Iosif Păuleț, episcopul romano-catolic de Iași, este vizat de un dosar penal. Procurorii îl cercetează după ce ar fi rezolvat doar administrativ un caz de agresiune sexuală a unui preot asupra unei minore. Episcopia a deschis atunci o anchetă internă pentru a lămuri acuzațiile, a sesizat Vaticanul, dar nu a anunțat și Poliția sau Parchetul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a înaintat cazul la Parchetul Curții de Apel pentru „posibila comitere de către Păuleţ Iosif, episcop romano-catolic, a unei infracţiuni de nedenunțare”. Cu alte cuvinte, episcopul în discuție este cercetat pentru infracțiunea de nedenunțare, prevăzută în art. 266 din Codul Penal, după ce procurorii au constatat că acesta a știut despre agresiunea sexuală comisă în urmă cu trei ani de preotul Augustin Benchea, însă nu a sesizat autoritățile.
Cazul este unul fără precedent la noi, mai ales când vine vorba de lumea bisericească. Nu știu câți dintre noi, acum zece ani doar în urmă, și-ar fi putut imagina că în România un cleric de rang înalt ar putea fi cercetat penal sau, mai mult, condamnat să își caute oile rătăcite prin pușcăriile patriei.
Știrea m-a dus cu gândul la Biserica soră, ortodoxă. Fostul episcop de Huși, Cornel Onilă, un ordinar în straie preoțești, a fost condamnat la 8 ani de închisoare, pentru viol și alte abuzuri sexuale asupra elevilor de seminar. Peste 100 de violuri au fost reținute în sarcina fostului episcop de Huși și a arhimandritului său, condamnat și el. Corneliu Bârlădeanu s-a retras din funcție în august 2017. El a negat acuzațiile care i se aduc, afirmând, prin intermediul avocatului, că imaginile care îl incriminează sunt trucate. În toată această perioadă și-a păstrat rangul de episcop retras. A fost caterisit doar după două luni de la pronunțarea condamnării definitive.
Nu ne întrebăm unde au fost superiorii săi în toată această perioadă. Unde s-au „pierdut” sesizările și denunțurile, atât către Mitropolia Moldovei (de care aparține episcopia Hușilor), cât și către alte instituții ale statului. Pentru că au existat astfel de situații! Ba, mai mult, în zonă se știa de ani buni de apucăturile neortodox de dosnice ale episcopului Corneliu. Unii preoți au și avut de suferit destul de mult de pe urma unor astfel de „confesiuni” împărtășite superiorilor.
Ceea ce mi se pare însă cu totul de noaptea minții sunt cele trei scrisori de susținere a abjectului personaj, de către trei episcopi în funcție! E vorba de Andrei al Covasnei și Harghitei, Arhiepiscopul Irineu al Alba Iuliei (ambele episcopii fiind subordonate Mitropoliei Ardealului, adică Sibiului) și a Arhiepiscopului Ioachim al Romanului și Bacăului. Depeșele au fost trimise instanței, pe finalul judecății pe fond de la Curtea de Apel Galați. Una dintre ele menționează și speranța „să-și reia activitatea arhipastorală, spre slava lui Dumnezeu și spre folosul poporului nostru dreptcredincios”, dar și că „nevinovăția sa va fi dovedită”.
Dacă nici acestea nu sunt forme de autodenunț, atunci nu știu ce poate fi mai concludent pentru justiție? Adică 3 episcopi se declară solidari cu un pedofil notoriu, dovedit și condamnat! Într-un dosar în care tare bine le-ar ședea, Doamne iartă-mă!, nu neaparat în postura de tăinuitori, cât mai ales în aceea de… complici.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
