Există puține lucruri mai spectaculoase decât un cer albastru brăzdat dintr-odată de linii albe. Unele sunt subțiri și dispar în câteva secunde. Altele rămân minute sau chiar ore, se lățesc, se intersectează și ajung să semene cu o plasă uriașă întinsă peste cer.

Pentru unii, explicația este simplă: chemtrails.

Avioanele ar pulveriza intenționat substanțe chimice, metale, substanțe biologice sau alte materiale asupra populației.

În funcție de versiunea conspirației, scopurile ar varia de la controlul vremii și modificarea climei până la controlul populației, îmbolnăvire sau chiar control mental.

Sună ca începutul unui thriller SF.

Problema este că, atunci când coborâm din lumea conspirațiilor în lumea fizicii atmosferei, lucrurile devin mult mai puțin misterioase.

Mai întâi: ce vedem pe cer?

Dârele albe lăsate de avioanele de mare altitudine se numesc contrails, de la condensation trails-„dâre de condensare”.

Pe scurt, un motor de avion arde combustibil. Gazele evacuate conțin, printre altele, vapori de apă și particule.

La altitudinea de croazieră, aerul poate fi extrem de rece. Când gazele fierbinți și umede ale motorului se amestecă rapid cu aerul foarte rece din atmosferă, vaporii de apă se condensează și îngheață, formând particule de gheață.

Rezultatul?

Un nor foarte subțire, produs de trecerea avionului.

NASA descrie contrails drept nori artificiali formați din cristale de gheață, iar agenția explică faptul că acestea apar în condiții atmosferice suficient de reci și umede.

Cu alte cuvinte, avionul nu trebuie să aibă un rezervor secret pentru a lăsa o dâră albă.

Are nevoie doar de combustibil, un motor și o atmosferă potrivită.

„Dar de ce unele dispar imediat, iar altele rămân ore întregi?”

Aici apare una dintre cele mai frecvente surse ale suspiciunii.

Dacă două avioane trec la câteva minute distanță unul de celălalt și unul lasă o dâră care dispare repede, iar celălalt lasă o urmă care persistă, este tentant să presupui că avioanele folosesc substanțe diferite.

Nu este însă necesară această explicație.

Diferența poate fi atmosfera.

La altitudinea avionului, temperatura, umiditatea și mișcarea aerului pot varia considerabil. Într-un aer mai uscat, cristalele de gheață se pot transforma rapid în vapori, iar urma dispare.

Într-un strat atmosferic suficient de umed, cristalele pot persista mult mai mult și se pot răspândi.

NASA explică faptul că o contrail persistentă se poate transforma treptat într-un strat de nori cirrus, iar vânturile de la mare altitudine îi pot modifica forma și poziția.

În multe situații, diferența este pur și simplu starea aerului prin care trec cele două avioane.

„Dar de ce formează grile și X-uri?”

Aceasta este probabil una dintre cele mai spectaculoase imagini asociate cu teoria chemtrails.

Pe cer apar linii paralele, apoi alte linii care le intersectează. Uneori rezultatul seamănă cu o plasă, un caroiaj sau o uriașă tablă de șah.

Pare intenționat.

Dar există o explicație mult mai banală: avionul nu zboară într-un spațiu gol. Zboară într-o rețea de rute aeriene.

Dacă mai multe aeronave traversează aceeași zonă pe direcții diferite, iar atmosfera permite formarea unor contrails persistente, traseele lor se pot suprapune vizual.

NASA a documentat chiar din satelit asemenea formațiuni geometrice. Imaginile arată grupuri de contrails care se intersectează și pot produce modele foarte elaborate.

Cu alte cuvinte, ceea ce pare o „operațiune de pulverizare în grilă” poate fi, privit de sus, rezultatul foarte simplu al traficului aerian + geometriei rutelor + condițiilor atmosferice.

Cerul nu este o tablă goală.

Este un spațiu tridimensional traversat permanent de aeronave.

„Și atunci ce este, de fapt, în dâră?”

Aici lucrurile devin interesante.

Contrails nu sunt „abur pur”, în sensul simplificat în care uneori este prezentată explicația. Motoarele de avion emit mai multe produse ale arderii combustibilului, inclusiv vapori de apă, dioxid de carbon și particule.

Dar partea albă pe care o vedem este, în principal, un nor format din particule de gheață.

NASA explică faptul că vaporii de apă proveniți din evacuarea motorului se pot condensa și îngheța pe particule minuscule, rezultând norul vizibil.

Asta este diferența esențială dintre realitate și povestea chemtrails: există emisii reale ale motoarelor de avion, dar existența acestor emisii nu demonstrează existența unei operațiuni secrete de pulverizare.

„Dar chimicale chiar se pulverizează din avioane!”

Da.

Și acesta este un detaliu real care poate alimenta confuzia.

Avioanele pot fi folosite pentru activități precum agricultura sau stingerea incendiilor. Dar acestea sunt operațiuni distincte, documentate, și în mod obișnuit implică aeronave care operează la altitudini joase, nu avioane comerciale care zboară la altitudinea de croazieră.

Faptul că există pulverizare aeriană reală nu înseamnă că orice linie albă văzută la 10 kilometri altitudine este rezultatul unei asemenea operațiuni.

Este o diferență importantă:

„Avioanele pot pulveriza substanțe” este o afirmație factuală.

„Dârele albe ale avioanelor comerciale sunt pulverizări secrete” este o afirmație care necesită dovezi pentru a fi susținută.

Iar simpla apariție a unei dâre albe nu constituie o astfel de dovadă.

Și unde intră geoingineria?

Aici conspirația se întâlnește cu o discuție științifică reală.

Geoingineria climatică există ca domeniu de cercetare și dezbatere. Există idei și cercetări privind posibilitatea modificării intenționate a unor procese climatice, inclusiv metode de modificare a cantității de radiație solară care ajunge la suprafața Pământului.

Dar existența cercetării în domeniul geoingineriei nu înseamnă că dârele obișnuite ale avioanelor sunt automat un program clandestin de geoinginerie.

EPA face explicit această distincție și precizează că termenul „chemtrails” este folosit pentru afirmația că dârele avioanelor comerciale ar reprezenta eliberarea intenționată de substanțe periculoase sau agenți biologici.

Cu alte cuvinte, sunt trei lucruri diferite:

contrails-fenomen atmosferic produs de avioane

geoinginerie-domeniu real de cercetare și dezbatere

chemtrails-afirmația că dârele obișnuite sunt rezultatul unei pulverizări secrete

A le pune pe toate în aceeași categorie creează confuzie.

Dar de ce teoria pare atât de convingătoare?

Pentru că pornește de la ceva ce vedem cu ochii noștri.

Dâra există. Avionul există. Uneori dâra persistă. Uneori se lățește. Uneori se intersectează cu alta. Uneori cerul se umple de ele.

Toate aceste observații sunt reale.

Interpretarea lor este însă o altă problemă.

Este foarte ușor să treci de la:

„Văd ceva neobișnuit”

la:

„Cineva face intenționat asta”

și apoi la:

„Cineva face intenționat asta pentru un anumit scop”.

Fiecare pas adaugă o presupunere.

Știința încearcă să facă exact invers: să vadă cât de mult din fenomen poate fi explicat prin mecanisme observabile și testabile înainte de a introduce explicații extraordinare.

Un paradox foarte interesant: dârele chiar pot avea un efect asupra climei

Aici povestea devine mai interesantă decât pare.

Faptul că teoria conspirației despre „chimicale pulverizate” nu este susținută de dovezi nu înseamnă că contrails sunt complet irelevante.

Contrails persistente se pot transforma în nori de tip cirrus. Iar norii pot influența bilanțul energetic al atmosferei: pot reflecta o parte din radiația solară, dar pot și reține radiația infraroșie emisă de Pământ.

NASA și EPA tratează efectul climatic al contrails ca pe un subiect real de cercetare. Modelele actuale indică un efect net de încălzire pentru contrails persistente, însă există încă incertitudini privind amploarea exactă a acestui efect.

Asta este, poate, partea cea mai ironică a întregii povești: nu este nevoie de o conspirație pentru ca dârele avioanelor să aibă o legătură reală cu clima.

Fizica este suficient de interesantă și fără un laborator secret.

Verdictul simplu

Dacă vezi o linie albă în urma unui avion de mare altitudine, explicația obișnuită este o contrail: vaporii de apă și particulele provenite din evacuarea motorului interacționează cu aerul extrem de rece, iar apa îngheață în cristale de gheață care formează un nor subțire.

Dacă dâra dispare repede, condițiile atmosferice nu au permis menținerea ei.

Dacă rămâne, atmosfera poate fi suficient de umedă pentru ca ea să persiste.

Dacă se lățește, vântul și turbulența o pot dispersa.

Dacă se intersectează cu alte dâre, avem, foarte probabil, mai multe avioane care traversează aceeași regiune a cerului.

Iar dacă toate acestea arată suficient de spectaculos încât să pară o operațiune secretă, avem o demonstrație excelentă despre cât de ușor poate părea misterioasă o combinație între trafic aerian, temperatură, umiditate, vânt și fizica apei.

Uneori, cerul chiar desenează conspirații.

Doar că le desenează cu cristale de gheață.

SURSĂ VIDEO: Picui Gheorghe/Facebook

SURSĂ FOTO: Cristian Terran/Facebook

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007