Adrian Bratu
Realitatea începutului de an a fost marcată de câteva știri greu de imaginat, cu acte de o violență greu de înțeles, săvârșite de persoane care abia își încep istoria propriei lor maturizări: adolescenți.
După șocul inițial, reacția societății a fost una firească: revoltă, dezgust și dorința de a-i izola pe cei vinovați. Treptat, însă, s-a trecut la o tendință de a căuta un singur responsabil și de a explica răul ca pe o problemă individuală, ca și cum ar fi vorba doar despre „defecțiunea” unei minți.
Tinerii nu învață din predici, ci mai ales din ceea ce văd și trăiesc zi de zi
Această nevoie de a găsi rapid un vinovat oferă, pe moment, o descărcare emoțională, dar nu rezolvă problema! Realitatea este mai incomodă: astfel de gesturi nu sunt doar accidente izolate, ci pot fi semnele unor probleme mai profunde din societate.
Adolescentul nu trăiește într-un vid; el funcționează ca o „oglindă simptomatică” a societății și a mediului care îl hrănește. Dacă comunitatea este stresată, lipsită de echilibru sau „bolnavă”, adolescenții sunt primii care manifestă „febra” acestui dezechilibru. Și vor fi primii care suferă! Starea unei comunități nu se vede doar în statistici, ci și în felul în care cei mai vulnerabili membri ai ei își exprimă suferința. Iar atunci când violența devine un mod de a comunica, nu mai vorbim doar despre o problemă individuală, ci despre una colectivă.
Adolescența este, în sine, o perioadă fragilă. Din punct de vedere biologic, capacitatea de autocontrol și de luare a deciziilor se formează complet abia în jurul vârstei de 25 de ani. În același timp, emoțiile și reacțiile impulsive sunt mult mai puternice. În acest context, tinerii nu învață din predici, ci mai ales din ceea ce văd și trăiesc zi de zi.
Lipsa de conectare emoțională poate transforma agresivitatea adolescenților într-un strigăt după atenție sau într-o reacție de apărare
Modelele de succes pe care societatea actuală le propune sunt adesea bazate pe câștigul cu orice preț, pe forța brută a limbajului și pe validarea prin conflict. De la politica agresivă și manifestările extremiste din discursul public, până la presiunea constantă a războiului de la granițele țării și a războaielor psihologice derulate în social prin dezinformare, exagerare și dezbinare, mediul exterior transmite un mesaj clar: lumea de astăzi este un loc periculos unde, în special cel care lovește primul, supraviețuiește.
Această desensibilizare generalizată, dublată de o tranziție brutală de la o societate a comunității la una a ecranelor reci, a dus la o alienare profundă. Într-o lume a algoritmilor care recompensează violența online și defăimarea, adolescentul devine adesea invizibil în plan real. Iar atunci când adulții sunt copleșiți de propriile griji, stres sau oboseală, lipsa de conectare emoțională poate transforma agresivitatea adolescenților într-un strigăt după atenție sau într-o reacție de apărare.
În loc să arătăm cu degetul spre „tinerii de azi”, ar trebui să ne întrebăm ce fel de mediu le oferim
Așa că în loc să arătăm cu degetul spre cineva, întreb: în loc de măsuri acuzatoare și punitive, putem și căuta soluții viabile?! Investiția în sănătatea mintală la nivel de comunitate ar putea fi un pas important. O societate care ignoră echilibrul emoțional al părinților, profesorilor și liderilor săi riscă să piardă, în timp, capacitatea de empatie și echilibru afectiv a generațiilor tinere.
În loc să arătăm cu degetul spre „tinerii de azi”, ar trebui să ne întrebăm ce fel de mediu le oferim. Doar prin înțelegerea cauzelor profunde – de la lipsa modelelor autentice până la slăbirea legăturilor dintre oameni – putem spera să prevenim repetarea unor astfel de tragedii. Violența în rândul adolescenților nu este doar o problemă de vârstă, ci un semnal de alarmă despre starea societății în ansamblu.
Soluțiile nu țin doar de pedeapsă, ci și de reconstruirea relațiilor dintre oameni
Pentru a evita situații similare, e nevoie să renunțăm la simpla căutare a vinovaților și să privim problema în ansamblu. Soluțiile nu țin doar de pedeapsă, ci și de reconstruirea relațiilor dintre oameni: mai multă prezență din partea adulților, o educație care pune accent pe emoție, dar și modele care arată că puterea înseamnă responsabilitate și compasiune, nu agresivitate.
Până când nu vom înțelege că sănătatea mintală a fiecărui adolescent este, de fapt, barometrul sănătății noastre colective, vom continua să asistăm la astfel de episoade, fără să le putem preveni cu adevărat.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
