Un sat. Pe când Hristos intră în el, de departe, primește apelul de ajutor al unor leproși. Boală grea, a cărei revenire ne înspăimântă. Boală tăcută și ucigașă în timp îndelungat. Care ține pe cei zece departe tare de orice sat, de orice alcătuire comunitară alta decât a lor.
Leproșii alcătuind colonii. Nu de puține ori disperate. Stăteau deoparte pentru că boala, fiind transmisibilă, aducea cu ea odată o frică teribilă pentru ceilalți. În grup se instituia un soi de ospitalitate specială. Nu mai conta nimic alta decât faptul că erau bolnavi. Împreună bolnavi.
Cei care cer ajutorul Mântuitorului îl și primesc. Primesc îndemnul de a merge la Templu pentru a primi „aviz de vindecare”. Ei iau de bun îndemnul și cred. Cred că îl vor obține, de vreme ce i-a trimis Învățătorul. Pe drum se vindecă. Nouă merg mai departe, spre Templu, pentru a primi recunoașterea vindecării. Unul revine la Iisus. Revine și pentru că nu are unde merge. Vindecarea îl scoate din „logica bolii” și îl așează în logica bolnavă a socialului.
E samarinean. Departe de Templul din Ierusalim. Legat de alt Templu, pe Muntele Garizim. Și de altă mentalitate a ritualului. În fapt, îl bănui chiar departe de casă. Chiar dacă e inutilă îndreptarea sa spre templul din Muntele Sionului, se supune începutului de cale. Și primește vindecare. Nu are Templu de recunoștință și recunoaștere și se întoarce către Dumnezeu-Omul. Care dovedește că El este Dumnezeul cel Viu Care locuiește în templu. Zice numai cu cuvântul și omul primește vindecare. Și sens în credința sa.
Ceilalți. Nu greșesc precum ne grăbim să tragem concluzia. Ei fac ce li se cere. Dar nu recunosc în Iisus Hristos pe Mesia, pe Mântuitorul. Pe Dumnezeu-Întrupat. Templul în care locuiește și voia Tatălui și bunăvoirea Acestuia. Pe Cel care, am aflat cu iudeii și noi, va boteza cu Duh unde Ioan a botezat cu apă. Dacă vreți, strigătul lor de ajutor este botezul pocăinței pentru care primesc vindecare. Răspunsul lor este pe măsura botezării în Duh Sfânt. Cei nouă țin ritualul. Al zecelea pune recunoștința deasupra ritualului.
Ceilalți. Se vindecă și merg spre templu. Cel de-al nouălea se vindecă întorcându-se la Iisus. Diferența între a fi recunoscut vindecat „conform legii” și a fi recunoscător Celui Care te vindecă și este Legea. Între credința legată de locaș – „bisericașii” – și credința legată de persona Mântuitorului. Credințe care nu se exclud, dar una, deseori, din păcate, pare că îl exclude tocmai pe Mântuitorul din ecuația bucuriei. Samarineanul, revenit în ordinea logicii umane, descoperă pe Dumnezeul Cel Viu. Și străbate istoria ca semn că a fi credincios înseamnă să fii recunoscător pentru toate cele primite. Oriunde. Fie și la margine de sat. Ori de lume.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
