Cascade care par desprinse din altă lume, gheizere, falii tectonice, peșteri de gheață, cai coborâți parcă din poveștile vikingilor, băi fierbinți lângă Atlantic și nopți petrecute în căutarea aurorei boreale. Islanda poate fi una dintre cele mai spectaculoase evadări ale iernii, chiar dacă lumina zilei este puțină, vremea se schimbă într-o clipă, iar o cină la restaurant poate costa cât un bilet de avion cumpărat din timp. Reykjavík este suficient de mic pentru un city-break și suficient de aproape de natură pentru ca fiecare zi să devină o aventură.

Există destinații pe care le vizitezi și destinații care te obligă să-ți schimbi pentru câteva zile ritmul vieții. Islanda face parte din a doua categorie. Iarna, ziua începe târziu. În jurul solstițiului din decembrie, la Reykjavík, soarele răsare în jurul orei 11:20 și apune aproximativ la 15:30. Sunt puțin peste patru ore de lumină, dar întreaga zi are o strălucire aparte. Soarele rămâne jos, aproape de orizont, iar peisajul pare prins într-un răsărit care se transformă aproape imediat în apus.

În Islanda nu pleci dimineața la întâmplare. Îți calculezi orele de lumină, verifici starea drumurilor, urmărești prognoza și alegi ce vrei să vezi înainte ca întunericul să se așeze din nou peste câmpurile de lavă. Iar când se întunecă, aventura nu se termină, ci atunci începe vânătoarea aurorei boreale.

Reykjavík, un oraș mic și surprinzător de viu

Capitala Islandei nu este un oraș mare. Centrul poate fi parcurs ușor la pas, iar casele colorate, cafenelele, portul, magazinele, restaurantele și muzeele sunt adunate într-un spațiu relativ compact. Dar Reykjavík are o energie surprinzătoare. Este un oraș locuit de oameni aparent rezervați, serioși și direcți, dar în același timp sociabili, activi și gata de distracție. Islandezii sunt urmașii unei comunități formate din navigatori nordici și coloniști obișnuiți să trăiască într-un mediu dificil. Poate tocmai de aceea natura nu este pentru ei un decor, ci o parte a vieții cotidiene. Aleargă, merg pe munte, călăresc, înoată în bazine încălzite în aer liber și se întâlnesc în piscinele publice chiar și atunci când afară plouă, ninge sau bate vântul.

Reykjavík poate fi descoperit pornind de la Hallgrímskirkja, biserica devenită simbol al orașului, și continuând pe străzile Skólavörðustígur și Laugavegur, spre sala de concerte Harpa și portul vechi. Pe malul mării se află Sólfar, cunoscut în engleză drept Sun Voyager. Sculptura metalică seamănă cu o corabie vikingă, deși artistul a conceput-o mai degrabă ca pe o „corabie a visului”, un simbol al speranței, libertății și călătoriei către lumi necunoscute. În spatele ei se văd oceanul și munții. La răsărit, la apus sau sub un cer încărcat de nori, Sun Voyager este unul dintre cele mai fotografiate locuri din Reykjavík.

Muzeele în care intri pentru o oră și rămâi o jumătate de zi

Reykjavík are muzee clasice, dar și unele dintre cele mai neobișnuite expoziții pe care le poate oferi o capitală europeană. Muzeul Național spune povestea Islandei de la colonizarea vikingă până în prezent. „The Settlement Exhibition” este construită în jurul vestigiilor unei locuințe din perioada primilor coloniști și îi coboară pe vizitatori, aproape la propriu, în Reykjavík-ul de acum o mie de ani. Saga Museum folosește personaje în mărime naturală, costume, arme și scene dramatice pentru a reconstitui lumea primilor islandezi. Nu este un muzeu clasic, cu obiecte așezate cuminte în vitrine, ci o incursiune teatrală într-o epocă a exploratorilor, răzbunărilor de familie și luptelor pentru supraviețuire.

În zona portului se află „Whales of Iceland”, unde pot fi văzute modele în mărime naturală ale speciilor de balene întâlnite în apele islandeze. Reproducerile sunt suspendate într-o lumină albastră, într-un spațiu care încearcă să recreeze atmosfera de sub apă. Dimensiunea lor este greu de înțeles până când vizitatorul nu ajunge sub o balenă albastră reprezentată la scară reală.

Pentru o experiență și mai neobișnuită există Muzeul Falologic Islandez, care adăpostește o colecție dedicată organelor reproducătoare masculine ale mamiferelor islandeze și ale altor specii. Poate părea o glumă turistică, dar instituția își prezintă colecția cu rigoarea și seriozitatea unui muzeu de istorie naturală.

Perlan combină expoziții despre ghețari, vulcani și natură cu o peșteră de gheață artificială și o platformă panoramică de unde poate fi văzut întregul oraș. Pentru cei fascinați de vulcani există și spectacole în care lava adevărată este topită și turnată în fața publicului, precum Lava Show, dar și experiențe interactive la Perlan și Harpa.

Vechea „Volcano House”, cunoscută de mulți turiști din ghidurile mai vechi, nu mai este reperul principal de odinioară. Locul ei a fost preluat de expoziții și spectacole mai noi, care explică activitatea vulcanică într-un mod mult mai spectaculos. Într-o zi cu vânt puternic sau ninsoare, aceste muzee nu sunt simple soluții de rezervă. Pot deveni unele dintre cele mai bune experiențe ale călătoriei.

Golden Circle: trei opriri care explică Islanda

Pentru o primă vizită, circuitul Golden Circle este aproape obligatoriu. Se poate face într-o singură zi și reunește trei dintre marile povești ale Islandei: istoria, geologia și forța naturii. Prima oprire este Þingvellir, locul în care fisurile adânci ale pământului fac vizibilă mișcarea plăcilor tectonice nord-americană și eurasiatică. Nu trebuie imaginată o linie subțire trasată pe hartă, cu un picior în America și altul în Europa. Este o zonă de rift, un peisaj modelat de îndepărtarea plăcilor, cu pereți de lavă, fisuri, câmpii și ape neobișnuit de limpezi. Tot aici a fost întemeiat, în jurul anului 930, Alþingi, considerat unul dintre cele mai vechi parlamente din lume. Adunarea generală s-a întrunit la Þingvellir până în 1798. Timp de secole, islandezii au venit aici pentru a adopta legi, a judeca dispute, a negocia și a lua decizii importante pentru comunitate. Într-un singur loc poți vedea, așadar, falia dintre continente și locul în care a început organizarea politică a țării. Cei care vor o experiență cu totul neobișnuită se pot scufunda sau pot face snorkeling în fisura Silfra. Apa provine din ghețar, este filtrată prin roca vulcanică și are o limpezime extraordinară. Activitatea se face numai cu operatori autorizați, în costume speciale și în condiții stabilite riguros.

A doua oprire este zona geotermală Geysir. Marele Geysir, cel care a dat numele tuturor gheizerelor din lume, erupe rar în prezent. Vecinul său Strokkur continuă însă spectacolul: apa fierbinte izbucnește la intervale scurte și se ridică în aer, uneori la zeci de metri. Pământul fierbe, aburul iese dintre roci, iar mirosul de sulf amintește că sub picioarele vizitatorilor se află o lume permanent activă.

Cea de-a treia oprire este Gullfoss, „Cascada de Aur”. Apa râului Hvítá cade în două trepte într-un canion adânc. Iarna, pereții sunt acoperiți de zăpadă și gheață, ceața îngheață pe margini, iar zgomotul apei se aude înainte ca întreaga cascadă să poată fi văzută. Golden Circle se poate parcurge cu mașina închiriată, dar iarna excursia organizată este adesea varianta mai liniștită. Drumurile se pot acoperi rapid cu zăpadă sau gheață, vântul poate deveni violent, iar vremea islandeză nu respectă întotdeauna programul turistului.

Cascade care nu încap în fotografii

Dacă mai există o zi disponibilă, coasta sudică deschide o altă Islandă. Seljalandsfoss cade de la aproximativ 60 de metri înălțime și este cunoscută pentru poteca ce permite, în condiții bune, trecerea prin spatele perdelei de apă. Iarna, accesul poate fi limitat din cauza gheții, dar chiar și privită din față cascada rămâne spectaculoasă. Skógafoss este mai compactă, mai puternică și pare să se prăbușească direct în fața vizitatorului. În zilele cu lumină, particulele de apă pot forma curcubee. În zilele de iarnă, întreaga zonă capătă aspectul unui decor de film. Mai departe se află plaja neagră Reynisfjara, cu coloane de bazalt și valuri uriașe. Frumusețea sa ascunde însă un pericol real: valurile pot urca brusc mult mai sus decât pare posibil. Indicatoarele și zonele de siguranță trebuie respectate fără excepție. Islanda este spectaculoasă, dar nu este un parc tematic. Natura nu este nici complet îngrădită, nici adaptată întotdeauna neatenției turistului.

Caii Islandei, mici, puternici și protejați de o regulă fără întoarcere

Pe drumurile din afara Reykjavíkului apar, din loc în loc, herghelii de cai cu coame bogate, corpuri compacte și o expresie aproape prietenoasă. Mulți turiști îi numesc ponei. Islandezii vor corecta însă imediat formularea: sunt cai islandezi, nu ponei. Sunt mai mici decât multe rase europene, dar extrem de puternici, rezistenți și bine adaptați la vânt, frig și teren accidentat. Pe lângă mersurile obișnuite, mulți pot executa tölt, un mers specific, rapid și foarte lin pentru călăreț. Rasa a rămas izolată timp de secole. Importul cailor în Islanda este interzis, iar regula cea mai impresionantă este definitivă: dacă un cal islandez părăsește insula, nu mai poate reveni niciodată. Chiar și exemplarele trimise în străinătate pentru concursuri rămân acolo pentru tot restul vieții. Măsura urmărește protejarea populației de boli ecvine care nu există sau sunt foarte rare în Islanda. Din același motiv, echipamentele de călărie folosite în alte țări sunt strict controlate și trebuie dezinfectate. Pentru turiști există ferme care organizează vizite și excursii călare. Caii sunt blânzi, siguri și potriviți inclusiv pentru persoane cu experiență redusă, dar relația islandezilor cu ei merge mult dincolo de turism. Calul a fost secole întregi mijloc de transport, partener de muncă și personaj al legendelor locale.

Pufinii: simbolul Islandei care lipsește iarna

Pufinul cu cioc colorat apare peste tot: pe căni, magneți, tricouri, jucării și vitrinele magazinelor de suveniruri. Iarna însă, pasărea adevărată lipsește aproape complet de pe țărm. Pufinii vin în Islanda primăvara pentru cuibărit și pot fi văzuți, de regulă, din aprilie sau mai până spre sfârșitul lunii august ori începutul lui septembrie. După aceea părăsesc coloniile și își petrec lunile reci în largul Atlanticului. Nu urmează toți aceeași rută și nu pleacă pur și simplu într-un singur loc „din sud”. Unele populații se răspândesc pe distanțe foarte mari. Cercetările indică prezența păsărilor adulte islandeze în largul sudului Groenlandei, iar a celor tinere până spre apele Newfoundlandului. Alte populații de pufini coboară spre Atlanticul de Nord și zona Insulelor Britanice. Vara aduce pufinii și lumina care aproape nu dispare. Iarna aduce aurora, peșterile de gheață și nopțile interminabile.

O baie fierbinte lângă Atlanticul rece

După o zi petrecută în vânt, zăpadă și lumină puțină, intrarea într-un bazin geotermal este una dintre experiențele care definesc Islanda. Cea mai cunoscută destinație este Blue Lagoon, aflată în peninsula Reykjanes, nu foarte departe de aeroportul Keflavík. Apa albastră, aburul, câmpul negru de lavă și masca din nămol cu siliciu alb au transformat laguna într-una dintre imaginile emblematice ale țării. Este o experiență spectaculoasă, dar și una dintre cele mai comerciale și mai scumpe. Rezervarea din timp este aproape obligatorie. Pentru că peninsula Reykjanes rămâne o zonă vulcanică activă, accesul și programul trebuie verificate înaintea vizitei, existând posibilitatea unor închideri temporare. Sky Lagoon, aflată lângă Reykjavík, oferă bazine încălzite cu vedere spre ocean și un ritual spa inspirat din tradițiile islandeze. O variantă deosebită este Hvammsvík, în fiordul Hvalfjörður. Cele opt bazine termale sunt așezate chiar la marginea Atlanticului, iar nivelul și temperatura unora dintre ele se schimbă în funcție de maree. Poți sta în apă fierbinte privind munții și oceanul sau poți încerca, pentru câteva secunde, apa rece a Atlanticului.

Apa caldă nu reprezintă numai o atracție turistică. Aproximativ 90% din energia folosită pentru încălzirea locuințelor Islandei provine din surse geotermale. Apa termală încălzește case, instituții și piscine, iar în unele locuri este folosită inclusiv pentru topirea zăpezii de pe trotuare și alte suprafețe urbane. Islanda a transformat ceea ce fierbe sub pământ într-o parte a vieții de fiecare zi.

Noaptea începe vânătoarea

În fiecare seară senină, turiștii și ghizii încep același ritual. Verifică prognoza norilor, activitatea geomagnetică și mesajele celorlalte grupuri. Compară locații, pornesc spre zone fără iluminat public și așteaptă. Aurora boreală nu poate fi comandată odată cu excursia. Poți avea un cer perfect și o activitate slabă sau o prognoză foarte bună, dar nori care acoperă totul. Uneori apare timp de câteva minute. Alteori se întinde peste cer, își schimbă forma și intensitatea și transformă noaptea într-un spectacol greu de descris. Cele mai multe grupuri ies din Reykjavík, spre zone mai întunecate. Uneori este nevoie de un drum lung și de multă răbdare. Alteori aurora poate fi văzută chiar din oraș, din apropierea farului Grótta, de pe malul mării sau dintr-o zonă cu mai puține lumini. Telefonul sau aparatul foto o pot surprinde uneori înainte ca ochiul să-i distingă bine culoarea. Pe ecran apare verde intens, în timp ce privită direct poate părea, la început, o dâră albicioasă. Apoi începe să se miște si frigul, așteptarea și orele petrecute privind cerul nu mai contează.

Peșteri de gheață, vulcani și balene

Iarna deschide accesul către experiențe care nu pot fi trăite în același fel vara. Tururile în peșteri de gheață se desfășoară, în general, din toamnă până în primăvară, când condițiile permit accesul în siguranță. Ghețarii sunt însă în continuă mișcare, iar peșterile se modifică de la un sezon la altul. Intrarea trebuie făcută numai alături de ghizi specializați și cu echipamentul potrivit. Există excursii pe ghețar, trasee cu colțari, ture cu snowmobilul, vizite în tuneluri de lavă și tururi către zonele vulcanice. Activitatea din peninsula Reykjanes a amintit lumii că Islanda este un teritoriu aflat încă în formare. Vizitarea unei zone vulcanice trebuie făcută numai acolo unde autoritățile permit accesul.

Din portul Reykjavík pleacă și excursii de observare a balenelor. Unele companii operează pe tot parcursul anului, deși vremea și marea pot duce la anulări, iar întâlnirea cu animalele nu este niciodată garantată. Se pot vedea balene cu cocoașă, balene Minke, delfini și alte viețuitoare marine, în funcție de sezon și noroc.

Peștele, mielul și supa care te readuce la viață

Islanda se descoperă și prin mâncare. Peștele proaspăt este una dintre alegerile cele mai firești: cod, eglefin, somon și păstrăv arctic, servite simplu sau în combinații moderne. Supa islandeză de pește, fierbinte și consistentă, poate deveni masa perfectă după câteva ore petrecute în frig. Mielul islandez este o altă specialitate importantă. Oile cresc mult timp în aer liber, iar carnea apare în supe, tocănițe și preparate contemporane. Mai sunt skyr-ul, apropiat de iaurt, dar mai dens și bogat în proteine, pâinea de secară, produsele afumate și celebrul hot-dog islandez, una dintre puținele mese relativ accesibile din centrul capitalei. Cei curajoși pot încerca hákarl, rechin fermentat, un preparat devenit aproape o probă inițiatică pentru turiști. Nu este obligatoriu pentru a înțelege Islanda și, pentru mulți, o singură bucățică este suficientă pentru întreaga viață.

În Reykjavík există restaurante excelente, dar prețurile sunt ridicate, mai ales pentru cine vine din România. O cină completă, băuturile alcoolice și mesele în zonele turistice pot afecta serios bugetul unui city-break. Soluțiile sunt simple: cazare cu bucătărie sau mic dejun inclus, cumpărături din supermarket, prânzuri bazate pe supe și meniuri ale zilei și alternarea restaurantelor cu mese pregătite sau produse locale cumpărate direct. Apa rece de la robinet este foarte bună și nu există un motiv real pentru a cumpăra permanent apă îmbuteliată. Apa caldă poate avea uneori un miros ușor de sulf.

Românii, aproape ca acasă la capătul Europei

Pentru un turist venit din România, Islanda nu pare întotdeauna atât de îndepărtată pe cât o arată harta. În Reykjavík, în aeroport, în hoteluri, restaurante, magazine, pe șantiere sau în cadrul excursiilor turistice, limba română se aude destul de des. Unii sunt turiști veniți pentru câteva zile, dar mulți dintre românii întâlniți aici lucrează și trăiesc pe insulă, atrași de salarii, de siguranță și de cererea de forță de muncă din turism, construcții, transporturi și servicii. Românii formează una dintre comunitățile importante de imigranți ale Islandei: datele oficiale pentru 2026 arată că, în rândul bărbaților imigranți, cei de origine română reprezintă a treia comunitate ca mărime, după polonezi și lituanieni. La nivelul întregii populații imigrante, polonezii sunt de departe cei mai numeroși, urmați de ucraineni și lituanieni. Prezența românească rămâne însă suficient de vizibilă încât, la mii de kilometri de casă, să ai șanse mari ca într-un hotel, într-un restaurant sau într-un autocar turistic să auzi un „Bună ziua” spus fără accent.

Poate fi Islanda un city-break accesibil?

Islanda nu este o destinație ieftină. Cazarea, restaurantele, închirierea mașinii și excursiile organizate pot ridica repede costul călătoriei. Dar nici nu este obligatoriu să fie o vacanță rezervată numai celor cu bugete foarte mari. Pentru călătorii din România, una dintre variantele interesante poate fi deplasarea până la Budapesta și zborul direct Wizz Air spre aeroportul Keflavík. Ruta apare în oferta companiei, dar programul diferă în funcție de sezon, astfel că datele trebuie verificate înainte de rezervare.

Biletele cumpărate din timp pot avea prețuri rezonabile. Trebuie însă adăugate bagajele, transportul până la Budapesta, eventual parcarea și transferul dintre Keflavík și Reykjavík, aeroportul fiind la aproape 50 de kilometri de capitală. Un city-break de trei nopți este posibil, dar destul de intens. Patru sau cinci nopți oferă mai multă libertate, mai ales iarna, când o furtună sau o excursie anulată poate modifica întregul program. Este bine ca programul să nu fie construit la minut. În Islanda, vremea are ultimul cuvânt.

Patru ore de lumină și o zi care pare nesfârșită

Un city-break de iarnă în Islanda  este despre o zi în care pleci cu prietenii înainte de răsărit, vezi pământul despicat între două plăci tectonice, mergi pe urmele unuia dintre cele mai vechi parlamente ale lumii, aștepți erupția unui gheizer și rămâi fără cuvinte în fața unei cascade înghețate. Este despre caii mici și puternici care nu se mai pot întoarce niciodată pe insulă dacă au părăsit-o, despre pufinii care dispar în largul Atlanticului când vine iarna și despre balenele în mărime naturală care plutesc deasupra vizitatorilor într-un muzeu cu lumină albastră. Este despre o supă fierbinte de pește după ore petrecute în vânt, despre aburul care se ridică dintr-un bazin termal lângă Atlantic și despre un oraș mic, colorat și plin de viață la marginea lumii locuite. Este despre grupuri de oameni care, noapte de noapte, urmăresc prognoze, își trimit mesaje și pornesc în întuneric, sperând că o lumină verde va apărea pe cer. Si uneori apare, alteori nu. Dar până și așteptarea face parte din călătorie.

Iarna, Islanda îți oferă numai câteva ore de lumină. Și totuși, puține destinații reușesc să umple atât de bine o zi.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI