Rivale pe șosele și vecine în muzeu

Cândva se întreceau pentru clienți, pentru victorii și pentru întâietate în industria americană. Astăzi, motocicletele Harley-Davidson și Indian stau unele lângă altele în expoziții, bucurând vizitatorii și nostalgicii celor două mărci. Rivalitatea lor a devenit o poveste pe care o poți urmări de aproape, în forma unui rezervor și în mecanismele unui motor.

La Muzeul Walcownia din Katowice, într-un spațiu dedicat patrimoniului industrial și prelucrării zincului, cele două nume americane își găsesc firesc locul. În jurul lor este lumea metalului și a mașinilor. Motocicletele aduc însă și ceva foarte personal: promisiunea unui drum pe care îl alegi singur.

Springfield și Milwaukee

Povestea Indian pornește de la George M. Hendee, care înființase în 1897 o companie de biciclete. În 1901, colaborarea cu Oscar Hedstrom a deschis drumul către motociclete, la Springfield, Massachusetts.

Doi ani mai târziu, la Milwaukee, Wisconsin, începea povestea Harley-Davidson, construită de William S. Harley și frații Arthur, Walter și William A. Davidson. Cele două mărci au avut fondatori diferiți și au crescut ca întreprinderi distincte. Apropierea lor este cea dintre concurenți care urmăresc aceeași piață și se obligă reciproc să evolueze.

Panourile expoziției fotografiate surprind această competiție: succesul Indian apare ca reper în deciziile Harley-Davidson de a dezvolta motociclete ușoare și motoare mari cu supape laterale. Legendele de astăzi au fost, mai întâi, firme care trebuiau să convingă cumpărătorii.

Harley Davidson FE din 1924

Exemplarul Model FE din 1924, cu motor de 1.000 cm³, păstrează o siluetă suplă, roți mari și o șa care amintește de apropierea dintre primele motociclete și biciclete.

Potrivit descrierii muzeului, seria F a intrat în producție în 1915, cu motor V-twin și două soluții importante: cutia de viteze cu trei trepte și pompa mecanică de ulei. Acestea îmbunătățeau performanțele și durabilitatea motorului.

Viteza de aproximativ 100 km/h era remarcabilă pentru epocă și făcea seria atractivă pentru poliția rutieră americană. Panoul menționează și utilizarea militară în 1918, în timpul Primului Război Mondial. Oferta de șei, aripi, anvelope și componente montate la comandă permitea adaptarea motocicletei la preferințele cumpărătorului. Seria a rămas în ofertă până în 1929.

Model B și motocicleta accesibilă

Harley-Davidson nu a construit numai motociclete masive. Model B arată și ambiția de a oferi un vehicul ușor, accesibil și fiabil.

După rezultatele modeste ale Sport Twin, produs între 1919 și 1923, compania a urmărit concurența britanică și succesul Indian. În 1926 a introdus Model B, monocilindric, disponibil în variante cu supape laterale sau în chiulasă și cu aprindere prin magnetou ori baterie și bobină.

Prețul menționat de muzeu este de 235 de dolari. Modelul a devenit important pentru export, dar avea cumpărători și în Statele Unite. Sunetul produs de evacuarea lungă i-a adus porecla „Peashooter”, aproximativ „pușca cu boabe de mazăre”.

Exemplarul din 1928 are, potrivit panoului, 346 cm³ și o viteză maximă de 96,5 km/h.

Model C în anii crizei economice

În 1929, gama monocilindrică a fost completată de Model C, cu motor Flathead, adică având supapele dispuse lateral. Lansarea a coincis cu începutul crizei economice.

Descrierea muzeului arată că Harley-Davidson a încercat să compenseze scăderea vânzărilor americane printr-o campanie puternică de promovare în străinătate. În 1931, Model C era singurul model monocilindric din oferta curentă, variantele CH, CMG și CC fiind disponibile la comandă specială.

Panoul indică anul 1930 pentru exemplarul expus. Povestea lui amintește că evoluția motocicletei depindea și de puterea de cumpărare a oamenilor.

Seria V și motoarele mari

Introducerea seriei V în 1930 a adus Harley-Davidson în competiția motoarelor mari cu supape laterale, unde Indian avea deja experiență.

Începutul a fost dificil. Potrivit panoului pentru 31V, exemplarele fabricate în primele două luni au trecut printr-o campanie de service, cu înlocuirea gratuită a unor componente importante, inclusiv cadre, volante și blocuri de motor.

Calitatea a fost îmbunătățită, iar seria a ajuns să ocupe un loc dominant în vânzările companiei. Panoul consemnează pentru versiunea VLE un record american de viteză pentru motociclete de serie, de 167 km/h, în 1933. În anul următor, gama cuprindea variante solo, sportive și pentru ataș.

Exemplarul 31V, cu finisaj verde-oliv și contururi roșii, pune în valoare rezervorul, motorul și mecanismele vizibile.

42WLD și familia de 750 cm³

Motoarele de 750 cm³ au avut un rol important în dezvoltarea mărcii. Panoul modelului 42WLD urmărește această familie de la Model D, apărut în 1928, până la seria W.

Aceasta includea WL standard, WLD cu raport de compresie mărit, WLDR de curse, WLS pentru utilizarea cu ataș și WLA militar. Producția variantelor civile a continuat până în 1952, cu o întrerupere în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Exemplarul fotografiat, din 1942, are 750 cm³ și o viteză maximă indicată de 105 km/h. Finisajul negru și crem, cromul și gențile decorate îi dau o prezență diferită de austeritatea motocicletelor militare.

Indian Chief și stilul unei legende

Indian Chief a intrat pe piață în 1922, fiind proiectat de Charles Franklin. Panoul muzeului descrie un motor inițial în V de 988 cm³, dezvoltat pornind de la Powerplus, apoi mărirea cilindreei la aproximativ 1.200 cm³ pentru Big Chief.

Modelul a fost modernizat constant. În 1940, aripile ample au consolidat silueta distinctivă a Chief-ului. Exemplarul Chief 340 fotografiat, roșu cu detalii aurii, ilustrează această personalitate: de la rezervor până la ornamentul de pe aripa din față, fiecare element atrage atenția.

Chief 340B în serviciul militar

La sfârșitul anilor 1930, tensiunile europene au determinat Indian să dezvolte versiuni militare ale modelelor civile. Chief 340B era unul dintre vehiculele grele, livrat frecvent cu ataș.

Potrivit panoului, armata franceză a plasat în 1939 o comandă de 5.000 de exemplare. Costurile și limitele utilizării pe teren au restrâns însă atractivitatea modelului, iar descrierea muzeului menționează înlocuirea sa în serviciu de Jeep Willys MB.

Exemplarul verde-oliv este expus fără ataș. Alături de Chief-ul roșu, arată cum aceeași familie de motociclete putea servi scopuri foarte diferite.

Servi Car și Harley ul cu trei roți

Pentru cei care asociază Harley-Davidson numai cu motocicletele pe două roți, Servi-Car este surpriza colecției.

Prezentat în noiembrie 1931 și comercializat din 1932, vehiculul avea două roți în spate și un compartiment încăpător pentru transport. Era promovat pentru garaje și ateliere de reparații, dar a atras și interesul poștei și poliției.

Conform muzeului, a fost produs peste patru decenii, cu modificări relativ mici, iar unele exemplare erau încă folosite de poliția americană în anii 1990.

Exemplarul din 1946 are, potrivit panoului, un motor de 750 cm³, 24 CP și o viteză maximă de 100 km/h. Fotografiile permit observarea construcției: partea din față păstrează aspectul unei motociclete, în timp ce spatele oferă spațiul utilitar pentru care modelul a fost conceput.

Este o piesă care lărgește povestea mărcii. Harley-Davidson însemna și muncă zilnică, transport și servicii publice.

Pentru dealerii auto, soluția era ingenioasă: angajatul livra mașina clientului cu Servi-Car-ul remorcat, apoi se întorcea la sediu conducând triciclul. O singură persoană putea face întreaga operațiune. Modelul a rămas în gama companiei până în 1973.

Două destine care se întâlnesc

Cele două mărci au avut destine diferite. Producția companiei Indian originale s-a oprit în 1953. Au urmat schimbări de proprietari și încercări de relansare, iar preluarea de către Polaris, în 2011, a deschis o nouă etapă. Numele a supraviețuit unei istorii mult mai frământate decât lasă să se vadă frumusețea unui Chief restaurat.

În muzeu, aceste destine se întâlnesc. Vizitatorul se poate opri la un Harley, apoi la un Indian, fără să simtă nevoia să aleagă o tabără. Fiecare păstrează o parte din istoria unei industrii în care concurența îi împingea pe constructori să caute soluții mai bune.

În jurul lor, motoarele și recipientele vechi pentru combustibil completează imaginea unei epoci mecanice. Sunt obiectele unei lumi care avea nevoie de ulei, benzină, unelte și mâini pricepute pentru a se pune în mișcare.

Cândva, Harley-Davidson și Indian își disputau drumul. Astăzi, împart privirile vizitatorilor. Iar cel care se oprește între ele poate pleca acasă cu două favorite.

Foto: Panourile expoziției Walcownia din Katowice fotografiate de autor. Datele tehnice ale exponatelor sunt redate conform acestor panouri.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI