Pr. Constantin Necula: „Un tată pentru toți tații”

Cele mai citite

Sfânta Evanghelie din această Duminică (Matei XVII. 14-23) ne pune în față o scenă cutremurătoare, dureros de umană și umană până la durere. În același timp, teribil de  dătătoare de nădejde la vremurile de suferință de acum și de mereu. Suferința unui tată, chinul cumplit al fiului său și neputința temporară a ucenicilor de a aduce vindecare.

Întâlnirea dintre Mântuitorul Iisus Hristos și acest tată deznădăjduit reprezintă o oglindă fidelă a sufletului omenesc în momentele de criză profundă și ne oferă o lecție esențială despre fundamentele vieții creștine: credința, rugăciunea și postul. Evanghelia ne spune că un om s-a apropiat de Iisus, căzând în genunchi și strigând: „Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău”. Acest tată trăia o dramă dublă: vedea distrugerea fizică a copilului său, care cădea adesea în foc și în apă, și conștientiza prezența unei forțe demonice care îi stăpânea și îi tortura fiul.

În plus, dezamăgirea fusese accentuată de faptul că ucenicii, deși încercaseră, nu l-au putut vindeca. Răspunsul Domnului pare la prima vedere unul aspru: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?”. Această mustrare nu se adresa doar tatălui sau ucenicilor, ci întregului popor lipsit de o credință autentică, o societate care tindea să caute doar miraculosul spectacular, fără o transformare interioară a inimii. Să luăm, așadar, aminte!

După ce Hristos ceartă demonul, iar copilul se tămăduiește în chiar ceasul acela, ucenicii Îl întreabă în taină: „De ce noi n-am putut să-l izgonim?”. Răspunsul Mântuitorului este direct: „Din cauza puținei voastre credințe”. Hristos le arată că pentru a săvârși minuni și pentru a birui răul din lume nu este suficientă o autoritate formală sau o asociere exterioară cu Numele Său. Este nevoie de o credință vie, arzătoare, capabilă să rezoneze cu puterea divină.

„Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar…, nimic nu va fi vouă cu neputință.” Grăuntele de muștar este mic, dar ascunde în el o forță vitală uriașă, capabilă să crească într-un copac mare. La fel și credința: chiar dacă pare mică la început, dacă este curată, sinceră și lipsită de îndoială, ea poate muta munții suferințelor și ai încercărilor din viața noastră.

Taina de preț a acestei pericope evanghelice se află în cuvintele de încheiere ale Domnului: „Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post”. Prin aceste cuvinte, Hristos ne oferă strategia completă de luptă împotriva răului spiritual și a iresponsabilității noastre duhovnicești. Rugăciunea este respirația sufletului, legătura directă și vie cu Dumnezeu. Prin rugăciune ne recunoaștem neputința și Îi permitem harului divin să lucreze în noi.

Postul este jertfa care susține rugăciunea. El nu înseamnă doar reținerea de la mâncare, ci înfrânarea simțurilor, a gândurilor rele și a egoismului. Postul subțiază trupul pentru ca duhul să devină mai receptiv la prezența lui Dumnezeu. Împreună, ele transformă sufletul într-o cetate de neoprit în fața ispitelor.

Sufletul „lunatic” din Evanghelie îmi pare că reprezintă adesea imaginea omului contemporan și, în special, a tinerilor din societatea noastră. Căderile repetate în „focul” patimilor aprinse (mânie, adicții, desfrânare) sau în „apa” indiferenței, a depresiei și a nihilismului sunt semnele unei îndepărtări de Dumnezeu.

Părinții de astăzi se regăsesc frecvent în durerea tatălui din Evanghelie, privind neputincioși cum copiii lor sunt furați de mentalități distructive. Soluția pe care ne-o oferă Hristos rămâne neschimbată. Nu trebuie să deznădăjduim, ci să venim în genunchi în fața Sa, aducând în rugăciune pe toți cei dragi ai noștri. Trebuie să ne intensificăm viața duhovnicească prin post curat și spovedanie atentă.

Evanghelia de astăzi ne cheamă la o analiză sinceră a propriei credințe. Să ne întrebăm: Cât de des apelăm la rugăciune și post ca arme reale de eliberare și vindecare? Să cerem Domnului, asemenea tatălui cuprins de lacrimi din altă relatare evanghelică: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”. Să punem început bun chiar de astăzi.

Îți mulțumim pentru că alegi să te informezi din ziarul Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

spot_img
Ultimele știri

VIDEO: Inconștiență dusă la extrem: un BEBELUȘ de 11 luni, la volanul unei mașini ÎN MERS

Un bebeluș de numai 11 luni a ajuns la volanul unui autoturism care circula pe un drum public din...

Știri pe același subiect