Ziua Mondială a Educației, marcată în fiecare an pe 5 octombrie, aduce în centrul atenției rolul esențial al școlii și al profesorilor în formarea noilor generații. Sărbătorită la nivel internațional din 1994, ziua subliniază importanța meseriei de dascăl și necesitatea garantării dreptului la educație pentru toți copiii.
Totodată, este un moment de recunoaștere a muncii depuse la catedră, a efortului prin care profesorii construiesc competențe și deschid drumuri pentru elevi, dar și un prilej de a reaminti că accesul la educație este un drept fundamental. Indiferent de mediul social sau de situația financiară, fiecare copil trebuie să aibă șansa de a învăța, de a se dezvolta și de a participa activ la viața comunității.
E temei de necaz? O dregem cu ospeție și haz!
Românii întotdeauna au știut să sărbătorească. Și să își găsească pretextul de a se bucura de orice moment pe care l-ar putea înnobila cu un anumit sens. Nu contează de care. De unde și fastuozitatea și „virtuozitatea” parastaselor sau a pomenilor la neamul acesta. E prilej de bucurie? O punem de o sărbătoare! E temei de necaz? O dregem cu ospeție și haz!
Așa se face că pentru noi inclusiv Ziua Educației e motiv de sărbătoare. O zi pe care am fi putut-o neaoș românește oricum: Frecție la un picior de lemn. Nuntă fără mireasă. Sau cum își sărbătorește chelul păduchii.
Sărbătorim profesori respectați doar în comunicate, o școală „în centrul societății” care rămâne mereu la coada bugetului și un drept fundamental la educație garantat doar pe hârtie. În rest, burse tăiate, navetă neplătită, școli cu toaleta în curte și dascăli plătiți cu salarii de debutant la Lidl.
Prilej de sărbătorire
De ani și ani, sistemul de învățământ din România se află poziționat la coada clasamentelor internaționale din cauza unor probleme structurale profunde, precum subfinanțarea cronică, analfabetismul funcțional și decalajul major dintre mediul urban și cel rural.
România se află la coada clasamentului OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică). Elevii români petrec în medie mai puține ore la școală, iar statul alocă un buget per elev care reprezintă aproape jumătate din media țărilor membre OCDE.
Conform ultimelor evaluări PISA, 49% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeți funcționali. Aceștia se situează sub nivelul 2 de competență (pragul minim), nefiind capabili să aplice cunoștințele citite sau noțiunile matematice în situații concrete din viața de zi cu zi. Media OCDE pentru analfabetism funcțional este de aproximativ 26%.
România are una dintre cele mai scăzute ponderi din Uniunea Europeană a tinerilor cu studii superioare (doar 23,2% față de o țintă europeană mult mai ambițioasă). În paralel, părăsirea timpurie a școlii stagnează la un nivel îngrijorător de 15,5%.
Deficiențele din școli și universități sunt reciclate de la un an la altul, indiferent de schimbările de miniștri sau de reformele adoptate pe hârtie. Alocările bugetare rămân extrem de mici. Multe școli (mai ales în rural) duc lipsă de laboratoare moderne, materiale didactice sau utilități de bază.
Elevii și profesorii, cobaii unor experimente administrative permanente
Există un deficit major de cadre didactice, în special la disciplinele exacte (matematică, fizică, informatică). Tinerii evită sistemul din cauza salariilor neatractive raportate la volumul de muncă și a degradării statutului social al profesorului.
Inegalitatea de șanse este frapantă. În timp ce în mediul urban rata brută de cuprindere în învățământul gimnazial depășește 96%, în mediul rural aceasta scade dramatic la 65,6%, pe fondul sărăciei extreme și al lipsei de transport.
Programele școlare sunt orientate masiv pe memorare și cunoștințe declarative, în detrimentul gândirii critice, al competențelor digitale, financiare sau metacognitive.
Modificările legislative frecvente, determinate de ciclurile electorale și succesiunea rapidă a miniștrilor, transformă elevii și profesorii în cobaii unor experimente administrative permanente.
O „grevă a bunului simț”
Astăzi e Ziua Educației. Și o sărbătorim. Cu zi liberă. Ceea ce nu e rău. Poate că dacă am folosi util această zi, am reuși să regândim un sistem de învățământ adaptat zilelor în care trăim. Cu oameni competenți, neviciați politic sau… sindical. Cu flit pentru politicienii care văd școala doar la manifestările de început sau sfârșit de an și care îi obligă pe școlari să se îmbrace așa cum le tună lor bruma de perspectivă educațională cu care au ieșit din școală. Cu atitudine. Și demnitate!
Și, de ce nu, cu o „grevă a bunului simț”, prin care să spunem STOP abuzurilor din învățământul românesc! Adică ignoranței și impertinenței la care e supusă și siluită educația, de către toți neaveniții și luzerii care decid pentru copiii noștri!
Foto: AI
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
