Despre sistemul educațional din România s-a scris și se va mai tot scrie. La fel de ineficient. Fără să intereseze în continuare pe nimeni. Și fără nicio reformă cât de cât cumsecade. Poziționându-ne, ca stat, mai mereu între cele mai „needucate” sisteme de învățământ din punct de vedere al asumării unor strategii clare, vizionare, în favoarea copiilor.
Un studiu realizat la sfârșitul anului trecut de către grupul internațional de origine franceză Ipsos, pe un eșantion de 30 de țări, arată că doar 11% dintre români evaluează calitatea generală a sistemului de învățământ din România ca fiind „bună” – cea mai redusă pondere dintre toate țările participante la sondaj, la paritate cu Ungaria sau Peru, respectiv sub media de 33% pentru cele 30 de țări.
La nivel global, aproape jumătate (47%) dintre respondenții cu vârste între 25-74 ani consideră calitatea educației ca fiind mai slabă comparativ cu perioada în care mergeau la școală. În România, trei sferturi (73%) dintre participanții la studiu împărtășesc această opinie. Jumătate dintre români (51%) consideră că programa școlară este învechită – cea mai mare proporție dintre toate țările incluse în studiu, comparativ cu media globală de 29%.
De asemenea, pregătirea inadecvată a profesorilor este menționată ca o provocare principală de 45% dintre români, comparativ cu media globală de 27%.
Un alt capitol la care curricula educațională din România are lacune este dezvoltarea abilităților creative ale elevilor, care pentru 7 din 10 conaţionali e prea puțin prezentă în școlile din România. 60% consideră că programa școlară nu pregăteşte în mod adecvat elevii pentru viitoarele lor cariere, ceea ce întărește și mai mult percepția generală negativă asupra sistemului de învățământ din România.
În schimb, România câștigă teren la capitolul siguranță. Studiul Ipsos arată că țara noastră se situează pe locul 8 din 30 de țări în privința asigurării unor spații școlare sigure, lipsite de violență și hărțuire, 48% dintre respondenți fiind de acord că școlile reușesc o performanță bună în această direcție. În plus, jumătate dintre români (52%) consideră că școlile reușesc să susțină diversitatea și să reducă diferențele dintre elevi.
Vineri, un grup de tineri studenți din Sibiu au lansat revista lor culturală. O altă sibiancă face eforturi majore să susțină o platformă educațională interactivă, în sprijinul elevilor, pentru a-i ajuta să integreze mai eficient disciplinele studiate. Alții participă la competiții redutabile, cu rezultate pe măsură. În cea mai mare parte, „pe cont propriu”, bătând cu perseverență la tot felul de uși, pentru a-și împlini proiectele. În vreme ce organizații universitare, institute de cercetare și alte astfel de organisme inutile toacă bani la greu, pentru tot felul de grandomanii „științifice” (și fantastice). De care nu știe nimeni. Și de ale căror rezultate nu beneficiază nimeni.
Or, măcar la acest nivel, al tinerei generații, se schimbă ceva. În mentalitate, în refuzul de a fi înregimentați în metehnele sistemului. Diferența dintre ordinar și extraordinar constă tocmai în această formă de rezistență la anchilozare. Și în acești gladiatori ai zilelor noastre, care doresc să își facă din excelență atitudine.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
