Tristețea și neputința nu sunt niște experiențe înălțătoare, pentru că oamenilor triști pare să nu le mai pese de nimic. Au uitat cum este ca ceva frumos să li se întâmple și te-ar privi ca pe un nebun dacă le-ai vorbi despre fericire și speranță. Doare să-i privești, iar cel mai greu lucru este să le zâmbești. Am văzut aceste chipuri triste la cantina socială, în timp ce-și luau prânzul. Acolo, instituția, sprijinită de Primăria orașului Sibiu și Consiliul Local, oferă oamenilor care îndeplinesc o serie de criterii sociale, două mese zilnice: prânzul și cina. Oamenii de acolo erau tăcuți, mâncând în liniște, cu ochii în farfurie. Nu erau atenți la nimic din jurul lor, nu se uitau unii la alții. Privirea lor țintea un punct imaginar și se pierdea în el. Nu păreau să aibă nici măcar un gând. Mai erau și cei care puteau zâmbi, puteau privi cu căldură și puteau sporovăi, dar asta doar pentru că o făceu către fețișoare de copii, singurii care au puterea de a aduce o rază de speranță în acest loc.
Grigore Viorel a pus bazele Cantinei Sociale a Municipiului Sibiu, în urmă cu 21 de ani și de atunci îi este director. În toți acești ani, sprijinit de autoritățile locale, oferă oamenilor cu venituri reduse, două mese pe zi. Masa de prânz, o masă caldă cu două feluri de mâncare, plus desert și masa de seară, o masă rece, pe care de obicei „asistații”, așa cum sunt numiți de instituții, o iau acasă. De 11 ani, cantina funcționează într-o clădire din cartierul Gușterița, modernizată și echipată corespunzător. 13 oameni, angajați ai cantinei, se asigură, în momentul de față ca 150 de suflete care nu-și permit nici măcar o masă pe zi, să aibă ce mânca. Capacitatea cantinei este de 200 de locuri, însă, totalul de persoane care pot mânca aici este stabilit, în funcție de bugetul alocat. Cifrele se pot schimba la orice rectificare de buget, operațiune făcută trimestrial. În ceea ce privește alocația de hrană, aceasta a ajuns la 12 lei de asistat, față de 6 lei, cât a fost până la 1 ianuarie, anul acesta. Cei care mănâncă aici sunt trimiși de la Primăria Sibiu, prin Serviciul de Asistență Socială, pe bază de tabel. „În general, vin la noi familii cu mulți copii, familii sau persoane beneficiare de ajutor social, persoane fără un loc de muncă sau alte venituri. Pot beneficia de cantină și pensionarii cu venituri. Însă ei plătesc lunar, 30% din venit, însă fără a depăși valoarea mesei pe zi”, a spus directorul instituției, după care ne-a privit și a adăugat: „Cantina este de mare ajutor pentru cei care vin să mănânce aici. Însă să nu-i catalogați. Avem asistați care au studii superioare, un jurist vine și mănâncă aici și chiar studenți”.
Asistații se tranformă în oameni și oamenii în povești
S-a făcut 11:30, ora la care încep să vină și să se așeze la masă oamenii care mănâncă la cantina socială. I-am privit atent, cu inima strânsă. Urma să le răscolesc sufletele și să le aflu neputința. Însă trebuia s-o fac, pentru că poveștile lor scot în evidență nevoia de cantine sociale și de oameni cu suflet, atenți la suferința celor din jur. „Masa de aici e mâna întinsă de Dumnezeu, prin acești oameni”, a început Luana Grancea sub privirea curioasă a nepoțelului ei de 5 anișori. Luana are 41 de ani, un soț pensionat pe caz de boală, 5 copii și nu are un loc de muncă. Spune că își caută, dar nu o angajează nimeni. Locuiește departe de cantină și nu poate veni în fiecare zi, însă mâncarea i-o aduce cumnata ei. Trăiesc doar dintr-o alocație de 42 de lei și ajutorul social. Mariana Varga vine și mânâncă alături de fiica ei Monica, de 41 de ani, pentru că trăiesc doar din ajutorul social. Prea puțini bani ca să-și cumpere de mâncare. La o altă masă am văzut-o pe Andreea. Un spiriduș cu bucle negre, de doar 3 anișori. Mama ei o crește singură, fără nici un alt sprijin, doar cu alocația de 42 de lei și ajutorul social. Locuiesc cu chirie, iar Andreea nu merge încă la grădiniță, însă mama ei este decisă să o înscrie din această toamnă. „Mesele de la cantină ne salvează viața. Fără ele nu știu ce ne-am face”, ne-a mărturisit ștergând cu grijă gurița fetei cu un șervețel. Apoi l-am văzut. Stătea singur la masă, cu părul alb, frumos pieptănat, cu barba tunsă într-un cioc perfect aranjat. Ce căuta aici? M-am apropiat nesigură de el și m-am așezat la masă. A lucrat 32 de ani, dintre care 6 în condiții grele, ani ce nu i-au fost trecuți în acte și din cauza cărora nu poate ieși anticipat la pensie. Are 3 copii din prima căsătorie. Când aceștia erau la vârsta adolescenței, soția i-a cerut diorțul. Nu a vrut partaj la apartament, ci a făcut acte de moștenire pentru fiica cea mică. A stat pe străzi o vreme, la adăpăstul de noapte și la o Asociație, timp de 4 ani. Acum locuiește în pivnița fostului său apartament. Doarme pe un pat improvizat din haine, fără lumină, fără apă, fără curent, fără toaletă. Din când în când îl mai ajută copiii și îi mai spală hainele. Are 62 de ani și este bolnav. „Acum nu mă mai angajează nimeni și nici bolile nu mi le pot trata, pentru că peste tot trebuie bani. Însă pentru mine nu mai contează. Nu mai am ce pierde sau regreta în viață. Fie că mă ia Dumnezeu sau mă mai ține pe pământ, mi-e indiferent”, a încheiat Ilie Ioan. L-am privit, i-am urat poftă bună și m-am ridicat de la masă.
Pot beneficia gratuit de mesele oferite de Cantina Socială a Municipiului Sibiu toți cei care au venitul pe membru de familie mai mic de 142 de lei, precum și persoanele care au împlinit vârsta de pensionare, dar sunt izolate social, nu au susținători legali sau sunt lipsite de venituri. Nu în ultimul rând, pot benefiacia de mesele de la cantină invalizii și bolnavii cronici și orice persoană care, temporar, nu realizează venituri. De asemenea, orice alt pensionar poate mânca la cantina socială, cu condiția să plătească lunar 30% din veniturile sale.
