Sorin Ciprian Nicolescu, de la White Mahala: „Toată țara cunoaște piesa O mie de pahare!”

O seară caldă de vară, „o mie de pahare” și muzică ce te îmbie la dans. Cam așa ar suna un început de lună august ideal pentru unii dintre noi. Trupa White Mahala a revenit la Sibiu, de data acesta la Muzeul Astra, cu ocazia unui festival ce a îmbiat oamenii la licori bahice și nopți albe.

„Am activat în multe dintre cluburile de aici din oraș”

După o serie de hore întortocheate și dansuri energice, dau la sfârșitul concertului de unul dintre membri, „inevitabil” (interviu Ovidiu Niculescu) ascultatei trupe la petreceri, de trompetistul formației, Sorin Ciprian Nicolescu. Îl trag deoparte de hărmălaia ce o oferă fanii și îl întreb dacă este de acord să-i pun câteva întrebări. Se uită la mine, are o privire fixă, dar caldă și un zâmbet prietenos. Statura sa robustă, fața ovală și părul blond, dat pe spate, îl fac foarte simpatic. Și așa se dovedește a fi. Acceptă bucuros.

Prima întrebare a mea este dacă are vreo legătură cu orașul Sibiu. Acesta zâmbește, are un pahar de vin în mână, ceea ce mă face imediat să rog pe un prieten să nu mă lase nici pe mine cu mâna goală. „Vin de foarte mulți ani la Sibiu. Am activat în multe dintre cluburile de aici, din oraș.  Sibiul este superb și are o istorie impresionantă. Cel mai mult mă atrag la acest loc Piața Mare și Piața Mică. Sunt și alte locuri frumoase în acest oraș, dar locurile menționate au o arhitectură aparte”, îmi răspunde, cu vocea sa radiofonică, artistul.

Trompeta, o a doua voce

Ciprian este absolvent al Universității Naționale de Muzică București, la clasa maestrului Iancu Văduva. Are sute de apariții, concerte și festivaluri în „palmaresul” său, iar în carieră a colaborat cu diverse trupe românești și artiști, printre care se numără East Roots, Basska, Red Cat Bone, Mielle Bibescu, Ovidiu Lipan Țăndărică, Stelu Enache, Rona Hartner, Cătălin Milea, Nicolas Simion, Emil Bizga și Mihail Iossifov. În prezent este membru al trupei White Mahala.

Ciocnim paharele și uitându-mă la el îl întreb care este rolul trompetei pe scenă. „Trompeta este acel instrument care aduce melodie în cântarea formației, este o a doua voce, după cea principală. Trompeta are rolul de a susține fondul sonor melodic și a oferi culoare, timbru, strălucire și spontainitate trupei”, îmi spune cu zâmbetul până urechi Ciprian.

„Vin cei din G-uri”

Discuția mea cu trompetistul trupei White Mahala tot îmi este întreruptă de oameni care doresc să salute pe artistul care este ieșit din tiparul formației, nu vine dintr-o „mahala din București”, ci dintr-un cartier semicentral din Brăila, foarte frumos, plin de verdeață, cum îmi mărturisește artistul: „Eu nu am fost crescut într-o mahala, dar îmi amintesc că aveam totuși o zonă în Brăila, aproape de locul unde trăiam împreună cu familia mea, care se asemăna cu o periferie bucureșteană.

Era un soi de loc în care se întâmplau fapte la limita legii, chiar și ilegalități, existau bătăi și alte fapte dubioase. Când eram mici ne speriam când auzeam, de la cei mai mari, că vin cei din G-uri și fac prăpăd în zona civilizată. Eu locuiam într-o zonă bună, cartierul de unde vin se numeșete Hipodrom, nume ce a fost dat de vechiul hipodrom ce activa colo, dar care, când au venit comuniștii, l-au dărâmat și au făcut un cartier de blocuri în loc. Am înțeles că și în Sibiu este un cartier cu același nume”.

„Dar totuși, ce înțelegi prin mahala? Doar o zonă rău famată unde se întâmplă lucruri necurate?”, îl întreb. „Da, mahalaua este o zonă rău famată în care se întâmplă lucruri urâte, dar nu mereu. Dacă mergeai printr-un astfel de loc, era posibil să dai și de lucruri frumoase, depinde de cine sfințea locul respectiv. Puteai găsi oameni care dădeau locului un anumit haz, puteau fi persoane care schimbau acea impresie de loc rău famat prin activitățile lor artistice sau prin simpla lor prezență. De exemplu, puteai da de tot felul de lăutari, instrumentiști care cântau în acel loc, oferind  o culoare plăcută prin veselia lor. Deci mahalaua înseamnă mult mai mult decât o zonă periculoasă”, îmi mărturisește Ciprian.

„O mie de pahare”

Trompetistul trăiește exclusiv din muzică. De vreme bună compune, cântă: „Cântatul este bucuria sufletului de a transmite emoție și muzica înseamnă arta sunetului. Cânt ca să bucur oamenii și cânt ca să-mi bucur sufletul”, îmi spune cu emoție artistul. Pentru el, piesa care definește trupa Withe Mahala este „O mie de pahare”. „Toată țara cunoaște piesa O mie de pahare. Aceasta a fost și a rămas la putere. Lumea a aflat de ea, o cunoaște, îi place și vine să o asculte. O piesă poate să facă diferența. Iar băutura (n.r. o spune ridicând paharul) înseamnă distracție și ceva care unește oamenii, dar să fie consumată cu măsură, ca să nu se întâmple nenorociri. De la alcoolul în exces se întâmplă și scandaluri și bătăi, deci băutura poate și să despartă oamenii”, ține să adauge Ciprian.

Spre finalul discuției, terminând și vinul din pahar, l-am rugat pe muzician să le transmită fanilor un mesaj: „Le urez tuturor iubitorilor muzicii să vină în număr cât mai mare la concerte și să susțină artiștii, că arta are nevoie de susținere. Long live rock n roll!”.

Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.