S-a mai liniștit răzmerița națională. Avem și un președinte ales, învestit și sunat de tătuca Trump. Și un alt președinte de partid (partidă), care încă nu și-a revenit din dileală și își repetă public discursul ăla de cum ar fi fost dacă se aciuia pe la Cotroceni.
A, fiindcă veni vorba de Cotroceni. În ultimele ore de mandat, Ilie Bolojan, președintele (pe atunci) interimar al României, a semnat mai multe decrete prin care, cică, ia act de demisia tuturor consilierilor prezidențiali. Ca un făcut, exact toți cei 13 consilieri, cu voia lor și nesiliți de nimeni, s-au gândit ei că că ce-ar fi să plece, înainte de a-și exersa minima compatibilitate cu noul prezident. Între cei demiși (scuze, care și-au dat demisia, conform Administrației Prezidențiale), se află și sibianca Delia Dinu, Consilier de Stat, de peste 20 de ani, la Compartimentul Protocol al Administrației Prezidențiale.
Semnarea acestor decrete a avut loc la o oră înainte ca Nicușor Dan să fie învestit în poziția de președinte al statului român. Logica ne spune că fie acești consilieri au fost atât de seduși de Ilie Bolojan, încât nu mai concep nicicum o viață după etapa post-președinte (fie el și interimar), fie că Bolo i-a oferit un semn de servilism pilduitor noului președinte. Ceea ce ne-ar ciopârți destul de serios părerea tot mai conservatoare a unui public destul de semnificativ în ceea ce privește integritatea, seriozitatea și profesionismul fostului interimar. Și ar mai fi ceva…
Se vede treaba că Ilie Bolojan, „premierabilul” României, a avut oarece trebușoare importante de rezolvat în acea zi, având în vedere că tot cu puțin înainte de învestira lui Nicușor Dan a trebuit musai să contracteze, fără licitație, lucrări de 1,7 milioane de lei cu TVA, pentru refacerea aleilor pietonale și a băncilor din piatră din curtea Palatului Cotroceni.
Asta, după ce cu doar șase zile înainte de cel de-al doilea tur de scrutin, a simțit el neapărat nevoia să cumpere, tot fără licitație și direct de la o societate abonată la contracte cu statul, vase decorative din similipiatră, în valoare de 37.000 euro. Dă bine însă, ca imagine, să conduci o hoașcă de mașină și să te doară vorbăria de câte disponibilizări trebuie să faci și la câte reforme dureroase ești nevoit să apelezi, atunci când îți vine să filosofezi despre banul public.
Partea faină e că pisicilor de pe facebook le-au luat locul cu largă generozitate selfie-urile cu Nicușor Dan. Personal, îmi stârnesc o deosebită emoție și mă furnică până-n creștetul sufletului mai ales pozele politicienilor sibieni. Ale celor care până acum câteva săptămâni, când aveau candidatul lor la alegerile prezidențiale, îl spurcau cu ce aveau la îndemână pe Nicușor. Și care oricum se simt în barca ce intră la apă. Dar, vorba altui personaj al politichiei noastre, „ori suntem demagogi și ipocriți până la capăt, ori nu mai suntem!”
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
