În fiecare zi, în secțiile de chirurgie ajung pacienți care ar fi putut evita o intervenție complicată dacă s-ar fi prezentat la medic la primele semne ale bolii.
Teama de diagnostic, automedicația, lipsa timpului sau convingerea că „va trece de la sine” sunt motivele care îi determină pe mulți să amâne consultul medical până când situația devine o urgență.
Cât de importantă este prevenția? Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac pacienții și ce afecțiuni ajung să necesite intervenții chirurgicale tocmai din cauza prezentării tardive la medic?
Despre toate acestea, dar și despre miturile legate de operații, recuperare și stilul de viață sănătos, am stat de vorbă cu Conf. Dr. Ovidiu Dorin Bardac, medic șef al Secției Clinice Chirurgie I din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu.
1.Care este cea mai frecventă greșeală pe care o fac pacienții înainte de a ajunge la chirurg?
Pentru ca un consult chirurgical să se desfășoare în condiții optime și să fie cât mai eficient, este important ca pacientul să prezinte întregul dosar medical.
Acesta ar trebui să includă rezultatele analizelor de laborator și ale investigațiilor imagistice, atât în format scris, cât și în format digital (CD, DVD sau suport electronic similar), deoarece evaluarea directă a imaginilor poate fi esențială pentru stabilirea conduitei terapeutice.
De asemenea, chirurgul trebuie informat în detaliu despre afecțiunile asociate și despre tratamentele urmate în mod curent. Un interes particular îl reprezintă medicația anticoagulantă și antiagregantă plachetară, care poate influența semnificativ strategia operatorie și managementul perioperator.
Prezentarea la consultul chirurgical nu ar trebui amânată din teamă sau anxietate. În multe situații, evaluarea precoce permite stabilirea unui diagnostic mai rapid și instituirea unui tratament în condiții mult mai favorabile pentru pacient.
- Ce analize sau controale amână românii cel mai des, deși sunt importante?
Analizele și investigațiile trebuie individualizate, fiind adaptate fiecărui pacient în parte. În acest proces, un rol central îl are medicul de familie, care poate orienta conduita preventivă în funcție de sex, istoricul medical familial și expunerea la factori de risc.
Participarea la programele naționale de screening este esențială. Acestea sunt gratuite și vizează principalele localizări oncologice: cancerul de col uterin, cancerul de sân și cancerul colorectal.
În plus, persoanele asigurate cu vârsta peste 40 de ani beneficiază de un consult medical preventiv anual, destinat evaluării riscului cardiovascular, oncologic și metabolic. Aceste evaluări reprezintă o componentă importantă a medicinei preventive și nu ar trebui neglijate.
Pe baza consilierii oferite de medicul de familie, pot fi recomandate investigații suplimentare, precum ecografia abdomino-pelvină, ecografia tiroidiană, ecografia mamară sau ecografia Doppler vasculară, în funcție de profilul individual de risc.
La persoanele cu risc crescut de cancer pulmonar — în special fumătorii cu vârsta peste 50 de ani sau foștii mari fumători care au renunțat la fumat în ultimii 15 ani — poate fi luat în considerare screeningul anual prin tomografie computerizată toracică cu doză redusă. Este o investigație rapidă, salvatoare de vieți, care detectează modificările în stadii incipiente.
- Există simptome pe care oamenii le confundă cu „oboseala” sau „stresul”, dar care pot ascunde probleme grave?
Senzația de oboseală extremă reprezintă un semnal de alarmă, mai ales atunci când persistă sau se accentuează în timp. Oboseala profundă și lipsa de energie pot fi manifestări ale unor afecțiuni variate, inclusiv boli neoplazice (afecțiunile oncologice ale sângelui sau cancerul colorectal), tulburări endocrine (diabet zaharat, hipotiroidism), anemii severe , apnee în somn sau alte dezechilibre sistemice.
În general, un simptom atribuit inițial stresului, dar care persistă mai mult de 2–3 săptămâni, ar trebui reevaluat și nu mai poate fi considerat o manifestare tranzitorie fără semnificație clinică.
Primul pas recomandat este consultul la medicul de familie, care poate iniția un set de investigații de bază și poate orienta ulterior evaluarea către specialitățile adecvate, în funcție de contextul clinic.
- Cât de important este timpul în prezentarea la medic pentru succesul unei intervenții?
Intervențiile chirurgicale pot fi programate (elective) sau de urgență, iar diferențele dintre aceste două contexte influențează semnificativ abordarea, evoluția și prognosticul pacientului.
Chirurgia electivă permite o evaluare completă și o pregătire preoperatorie adecvată a pacientului, ceea ce crește siguranța actului operator. În prezent, această etapă este susținută de protocoale moderne precum ERAS (Enhanced Recovery After Surgery), care urmăresc optimizarea stării generale a pacientului înainte, în timpul și după intervenție.
În acest context, pacientul poate fi stabilizat și optimizat metabolic și funcțional: se pot corecta dezechilibre biologice, se poate recomanda scăderea ponderală, renunțarea la fumat și creșterea nivelului de activitate fizică preoperatorie.
De asemenea, pot fi necesare investigații suplimentare, inclusiv evaluări bacteriologice, în vederea identificării și tratării unor focare infecțioase.
Tratarea infecțiilor dentare sau urinare înainte de intervenții majore — în special în chirurgia ortopedică protetică sau în chirurgia cardiacă — este esențială pentru prevenirea infecțiilor postoperatorii, care pot avea consecințe severe.
În plus, intervențiile programate permit utilizarea frecventă a tehnicilor minim invazive (laparoscopică și robotică), asociate cu durere postoperatorie redusă, spitalizare mai scurtă și recuperare mai rapidă.
În schimb, chirurgia de urgență se desfășoară într-un context complet diferit, în care pacientul este adesea incomplet investigat, nepregătit și uneori sub tratament medicamentos care nu a putut fi ajustat (de exemplu anticoagulante).
În plus, organismul se află sub stres fiziologic acut, ceea ce crește riscurile perioperatorii. În aceste situații, intervențiile sunt mai frecvent realizate prin abord clasic, deschis, deoarece inflamația, hemoragia sau infecția pot modifica anatomia și pot limita vizibilitatea și accesul chirurgical.
Acest lucru implică incizii mai mari (laparotomie în chirurgia abdominală), cu risc crescut de complicații precum eventrațiile (herniile postoperatorii) și o recuperare mai lentă.
Un alt aspect important este faptul că, în urgență, pacientul nu respectă de obicei perioada de repaus alimentar preoperator.
Acest lucru crește riscul de aspirație pulmonară a conținutului gastric în timpul inducției anestezice (sindrom Mendelson), o complicație potențial severă.
- Ce afecțiuni pot fi prevenite prin controale regulate?
Numeroase afecțiuni pot fi prevenite sau diagnosticate precoce prin controale medicale periodice. Cele mai evidente exemple sunt bolile oncologice și cele cardiovasculare.
În oncologie există programe naționale de screening pentru cancerul de sân și cancerul de col uterin. Testele pentru hemoragii oculte (microscopice) în scaun, asociate cu colonoscopia, pot permite depistarea precoce a cancerului colorectal sau a polipilor cu potențial de transformare malignă, care pot fi rezecați endoscopic.
Și în afara programelor oficiale de screening, efectuarea periodică a unor investigații poate contribui semnificativ la prevenția unor afecțiuni oncologice severe.
De exemplu, gastroscopia permite depistarea precoce a leziunilor gastroesofagiene, diagnosticul infecției cu Helicobacter pylori și monitorizarea bolii de reflux gastroesofagian. Tratamentul adecvat al acestor afecțiuni poate reduce riscul apariției cancerului gastric sau esofagian.
Rolul principal al controalelor medicale sistematice este identificarea bolilor în stadii incipiente, când acestea sunt încă tratabile și înainte de apariția complicațiilor majore.
Dincolo de patologia oncologică, un rol esențial îl au depistarea și tratamentul corect al dislipidemiilor și hipertensiunii arteriale, factori implicați în dezvoltarea aterosclerozei, care poate conduce la accidente vasculare cerebrale, boală coronariană sau arteriopatii ale membrelor inferioare.
Ecografia abdominală periodică poate contribui la depistarea precoce a anevrismului de aortă abdominală, iar ecografia Doppler a arterelor carotide poate identifica stenoze carotidiene înaintea apariției complicațiilor neurologice.
Există numeroase alte exemple care demonstrează importanța controalelor medicale regulate în prevenirea complicațiilor severe ale bolilor cronice. În diabetul zaharat, de exemplu, monitorizarea periodică a hemoglobinei glicozilate și evaluarea podiatrică pot preveni ulcerațiile, infecțiile și necrozele care pot conduce la amputații.
De asemenea, depistarea precoce a litiazei biliare prin ecografie abdominală permite efectuarea unei intervenții laparoscopice programate, de regulă cu evoluție favorabilă, evitând complicații severe precum colecistita acută, angiocolita sau pancreatita acută.
Toate aceste investigații și măsuri preventive trebuie însă recomandate diferențiat, în funcție de profilul individual de risc al fiecărui pacient, de vârstă, antecedente familiale, comorbidități și expunerea la factori de risc specifici.
- Care sunt cele mai mari mituri despre operații și recuperare?
Există, într-adevăr, numeroase mituri în chirurgie. Unele își au originea chiar în lumea medicală, în timp ce altele circulă în rândul populației și al potențialilor pacienți.
Printre miturile „docte” se numără celebrul aforism „chirurg mare, incizie mare”. Acesta provine din perioada de aur a chirurgiei, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când introducerea antisepsiei promovate de Lister și apariția anesteziei generale cu eter și cloroform au permis dezvoltarea spectaculoasă a actului chirurgical.
A fost o epocă de pionierat și de expansiune extraordinară a chirurgiei, marcată de personalități precum Billroth, Kocher, Halsted și mulți alții.
Cu toate meritele incontestabile ale acestor mari chirurgi, concepțiile de atunci s-au modificat radical. Astăzi, excelența unui chirurg nu mai este asociată cu dimensiunea inciziei, ci cu capacitatea de a rezolva patologii complexe prin metode cât mai puțin invazive, precum chirurgia laparoscopică sau robotică.
Chirurgia este un domeniu aflat într-o permanentă transformare, care evoluează în paralel cu progresul tehnologic și cu noile descoperiri științifice.
Și în chirurgia oncologică au existat concepții care ulterior s-au dovedit eronate. Mult timp s-a considerat că intervențiile ultraradicale (agresive) oferă automat șanse mai bune de supraviețuire.
În prezent, tratamentul cancerului este unul multimodal și personalizat, realizat pe baza unor protocoale complexe în care chirurgia se integrează cu radioterapia, chimioterapia, hormonoterapia, imunoterapia și terapiile țintite.
Alegerea și secvențialitatea tratamentelor depind de stadiul bolii, tipul histopatologic și profilul molecular al tumorii.
În cancerul mamar, de exemplu, intervențiile conservatoare (cu păstrarea sânului) au înlocuit frecvent chirurgia mutilantă din trecut, iar disecțiile ganglionare axilare extensive — asociate cu morbiditate importantă — pot fi evitate în anumite cazuri aplicând o tehnică specială, cea a ganglionului santinelă.
Dintre miturile răspândite în populație, unul dintre cele mai frecvente este convingerea că intervenția chirurgicală asupra unei tumori maligne ar determina „împrăștierea” cancerului. În realitate, chirurgia oncologică modernă respectă principii stricte care urmăresc tocmai limitarea riscului de diseminare tumorală și obținerea unui control local cât mai eficient al bolii.
- Ce nu ar trebui să facă niciodată un pacient după o intervenție chirurgicală?
Pacienții trebuie să respecte anumite reguli pentru a avea o evoluție postoperatorie favorabilă, lipsită de complicații. După operație, recomandările medicului curant nu trebuie ignorate, iar medicația prescrisă trebuie administrată conform indicațiilor. De exemplu, întreruperea prematură a tratamentului anticoagulant sau antibiotic poate reprezenta o greșeală importantă.
Conducerea autovehiculelor nu este recomandată în perioada postoperatorie, atât timp cât plaga nu este complet cicatrizată sau mai este necesară administrarea medicației analgezice. Baia în cadă trebuie evitată, însă dușul este permis, cu protejarea plăgii operatorii prin utilizarea unor plasturi impermeabili și evitarea umezirii excesive.
Semne precum febra, reapariția sau accentuarea durerii la nivelul plăgii, roșeața, tumefacția sau apariția unor secreții patologice nu trebuie ignorate și necesită reevaluare medicală.
După proceduri chirurgicale abdominale, ridicarea greutăților mai mari de 2–3 kg este contraindicată, deoarece creșterea presiunii abdominale poate favoriza ruptura plăgii operatorii, complicație cunoscută sub numele de eviscerație.
Aceasta apare în primele două săptămâni de la operație și poate fi semnalată de îmbibarea cu sânge a pansamentului după un efort de tuse sau defecație.
Restricția privind ridicarea greutăților mari este valabilă timp de mai multe luni postoperator, în special în chirurgia clasică, deschisă, pentru a preveni apariția herniilor postoperatorii (eventrațiilor). Dacă intervenția chirurgicală a fost efectuată laparoscopic, riscul complicațiilor de plagă este mult redus, iar recuperarea este de obicei mult mai rapidă.
Și regimul alimentar trebuie respectat, fiind importante mesele fracționate, evitarea suprasolicitării tubului digestiv și prevenirea constipației.
În patologia oncologică, nu este recomandată întârzierea nejustificată a prezentării la comisia oncologică, deoarece cu această ocazie sunt stabilite planul de tratament și monitorizare.
Majoritatea acestor reguli, alături de multe altele, sunt explicate pacienților la externare și nu ar trebui ignorate. Respectarea lor este cu atât mai importantă cu cât tendința actuală este de a scurta perioada de spitalizare la strictul necesar.
- Cât de mult influențează alimentația și sedentarismul necesitatea unei operații?
Stilul de viață modern, caracterizat prin inactivitate fizică și o alimentație ultra-procesată, a influențat profund și patologia chirurgicală. O dietă bogată în grăsimi saturate, zaharuri și alimente prăjite, asociată cu lipsa de mișcare, favorizează obezitatea dar și depunerea colesterolului pe pereții arterelor (ateroscleroza).
Consecința este îngustarea și rigidizarea arterelor în diverse teritorii ale organismului.
În formele avansate ale acestor boli, tratamentul poate deveni intervențional sau chirurgical. Atunci când mușchiul cardiac nu mai este vascularizat corespunzător, pacientul poate avea nevoie de angioplastie cu montare de stent sau de bypass aortocoronarian — o intervenție majoră pe cord deschis.
Sedentarismul, diabetul zaharat și fumatul afectează sever circulația la nivelul membrelor inferioare, putând duce la ulcerații, necroze și, uneori, la amputații. Exemplele pot continua.
Alimentația dezechilibrată, bogată în grăsimi și săracă în fibre, este asociată cu o incidență crescută a litiazei biliare, dar și a cancerului colorectal. Acesteia i se adaugă consumul de alcool, despre care studiile recente au demonstrat că joacă un rol important în apariția unor forme de cancer, precum cele de colon, sân sau esofag.
Și aparatul locomotor suferă din cauza excesului ponderal. Fiecare kilogram acumulat în plus crește presiunea exercitată asupra genunchilor și șoldurilor. În timp, cartilajele articulare se degradează progresiv, ducând la artroză severă.
Când durerea și limitarea mobilității devin importante, artroplastia — înlocuirea articulației cu o proteză — poate reprezenta singura soluție eficientă. Hernia de disc reprezintă un alt exemplu al modului în care stilul de viață ne poate aduce, în cele din urmă, pe masa de operație.
Sedentarismul și alimentația necorespunzătoare nu doar că favorizează apariția patologiei chirurgicale, ci influențează negativ și procesul de vindecare.
Deficitul de proteine și nutrienți esențiali întârzie cicatrizarea plăgilor. Diabetul zaharat și obezitatea afectează răspunsul imun și cresc riscul infecțiilor postoperatorii. Pacienții sedentari au frecvent o circulație deficitară și sunt mai predispuși la tromboză venoasă profundă sau embolism pulmonar după operație.
În cele din urmă, trebuie să conștientizăm că prevenția este mai simplă, mai puțin dureroasă și mult mai ieftină decât chirurgia.
În multe situații, masa de operație poate fi evitată prin decizii zilnice aparent simple: 30 de minute de mișcare moderată pe zi, o dietă echilibrată bazată pe alimente cât mai puțin procesate, legume, proteine de calitate și hidratare adecvată.
Corpul uman este conceput să se miște și să fie hrănit corect; ignorarea acestor principii biologice are, mai devreme sau mai târziu, un cost medical — uneori chiar chirurgical.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
