Dacă veți trece zilele acestea prin Piața Mare, o să vedeți buluc de oameni care se înghesuie să viziteze Târgul de Crăciun, organizat din 2007, în Sibiu. Dar oare exista vreun eveniment similar în trecutul orașului nostru?
La această întrebare ne va răspunde în rândurile următoare Rafael Țichindelean, istoricul care întreprins studiul asupra acestei teme: „Orașele și comunitățile europene au o puternică tradiție a târgurilor. Apărute timpuriu, încă din faza de formare a orașelor, târgurile erau veritabile forme de comerț și de divertisment.
Evident, de-a lungul timpului ele și-au schimbat și/sau conservat forma, dimensiunea, specificul și funcționalitatea, însă acestea capătă o formă bine definită în perioada medievală, când devin extrem de populare și foarte frecventate de oameni. Practic, târgurile din orașele medievale devin un spațiu al comerțului, al divertismentului și al socializării. Acestea au fost adesea responsabile pentru animarea și dinamizarea vieții cotidiene în oraș, ele ajungeau să reprezinte un puls care dă viață orașului.
Funcția primară a acestora a fost evident cea comercială și economică, în târguri oamenii întâlnindu-se să vândă sau să cumpere produse și animale, însă unele târguri mai dispuneau și de diverse manifestații, spectacole, reprezentații, cu alte cuvinte, divertisment. În prezent am început să atribuim manifestațiilor festive, prilejuite de sărbătoarea Crăciunului, din zonele centrale ale orașelor denumirea de «Târguri de Crăciun». Tendința nu este deloc neinspirată, întrucât aceste manifestări culturale, comerciale și de divertisment reprezintă reinterpretări ale tradițiilor târgurilor din trecut. La o succintă și rapidă analiză, putem constata faptul că târgurile de Crăciun din prezent dispun de tarabe comerciale, unde se pot achiziționa produse culinare sau suveniruri, precum și de scene, patinoare sau alte spații dedicate relaxării și divertismentului”.
„Sibiul își începe tradiția târgurilor în perioada medievală”
Sibiul este un oraș foarte cunoscut pentru târgurile sale, atât cele din trecut, cât și cele din prezent. Sibienii sunt fără îndoială pasionați, chiar împătimiți, ai târgurilor, fie ele de Crăciun, fie târguri propriu-zise, comerciale. În trecut, în Sibiu se organizau numeroase târguri de-a lungul anului, în diferite zone din oraș, majoritatea acestora fiind târguri de animale, însă evident, erau și târguri de produse diverse.
Sibiul își începe tradiția târgurilor în perioada medievală, când o și dezvoltă puternic, apoi este perpetuată în perioada modernă și întâlnim practica inclusiv în perioada contemporană. În perioada medievală și modernă vorbim desigur de târguri cu un rol primar comercial, nicidecum târguri de Crăciun, în sensul cu care ne-am obișnuit noi al cuvântului. Tendința unor târguri cu rol festiv, dedicate sărbătorii Crăciunului, apare la Sibiu mult mai târziu.
„Târg de iarnă”, un târg de produse și de animale, organizat iarna
Pentru a răspunde întrebărilor referitoare la debutul unor astfel de târguri, la popularitatea lor și frecvența, persistența lor în timp, spune Rafael, putem face apel la documente istorice și la presa istorică a vremii, un martor deosebit când vine vorba de studiul unor aspecte ce țin de societate și viață cotidiană. Cu toate acestea, și incursiunile în presa istorică pot cu mare dificultate să dea un răspuns clar și definitoriu referitor la târgurile de Crăciun, întrucât rareori se aborda acest subiect în ziar.
O explicație ar fi că interesul public referitor la astfel de subiecte în presă nu era atât de crescut, așadar ziarele nu se orientau cu predilecție spre astfel de subiecte și articole dacă nu urmau să atragă cititorii. Ironic, în prezent există un interes mai crescut în media pentru târguri festive de divertisment decât pentru târguri comerciale în adevăratul sens al cuvântului, în timp ce în trecut oamenii erau mai interesați să citească în ziar despre târgurile comerciale, întrucât acestea erau informații de care aveau mare nevoie, care îi interesau în mod deosebit, din ziar aflând informații importante privind prețurile produselor, locația și data la care se organizau târgurile și multe altele. Presa prefera să trateze acest subiect știind că este mai util publicului.
Așadar, nu este de mirare că presa de la sfârșit de secol XIX și până la mijlocul secolului al XX-lea este abundentă în articole referitoare la târguri de produse, târguri de cai, vaci și alte cornute. În preajma Crăciunului nu apar multe informații referitoare la târguri festive în Sibiu, însă apare frecvent conceptul de „târg de iarnă”, care practic era tot un târg de produse și de animale, organizat iarna, de obicei în lunile ianuarie-februarie.
„Primele dovezi ale unor evenimente cu caracter festiv apar încă din timpuriu în presa istorică sibiană”
Primele dovezi ale unor evenimente cu caracter festiv apar încă din timpuriu în presa istorică sibiană, începutul secolului XX. Deși este cel mai bun martor ocular și o sursă veritabilă, presa vremii nu oferă cu foarte mare lux de amănunte detalii cu privire la modul de organizare și desfășurare a târgurilor de Crăciun, probabil încă se contura ideea unei celebrări festive colective în mintea sibienilor, iar ideea de târg încă nu prinsese o formă bine definită, iar ziarele preferau alte subiecte cu grad mai mare de importanță, cu potențial în a atrage opinia publică, în pofida acestui subiect.
„Spiritul sărbătorilor se manifesta sub forma impulsului și dorinței de a-i sprijini pe cei neajutorați, pe cei izolați și defavorizați”
Primele tipuri de festivități care sunt menționate în presă nu încorporează ideea de târg de Crăciun propriu-zis, ci sunt mai degrabă evenimente caritabile organizate în preajma Crăciunului. Spre exemplu, un număr din Telegraful Român din anul 1906 vorbește despre o astfel de festivitate: surorile de caritate ale spitalului civil Francisc Iosif au organizat un festival de Crăciun dedicat strângerii de donații pentru bolnavii din spital, numărul acestora ajungând la 406, iar mai mult din jumătate din ei erau români.
Surorile au stabilit ca punct de desfășurare spitalul Francisc Iosif, despărțământul 3, iar persoana responsabilă desemnată care să se ocupe de strângerea donațiilor a fost Katharina Herberth. Articolul menționează că organizatorii se așteaptă la ornamente pentru brad, prăjituri, fructe, haine, bani, iar pentru copii la jucării și cărți cu ilustrații. Pentru sibieni o primă formă de festivitate de Crăciun sărbătorită colectiv ia forma evenimentelor caritabile, așadar pentru ei spiritul sărbătorilor se manifesta sub forma impulsului și dorinței de a-i sprijini pe cei neajutorați, pe cei izolați și defavorizați.
Târgul de Crăciun al Sibiului „a fost slab cercetat”
Ideea unui târg de Crăciun ale cărui festivități și desfășurare să aibă un puternic caracter comercial nu era încă explorată de sibieni și nici frecventată, prin urmare și primele încercări de organizare nu au fost mediatizate și promovate masiv, iar populația prefera alte activități și practici în detrimentul acesteia, spre exemplu prezența la biserică în cadrul slujbelor religioase, așadar astfel de evenimente deși existau nu aveau un succes foarte remarcabil.
Același ziar menționează în 1904 că târgul de Crăciun al Sibiului „a fost slab cercetat”, iar autorii găsesc explicația: contextul religios, adică faptul că târgul a fost organizat în preajma sărbătorilor de iarnă. Așadar, sibienii au preferat să rămână în casă pentru a se pregăti spiritual și să frecventeze biserica în locul târgului.
„La o târguială de Lei 300 – fiecare cumpărător primește un Cadou de Crăciun potrivit după propria alegere”
Această situație este recurentă și în perioada interbelică, târgurile deși existau și probabil erau frecventate într-o oarecare măsură, nu erau populare și promovate, prezența lor în presa sibiană a vremii este aproape inexistentă. Ziare precum Foaia poporului evitau să scrie articole despre acestea și se rezumau de cele mai multe ori la simple anunțuri. De asemenea, târgurile aveau altă formă față de cea cu care suntem familiarizați în prezent.
În locul unor evenimente festive de mare amploare în cadrul cărora să fie îmbinate aspecte culinare cu cele ludice recreative (muzică, spectacole, actorie etc.), târgurile din interbelic aveau un caracter strict comercial și economic, fiind văzute ca simple momente care prilejuiesc afaceri profitabile, cu alte cuvinte, momente când firmele și comercianții oferă prețuri speciale cumpărătorilor sau fac diverse oferte și promoții cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Iată un anunț dintr-un număr din Foaia poporului din anul 1927: „Atențiune! Atențiune! La Firma: Hans Gutt, modă de domni, covoare albituri, tricotaje, Sibiu, Strada Regina Maria (Cisnădiei) 18 a început la 2 Decemvrie târgul de Crăciun. La o târguială de Lei 300 – fiecare cumpărător primește un Cadou de Crăciun potrivit după propria alegere”.
„Semnificația morală și socială a întrupării”
Situația este similară și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cumva de așteptat, întrucât dat fiind contextul internațional, este firesc ca societatea să nu se concentreze cu predilecție pe organizarea unor evenimente festive de mare amploare cu ocazia Crăciunului, așadar ideea de târg festiv de Crăciun nu a avut parte de contextul favorabil pentru a se manifesta. Singurele formule de „târg” întâlnite în presa sibiană sunt cele tratate deja anterior.
Spre exemplu, în anul 1940, Gazeta Sibiului publica în mod obsesiv articole despre târgul de Crăciun organizat de casa de modă Gunter Wachner. Acest târg începuse la data de 10 decembrie și reușea cumva să aducă spiritul sărbătorilor în ochii sibienilor, având vitrine decorate cu tematică de cadouri de Crăciun. Asemenea altor firme, casa de modă a stabilit prețuri speciale de Crăciun și organizase diferite oferte și promoții. Accentul era pus pe hainele de damă.
În altă ordine de idei, în 1945, tot Gazeta Sibiului scria de un festival de Crăciun organizat de Sindicatul funcționarilor Ministerului de Finanțe Filiala Sibiu, pe data de 22 decembrie. Și acest eveniment abordat de către presă avea tot un caracter filantropic, asemenea celor de la începutul secolului XX. Festivalul a fost organizat în sala cinematografului Apollo, iar veniturile obținute au fost donate pentru sprijinirea funcționarilor refugiați și evacuați din cauza războiului.
Festivalul a avut un program artistic care conținea recitaluri de colinde de Crăciun și o cuvântare conferențiată de preotul prof. Dr. Corneliu Sârbu, despre „Semnificația morală și socială a întrupării”. Festivalul s-a bucurat de un mare succes, în sală fiind prezent un public extrem de numeros, iar încasările ridicându-se la cifra de 478.850 de lei. Suma a fost distribuită funcționarilor săraci, evacuați sau refugiați în raport cu numărul de copii și nevoile familiale ale acestora.
„Orășelului Copiilor”, un început de „târg”
Nici presa din perioada comunistă din Sibiu nu tratează amplu și cu generozitate subiectul unui târg de Crăciun. Desigur, în preajma Crăciunului erau organizate numeroase evenimente, spectacole, manifestații, însă nu erau organizate sub forma unui târg precum îl știm pe cel de astăzi. În perioada comunistă se evita utilizarea terminologiilor care ar fi evocat religiosul, prin urmare ziarele nu obișnuiau să scrie despre „târguri de Crăciun”, ci mai degrabă despre „târguri de iarnă”. Însă, dacă ne referim la manifestații festive de amploare, în perioada comunistă se dezvoltă conceptul „Orășelului Copiilor”, o inițiativă de educație ideologică și de recreere controlată dedicată copiilor.
„Orășelul Copiilor” era organizat sub forma unui mini-parc de distracții dispunând de trenulețe, carusele mici, leagăne etc., iar de multe ori apăreau în componența sa clădiri în miniatură: școală, poliție, poștă (toate în mod simbolic, pentru a încuraja educarea copilului în spirit socialist). În preajma sărbătorilor de iarnă, aceste parcuri de distracții erau amenajate cu specificul sărbătorilor, fiind adăugate elemente tematice decorative precum brazi, fulgi de nea, oameni de zăpadă etc.
Deși putea fi oarecum considerat un târg de Crăciun, Orășelul Copiilor nu avea forma, amploarea și specificul unui eveniment festiv de tip occidental. La Sibiu, Orășelul Copiilor era organizat în zone de parc și agrement, deloc în zona centrală monumentală, precum Piața Mare, Piața Mică, care erau zonele oficiale, administrative, prin urmare erau rezervate ceremoniilor oficiale, manifestațiilor de partid și evenimentelor strict controlate. Orășelul Copiilor era organizat cu preponderență în Parcul Sub Arini, fiind cel mai mare parc al orașului și fiind intensiv amenajat în perioada socialistă, însă existau și extensii ocazionale în zona Dumbrăvii Sibiului și în cartierele anilor ’70 – ’80, un fel de micro-orașe ale copiilor.
„Ideea de Orășel al Copiilor mai există, însă doar subtil, ca o extensie a Târgului de Crăciun de la Sibiu”
Ideea Orășelului Copiilor a fost menținută o perioadă și după căderea regimului comunist, fiind relocat temporar în Piața Mare, însă într-un context complet diferit de sens și de funcție. Orășelul Copiilor își pierde rolul și sensul ideologic și devine o atracție temporară, o componentă de eveniment, foarte mult promovată și foarte apreciată în preajma Crăciunului, iar funcționalitatea sa devine una pur ludică și recreativă, iar la nivel de oraș imaginea Orășelului ajuta mult în privința marketingului urban. În prezent, ideea de Orășel al Copiilor mai există, însă doar subtil, ca o extensie a Târgului de Crăciun de la Sibiu (care devine eveniment central), dar nu mai evocă nimic din vechea sa tradiție și din originea sa. Chiar terminologia este abandonată, rareori fiind întâlnită în prezent această denumire, singurele mențiuni fiind făcute de populația îmbătrânită a orașului, însă ocazional.
Târgul de Crăciun de astăzi
Târgul de Crăciun de la Sibiu, sub forma sa cunoscută de astăzi, apare masiv în presă, în media, în marketing, apare ca brand de oraș, abia după anul 2007, adică după momentul aderării României la Uniunea Europeană și după ce Sibiul este încununat cu titlul de Capitală Culturală Europeană.
Conceptul unui târg de Crăciun cu valențe festive, îmbinate cu aspecte comerciale și de divertisment apare abia după căderea comunismului, când se conturează încet și începe să capete o formă bine definită, însă forma sa actuală extrem de cunoscută s-a dezvoltat în perioada post 2007, fiind posibilă datorită unor investiții de capital și de fonduri masive, datorită deschiderii spre Occident și împrumuturilor/schimburilor culturale care s-au făcut cu alte state europene unde se practică acest eveniment, datorită unor strategii de marketing cultural urban moderne, datorită unor reorientări ideologice și politice care au început să pună accentul pe patrimoniul cultural din zona centrală și pe specificul tradiției germane din Sibiu și datorită deschiderii publicului sibian față de astfel de forme de divertisment.
Oamenii au nevoie de „pâine și circ”
„De multe ori avem impresia că istoria este alcătuită doar din faptele unor oameni mari, fără să ținem cont de faptul că istoria presupune studiul întregului trecut uman, prin urmare și viața cotidiană a comunităților umane reprezintă o latură deosebit de importantă a istoriei, demnă de studiat și chiar fundamentală în înțelegerea unor fenomene care au ajuns să ne construiască, modeleze și definească azi societatea.
De multe ori, deosebit de interesante sunt aspectele ce țin de loisir și de divertisment atunci când ne referim la studiul vieții cotidiene din trecut al comunităților umane. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat diverse forme de divertisment și de petrecere a timpului liber, diverse formule de a organiza manifestații și spectacole în spațiul public, pentru a încuraja socializarea și închegarea mai eficientă a comunității într-un corp unitar și solid. După cum spunea și o expresie antică din lumea romană: oamenii au nevoie de «pâine și circ». O astfel de tipologie de «circ» în societățile umane o constituie târgurile”, concluzionează Rafael.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
