnologizare, astfel încât fabrica era considerată una dintre cele mai complexe unități de producție – sticlărie din țară.
Avânt pe piețele externe
Celebrul cristal „de Vitrometan” a început să fie produs din anul 1972, când în Mediaș a fost introdus fluxul de fabricație a cristalului românesc. Cristalul era de cea mai bună calitate, cu oxid de plumb de 24%. Fabrica funcționa cu 13 cuptoare pentru topit, din care șapte erau utilizate pentru producția de sticlă de menaj, două pentru sticla de cristal, trei pentru sticlăria de ambalaj și unul pentru producția de opal. Piața externă a crescut și ea, produsele de la Mediaș fiind comercializate în Japonia, SUA, Franța, Canada, Elveția și alte țări din vestul Europei. Acesta a fost perioada cea mai înfloritoare pentru fabrica Vitrometan.
Tot în această perioadă, au fost executate unele dintre cele mai importante comenzi ale întreprinderii, candelabrele de cristal care au ajuns să împodobească multe clădiri celebre din țara noastră. Cele mai cunoscute exemple sunt cele de la Palatul Parlamentului (700 de candelabre la care s-a lucrat timp de doi ani) și cele care se găsesc la Cazinoul din Sinaia.
Destinul de după 1990
Dar totul avea să se încheie după anul 1990. Transformată în societate comercială și privatizată, fabrica a început să se confrunte cu primele probleme. A fost redusă considerabil forța de muncă, a scăzut și cererea pentru produsele fabricii, iar în 1995 a fost vândută lui Horst Bauling, un mai vechi partener de afaceri. Acesta a condiționat achiziționarea fabricii de scăderea cantitativă a producției și reducerea gamei de produse din portofoliu. Astfel, Vitrometan producea mai mult obiecte pentru menaj.
Ultima vânzare a fabricii a avut loc în anul 2014, atunci când a fost achiziționată de oameni de afaceri de origine iraniană, care au inițiat procesul de falimentare al societății un an mai târziu, atunci când a și fost închisă definitiv.
Prezent ingrat
Astăzi, nu prea mai sunt semne ale fabricii în oraș. În urma unei licitații care a avut loc atunci când Vitrometan a fost închisă, câteva echipamente au fost achiziționate de persoane particulare, care au dorit să ducă meșteșugul suflatului sticlei mai departe. Terenurile și imobilele aparținătoare au fost vândute încă înainte ca aceasta să intre în faliment.
La momentul actual, clădirea fabricii se află în paragină, iar în locul magazinului de prezentare de pe Șoseaua Sibiului se află un local la parter, iar cele două etaje ale imobilului sunt goale. Tot ce a mai rămas din strălucirea cristalului „de Vitrometan” se găsește în sclipirea candelabrelor care încă împodobesc clădiri monumente istorice și pe rafturile din casele oamenilor, unde încă mai sunt sfeșnice, seturi de pahare, sau carafe, puse la păstrare pentru ocazii speciale, ca suveniruri ale unor vremuri îndepărtate sau ca obiecte de colecție.
