Articol de Olga Bratu
După câteva ore petrecute pe străzile orașului, încercând să mai rezolv din lista de sarcini dinaintea sărbătorilor, ajung în Piața Mare. Intru într-un local, să mă încălzesc cu un ceai fierbinte. Mă așez la o masă la geam, de unde pot admira clădirile decorate cu ghirlande, fundițe, luminițe și, bineînțeles, ursuleți de pluș.
Nu-mi pot lua ochii de la acești ursuleți. Prima dată când am văzut o clădire împodobită cu ursuleți de pluș, am simțit un ușor disconfort. Imaginea lor, agățați de fațade, poate induce un sentiment de neliniște. Categoric, decorarea este o formă de artă: trebuie să știi cum să îmbini elementele pentru a transforma tot ansamblul într-o poveste. Altfel, efectul poate fi opus celui dorit.
Iau o înghițitură din ceaiul cu aromă de sezon – lămâie cu ghimbir – și privesc iar ursuleții. Mă întreb cum ajunge o idee să fie preluată și replicată dintr-un oraș în altul, dintr-o țară în alta. Și, mai ales, de ce alegem să o copiem, în loc să o adaptăm. Pentru că este o rețetă de succes garantată? Din lipsă de imaginație și originalitate? Sau poate pentru că, pur și simplu, toată lumea iubește ursuleții de pluș, moi, prietenoși, călduroși.
Nu există date clare care să indice unde și când au fost folosiți pentru prima dată ursuleții de pluș ca element de decor pentru fațadele clădirilor în preajma sărbătorilor de iarnă. Dar vedem că în România această modă persistă de câțiva ani. De aici se naște o întrebare firească: cum ar arăta orașele dacă fiecare ar alege un element decorativ definitoriu — un animal, o pasăre sau un obiect legat de identitatea regiunii — sau dacă decorurile ar pune în valoare materiale și tehnici inspirate din meșteșugurile locale?
Atunci când vizităm un oraș în perioada sărbătorilor, nu ne dorim să regăsim aceleași idei replicate, ci să descoperim ceea ce îl face diferit. Specificul și farmecul local sunt cele care creează emoție, iar emoția este, în cele din urmă, cea care se transformă în amintiri de neuitat.
Îmi termin ceaiul, achit și ies din local. Privirea nu se mai oprește la clădirea cu ursuleți de pluș, ci cuprinde întreaga piață, Târgul de Crăciun, jocul de lumini și fulgii proiectați pe fațade. Le privesc pe rând și ca ansamblu. Este, fără îndoială, o atmosferă de sărbătoare, este atmosfera Crăciunului de astăzi. Iar noi suntem, în același timp, spectatori și martori ai felului în care ea se reinventează de la un an la altul, urmând sau generând noi trenduri.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
