Imaginați-vă că ați putea da timpul înapoi și să vedeți cum ar arăta viața dumneavoastră dacă ați fi continuat relația cu persoana pe care o iubeați sau pe care încă o iubiți. Cum ar fi? Oare câte ițe au depănat ursitoarele? V-ar surâde ideea de a vă juca „de-a destinul”?
„Ideea de a calcula cum ar arata viitorul sau cum ar fi putut să arate trecutul”
Din câte știm acum, nu prea este posibil un asemenea scenariu, însă regizorul și scenograful Octavian Repede nu doar că a visat o astfel de poveste, ci dorește chiar să creeze un film, cât de repede poate, după această idee.
„The Simulator” (Simulatorul) se va numi lungmetrajul independent filmat în Sibiu. Acesta abordează o tematică SF, romance, iar protagonistul este un meteorolog. De ce meteorolog? Ne răspunde regizorul: „Meteorologul se ocupă cu prognoza/predicția, se uită în viitor și face niște «pariuri» despre ce urmează, încearcă să estimeze cum va fi vremea. În film, «Simulatorul» este o invenție care face cam același lucru.
Aceasta se bazează tot pe anumite calcule, probabilistică, statistică, dar nu se uită în viitor, se uită în trecut. Această invenție reprezintă substanța filmului: ideea de a calcula cum ar arata viitorul sau cum ar fi putut să arate trecutul. Cred că meteorologul este un magician bun de numere. Deci, l-am ales pe meteorolog deoarece are legătură cu statistica. Și este și la modă. Toată lumea vorbește de meteorologie și o contestă de foarte multe ori. Se spune că jobul de meteorolog este singura meserie în care poți să greșești jumătate din treabă și să-ți păstrezi jobul. Este foarte interesant, deoarece și meteorologia se schimbă, va fi tot mai puțin imprecisă”.
„Noi suntem niște jucători mici, care ne jucăm propriul joc și nu suntem presați de nimic, decât să ne ambalăm mica creație”
Octavian are o „problemă” în filmele sale, deoarece raportarea în timp pentru acesta este mai specială. Și aceasta se poate observa în celelalte scurtmetraje și lungmetraje ale sale, care au circulat prin lume, cum ar fi: „Moartea Centurionului – O poveste misterioasă a trecutului”, „Al patrulea răsărit de soare”, „Astronautul lui Dumnezeu”, „Ultimul vis pentru Lună”, „Misiunea din Dacia din anul 141 d.Hr.”, „Om versus om” și altele.
„Contemporanul ba e în trecut, ba îl văd în viitor. «Simulator» este un film independent, este foarte bine de subliniat, pentru că industria oficială și industria creativă de film sunt diferite. În industria independentă de film practic te descurci tu cum poți ca mijloace de producție, nu apelezi la fonduri și finanțări de stat, fonduri culturale locale sau Europene.
În general, filmul independent este de mai mică dimensiune în tot ce înseamnă producție. Nu-s nume foarte mari, niciodată nu apar vedete în prim plan, deși România nu abundă în nume mari, holywoodiane. «Simulatorul» este filmul pe care dorim să-l punem în lumina reflectoarelor anul viitor. Este o producție în mare parte locală, realizată cu sprijinul Asociației Nova Polaris Sibiu, pe care o reprezint de ani de zile. Noi suntem niște jucători mici, care ne jucăm propriul joc și nu suntem presați de nimic, decât să ne ambalăm mica noastră creație”.
„Noi vrem să facem un film care să arate bine și să fie înțeles de toată lumea”
Într-un spațiu românesc, în care cinematografia autohtonă nu este atât de apreciată, Octavian vine cu un SF. De ce?: „Mi-am dat seama că filmul SF este gustat în general de oameni mai tineri. Dar, totodată, oamenii mai tineri sunt obișnuiți cu o anumită rețetă de film SF. Plus, noi vrem să ducem filmul și pe internațional, nu să rămână doar în România. Avem șansa să-l ducem din Japonia în Coreea, SUA și așa mai departe.
Este foarte interesant, o provocare, chiar, deoarece sunt culturi diferite, ne adresăm la nivel global și lumea trebuie să ne înțeleagă. Filmele românești – dar nu vreau să generalizez, nu le știu pe toate – sunt văzute ca fiind exotice de către cei de afară, de la maniera cum sunt filmate și montate, ce teme sunt abordate, până la ce decoruri au. Sunt altfel decât ceea ce sunt obișnuiți străinii. Noi vrem să facem un film care să arate bine și să fie înțeles de toată lumea. Ceea ce va fi greu, probabil nu vom reuși, pentru unii poate va fi prea puțin futurist, iar pentru alții nu știu…
Eu mi-am permis luxul de a nu conta și în același timp de a fi liber și a face lucruri în care cred. E mare lucru. Nu am fost niciodată condiționat de producător: «Bagă reclamă aici», la nu știu ce. Sau: «Fă și acest lucru, ca să prindă la public». Este foarte important să faci lucrurile în viziunea ta. Publicul vede și vrea altceva, de aceea am ales să fac SF. Originalitatea este căutată. În ce am făcut până acum am avut un dram de originalitate, de care sunt foarte mândru. Nimeni nu vrea să urmărească copiile altor mari filme, altor mari viziuni regizorale și așa mai departe…”
Altfel de filme
Ce va avea special acest film, față de alte ecranizări românești, ne spune Octavian: „Dacă vezi temele românești, sunt aceste teme de dramă locală: prostituție, consum, abuzuri sexuale. Da, sunt niște realități, nu sunt un tip pudic și nici nu vreau să cad în acea parte: «Vai, faceți filme numai de rău», dar ar fi bine să mai fie și altceva. Din punctul meu de vedere, în artă poți să te exprimi așa cum vrei tu. Nu există limite. Eu încerc să fac lucrurile altfel, cum îmi plac mie…”.
„Nu ajunge doar să faci un film, trebuie să te gândești cum îl arăți oamenilor”
Octavian Repede se află în fața mea și vorbește cu un entuziasm molipsitor despre proiectul său, deși s-a „înhămat” la o treabă deloc ușoară: „Este foarte greu să faci filme în ziua de azi, în care consumul de video se diluează în atâtea locuri. Avem în întreaga social-media diverse reel-uri, filmulețe. Acum 50 de ani, oamenii erau ahtiați să meargă la cinematograf și să vadă o poveste. Acum sunt milioane de povești video, jucate, făcute sintetic, pe calculator. Filmul nu mai are atâta forță, cum o avea altădată. Iar din bugetul pe care îl ai pentru film (niciodată nu este un buget mic) trebuie să direcționezi mare parte din acesta pentru marketing, în principiu.
În ziua de azi nu ajunge doar să faci un film, trebuie să te gândești cum îl arăți oamenilor, cum îl marketezi să apară, ceea ce este foarte trist. Această parte de «piețăraie», de a pune pe tarabă, nu ar trebui să consume atâția bani și să fie atât de importantă. Eu cred că este suficient că ai făcut ceva deosebit, ar fi trebuit să respiri și să meargă singur. Dar lumea se schimbă. Dacă nu faci multă reclamă, nu mai știe nimeni de tine”, mărturisește Octavian Repede.
„Întotdeauna pleci cu un crez, de care te îndoiești tot timpul pe parcurs”
Lungmetrajul înseamnă ceva foarte greu de făcut, spune regizorul, poate că este vorba de mai bine de o oră de film net la care se lucrează aproximativ un an de zile; de la pregătire, la scenariu, la concept și așa mai departe. Apoi ne mai ia un an de zile, sper, să-l turnăm, să-l edităm și să-l ambalăm. Sunt doi, poate trei ani de zile pentru 70-80 de minute de material video.
Este crunt dacă stai să te gândești. Să investești atâta energie, bani și timp, pentru 70-80 de minute de poveste într-o perioadă în care se pot face materiale video: filme, filmulețe, automat, generate în câteva secunde de inteligența artificială. (n.r. De ce?). Uff… Întotdeauna pleci cu un crez, de care te îndoiești tot timpul pe parcurs. Orice proiect de acest gen e bine să plece un entuziasm și la un moment dat, la fel ca atunci când urci pe un munte, te îndoiești: „E bine că m-am înhămat la acest proiect?”, „O să iasă așa cum îmi doresc?”
Sunt o mulțime de suișuri și coborâșuri, din toate punctele de vedere. Vei avea lucruri care vor ieși mai bine decât te-ai așteptat, altele de care vei fi dezamăgit. Nu poți să ai o liniaritate emoțională când lucrezi la așa ceva. De multe ori ajungi la întrebarea: „Oare nu era mai bine să nu fac nimic? Eu însă, lucrând ca regizor de film independent, mi-am permis, tot timpul, să fac lucrurile în ritmul meu și în atașament față de această artă care se numește cinematografie.
„Nu știi niciodată cum va fi receptată povestea”
Una dintre marile provocări în industria filmului am spune că este cea financiară, dar Octavian ridică altfel problema. „Nu știi niciodată cum va fi receptată povestea, cum va fi înțeleasă. Va plăcea? Nu va plăcea? Cui va plăcea? De ce le place? Cum se va schimba lumea pentru când va apărea filmul?
Noi în film folosim SGI tradițional (Silicon Graphics, Inc., o fostă companie americană celebră pentru stațiile de lucru grafice de înaltă performanță), servicii care acum câțiva ani valorau foarte mult, era poate 2-3.000 de euro minutul. Deci costau foarte mult, erau foarte greu de realizat, dar aveau o anumită valorizare în piață. Acum lumea este obișnuită cu toate aceste giumbușlucuri făcute cu AI, cu un prompter în care scrii două texte.
Acum un an de zile, când m-am apucat de proiect, nu intuiam viitorul acesta în care este atât de simplu să faci efecte speciale, desigur, cu limitele care sunt la efectele speciale. Mă gândesc că în viitor aș putea să scriu un scenariu cu/sau inteligența artificială, pe care să îl voi băga într-un anumit soft care îmi va genera tot filmul automat. Nu îl mai torn, nu mai am nevoie de actori. S-ar putea să existe și această variantă. Desigur, va avea limite, nu va ieși cum trebuie, omul e om, iar calculatorul e calculator. Lumea se schimbă și una dintre limite va fi mereu, repet: «Cum va fi receptat filmul?» Acest lucru poate fi la case și mari”, explică sibianul.
E foarte ușor să te pierzi pe parcurs
Cât despre distribuția filmului, aceasta e destul de restrânsă. Rolul principal, Sebastian, va fi interpretat de către Savu Ioan Alexandru, actor la teatrul Aureliu Manea din Turda, iar Viviane Havrilla, actriță la Teatrul Radu Stanca Sibiu, va fi Francoise, rolul secundar feminin. Sunt șase-șapte oameni în echipa de producție. Adrian Scheianu este producător executiv, iar Tudor Porumb director de imagine. Restul distribuției va fi aleasă în zilele ce urmează.
„Sperăm ca la anul «The Simulator» să-și înceapă parcursul festivalier și premierele. Începem cu festivurile de film și vrem să apară și în cinematografele românești. Țin să le mulțumesc celor care au paritcipat la campania de strângere de fonduri și vreau să le mulțumesc pentru încrederea acordată proiectului și implicit mie.
În continuare… filmăm în Sibiu, căutăm spații, ne interesează și un apartament mai vechi pentru trei zile de filmare. Și ce îmi doresc cel mai mult este să terminăm cu succes etapa de filmare. E foarte ușor să te pierzi pe parcurs. E ca atunci când te ridici cu o rachetă și nu ai destul combustibil. Cazi. Dacă nu reușim să filmăm ce ne dorim, nu mai putem face filmul. Logic”, concluzionează Octavian.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
 se va numi lungmetrajul independent filmat în Sibiu. Acesta abordează o tematică SF, romance, iar protagonistul este un meteorog.){kind=link}