Debitul foarte redus al Dunării schimbă echilibrul hidrologic din Delta Dunării. În zona Sfântu Gheorghe, nivelul apei este menținut în parte de influența Mării Negre, însă curentul slab permite apei sărate să pătrundă pe fundul brațului până la 20-25 de kilometri în amonte. Fenomenul poate afecta ecosistemele Deltei și, în scenarii extreme, poate pune presiune asupra surselor de apă potabilă din apropierea litoralului.
Dunărea traversează în această perioadă un episod hidrologic neobișnuit, caracterizat prin debite foarte scăzute. La intrarea în România, în secțiunea Baziaș, debitul a coborât în perioada 16-17 august până la aproximativ 1.350 de metri cubi pe secundă, în condițiile în care media multianuală pentru luna august este de circa 3.900 mc/s, potrivit Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA).
Specialiștii estimau menținerea debitului în jurul acestei valori, urmată de o nouă scădere spre 1.300 mc/s în zilele următoare.
În aval de Porțile de Fier, debitele continuă să scadă, însă situația din apropierea Mării Negre este diferită față de cea de pe cursul fluvial.
Marea Neagră influențează nivelul Dunării la Sfântu Gheorghe
În Delta Dunării, un debit foarte redus nu înseamnă automat că nivelul apei la gurile de vărsare scade în aceeași proporție.
Datele Administrației Fluviale a Dunării de Jos pentru 18 august indicau o cotă de 18 centimetri la Tulcea și de 58 de centimetri la Sulina, după valori apropiate în zilele precedente. AFDJ indica, de asemenea, o adâncime minimă sondată de 7,32 metri pe sectoarele Bara Sulina, Sulina-Tulcea și Tulcea-Isaccea.
Explicația este influența directă a Mării Negre asupra nivelului apei în apropierea gurilor de vărsare.
Alfred Vespremeanu-Stroe, profesor de geografie fizică la Universitatea din București și coordonator al Stațiunii de Cercetări Marine și Fluviale Sfântu Gheorghe, a explicat pentru Radio România Constanța că nivelul Dunării în apropierea vărsării este influențat într-o măsură importantă de nivelul mării, relatează Mediafax.
Astfel, chiar dacă din amonte ajunge o cantitate mult mai mică de apă, nivelul fluviului în apropierea Mării Negre nu poate scădea în aceeași măsură ca pe sectoarele situate mai în amonte.
Problema apare însă în ceea ce privește viteza și forța curentului.
Pana salină poate avansa 20-25 de kilometri pe brațul Sfântu Gheorghe
Când debitul Dunării este foarte scăzut, curentul fluviului nu mai are aceeași capacitate de a împinge apa marină spre larg.
Apa sărată din Marea Neagră, fiind mai densă decât apa dulce, poate pătrunde în sens invers și se poate deplasa pe fundul brațului Sfântu Gheorghe. Se formează astfel fenomenul cunoscut drept „pană salină”.
Potrivit lui Alfred Vespremeanu-Stroe, au existat situații în care această apă sărată a fost înregistrată până la 20-25 de kilometri în amonte.
Fenomenul nu înseamnă că întregul volum de apă al brațului devine sărat. Apa marină, mai densă, se concentrează în principal în straturile profunde, în timp ce apa dulce, mai puțin densă, rămâne deasupra.
Din acest motiv, pătrunderea apei sărate în lacurile și canalele mai puțin adânci ale Deltei este mult mai limitată. Dacă debitul Dunării crește, curentul mai puternic poate împinge din nou apa salină către Marea Neagră.
Debitul scăzut afectează și alimentarea lacurilor din Deltă
Problemele generate de debitele foarte mici nu se limitează la creșterea salinității în anumite sectoare.
O viteză mai redusă a curentului înseamnă și o circulație mai lentă a apei prin canalele care alimentează lacurile Deltei. Apa se reînnoiește mai greu, iar în anumite condiții poate scădea nivelul de oxigen dizolvat.
Pe termen mai lung, astfel de condiții pot favoriza eutrofizarea, proces asociat cu proliferarea excesivă a algelor și plantelor acvatice și cu deteriorarea calității apei.
Consecințele asupra ecosistemelor pot deveni mai importante dacă perioada cu debite foarte mici se prelungește.
Poate fi afectată apa potabilă?
Unul dintre cele mai sensibile riscuri este legat de localitățile din apropierea gurilor Dunării care folosesc surse de apă influențate de fluviu.
Dacă pana de apă sărată înaintează suficient de mult și ajunge în apropierea unor puncte de captare, apa extrasă pentru alimentarea populației poate avea o salinitate crescută și poate deveni sălcie.
Riscul depinde însă de poziția captărilor, de adâncimea acestora, de distribuția apei sărate în coloana de apă și, mai ales, de durata episodului de debite foarte scăzute.
În prezent, fenomenul reprezintă în primul rând un indicator al dezechilibrului hidrologic din Delta Dunării, iar evoluția sa depinde de modul în care vor varia debitele Dunării și nivelul Mării Negre în perioada următoare.
Pentru Delta Dunării, un eventual aport mai mare de apă din amonte ar reduce pătrunderea apei sărate și ar contribui la refacerea circulației naturale a apei în sistemul de brațe, canale și lacuri.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
