„Sibiu 100%, la pas prin județ” este o rubrică prin care vă prezentăm o serie de reportaje din satele, comunele și orașele Sibiului. Mergem să cunoaștem oameni, să le ascultăm poveștile și să discutăm cu autoritățile despre ce funcționează și ce își așteaptă rezolvarea. Ne interesează viața de zi cu zi, schimbările prin care trec comunitățile și lucrurile care le dau identitate. Prima oprire: Vale, în Mărginimea Sibiului.

Am găsit Vale într-o zi cu soare blând de toamnă. Cu străzi asfaltate sau pavate, case frumoase, livezi pe dealuri și o biserică deasupra așezării, satul are un farmec care te îndeamnă să încetinești pasul. Discuțiile cu oamenii au completat însă peisajul: multe gospodării se deschid mai ales în weekend, copiii învață la Săliște, iar unele clădiri vechi își așteaptă încă viitorul.

În Vale, prima impresie este că ai ajuns într-un loc în care ai putea rămâne. Casele, relieful și lumina zilei alcătuiesc o imagine aproape idilică. Este impresia unei vizite de toamnă, când vremea bună îți permite să mergi fără grabă și să observi ce se află dincolo de prima poartă. Satul aparține administrativ orașului Săliște și păstrează în înfățișare ceva din lumea Mărginimii: gospodării adunate sub munte, terenuri care urcă spre deal și o legătură încă vizibilă cu munca pământului.

Vale are apă și canalizare. Pe străzile pe care am trecut am găsit asfalt sau pavaj, case îngrijite și curți în care se vede preocuparea proprietarilor. Sunt lucruri importante pentru cei care locuiesc aici și pentru cei care ar lua în calcul să se mute. Dar, după primele discuții, înțelegi că aspectul unei case nu îți spune și cât de des este locuită.

Casele care își așteaptă proprietarii

Vârstnicii cu care am stat de vorbă ne-au povestit că multe locuințe au devenit case de vacanță. Proprietarii vin mai ales la sfârșit de săptămână, iar atunci satul se populează. În timpul săptămânii, porțile închise pot lăsa o impresie înșelătoare. Unele gospodării sunt întreținute și folosite, chiar dacă oamenii care le dețin își petrec cea mai mare parte a timpului în altă parte. O casă închisă nu este neapărat o casă abandonată.

Revenirile de weekend păstrează legături cu satul. Aduc oameni, cumpărături și lucrări de întreținere. Pentru unele clădiri, cumpărarea lor ca locuințe de vacanță poate însemna chiar șansa unei reparații și a unei vieți noi.

Rămâne însă întrebarea cum se schimbă comunitatea când o parte dintre vecini sunt prezenți doar câteva zile pe lună. Cine locuiește permanent aici, cine își crește copiii în sat și cine poate veni în ajutor când este nevoie?

Dintr-o singură vizită nu poți măsura această schimbare. O poți însă auzi în felul în care oamenii vorbesc despre casele de lângă ei.

Toamna încă se lucrează

Vale nu este doar un loc al revenirilor de weekend. În curți am întâlnit și oameni ocupați cu treburile gospodăriei, folosind zilele de soare pentru a termina lucrările înainte de frig.

Dincolo de porți, viața își păstrează ritmul. Sunt lucruri de strâns, de pregătit și de pus la adăpost. Vremea bună a toamnei înseamnă și timp câștigat pentru muncă.

Dealurile și livezile fac parte din această lume. Fructele, grădinile și animalele au dat rost gospodăriilor, într-o așezare legată în trecut și de păstorit. Peisajul care îl încântă pe vizitator este, pentru cei care locuiesc aici, și un loc al muncii.

Această diferență se simte când te oprești să vorbești cu oamenii. Pentru cel venit din oraș, o după-amiază însorită poate însemna o plimbare. Pentru gazde, poate fi una dintre ultimele ocazii de a încheia o treabă înainte de venirea iernii.

Părinții au învățat în sat iar copiii merg la Săliște

La vechea școală, povestea satului capătă un alt înțeles. În clădire tocmai se deschisese un magazin. Copiii cu care am vorbit, chiar în parcul din mijlocul satului, ne-au spus că părinții lor învățaseră acolo. Ei merg acum la școală la Săliște. Este o explicație simplă, în care încape schimbarea unei generații. Părinții plecau dimineața către o școală din sat. Copiii lor învață în altă localitate și își construiesc o parte dintre prietenii și preocupări în afara comunității în care locuiesc. Pevremuri, ulițele erau pline de copii care mergeau singuri, se jucau pe stradă, se cunoșteau. Azi, aceste lucruri nu se mai întâmplă.

Din discuțiile purtate am reținut că școala ar fi funcționat până spre sfârșitul anilor ’90. Anul exact rămâne de verificat în evidențele școlare; deocamdată, acesta este reperul păstrat în memoria celor cu care am vorbit.

Magazinul oferă un serviciu util și dă clădirii o întrebuințare. Pentru foștii elevi, locul păstrează însă și amintirea orelor, a dascălilor și a colegilor.

O școală adună în jurul ei mai mult decât elevi. Părinții se întâlnesc, se organizează serbări, se leagă relații. Mutarea învățământului schimbă și acest ritm al satului, chiar dacă explicațiile administrative sau numărul copiilor pot face o asemenea decizie necesară.

Vechiul cămin cultural și întrebările despre viitorul lui

Am trecut și pe lângă vechiul cămin cultural, aflat într-o stare avansată de degradare. Într-un sat cu atâtea case îngrijite, clădirea atrage atenția tocmai prin contrast.

Cui îi aparține, ce se mai poate recupera și dacă există un proiect pentru ea sunt întrebări pe care vrem să le lămurim cu administrația. Vechiul cămin nu reprezintă însă întreaga viață culturală a satului. Vale are și un spațiu cunoscut drept „Noul Cămin”, lângă biserică. În iunie 2025, Sibiu 100% anunța aici festivalul „Gusturi și Tradiții din Săliște”, cu producători, artizani, muzică și ateliere pentru copii. Programul includea și o incursiune în muzeul etnografic al satului.

Există, așadar, întâlniri care adună comunitatea și îi aduc pe vizitatori aproape de tradițiile locului. Soarta clădirii vechi rămâne o problemă distinctă, care merită urmărită.

Ce se întâmplă cu patrimoniul din spatele porților

În discuțiile cu localnicii a apărut și o relatare sensibilă. Unii susțin că există proprietari care, pentru că nu pot demola ori modifica după dorință anumite case vechi, le-ar lăsa să se degradeze, așteptând să se prăbușească.

Nu am verificat asemenea intenții pentru imobile concrete. Starea unei clădiri nu dovedește, singură, ce urmărește proprietarul. Pot exista lipsuri financiare, moșteniri nerezolvate sau alte dificultăți pe care trecătorul nu le cunoaște.

Relatarea deschide însă o temă importantă pentru Vale: cum se păstrează casele care dau identitate satului?

Primăria Săliște menționează în prezentarea patrimoniului local ansamblul rural „Centrul istoric al localității” Vale, datat în secolele XVII–XIX. Valoarea istorică a unei părți a așezării este, așadar, recunoscută oficial. Aceasta nu înseamnă că fiecare casă veche este clasată individual ca monument; situația trebuie verificată pentru fiecare imobil.

Pentru proprietari contează să știe ce intervenții pot face și unde pot găsi îndrumare. Pentru comunitate contează ca anii de așteptare să nu ducă la pierderea clădirilor.

Farmecul unui asemenea sat se sprijină și pe arhitectura lui. Odată dispărută, o casă veche lasă un gol pe care o construcție nouă nu îl umple întotdeauna în același fel.

Biserica de pe deal

Deasupra satului, biserica rămâne un reper către care privirea se întoarce. Poziția ei o face parte din peisajul întregii așezări. Biserica „Sfânta Treime” este monument istoric, datat înainte de 1780 în inventarul patrimoniului prezentat de GAL Mărginimea Sibiului. Împreună cu gospodăriile și centrul istoric, ea vorbește despre vechimea locului.

În ziua vizitei, imaginea bisericii deasupra caselor completa firesc liniștea de toamnă. Este unul dintre acele locuri în care înțelegi de ce oamenii revin și de ce alții aleg să își caute aici o casă.

Un sat frumos cu un viitor despre care merită vorbit

Am plecat din Vale cu impresia unui loc îngrijit, cu utilități importante și cu un peisaj care poate convinge ușor un vizitator să revină.

Am plecat și cu întrebări. Câte dintre case sunt locuite permanent? Cum trăiesc aici familiile cu copii? Ce se poate face cu vechiul cămin cultural? Ce sprijin există pentru proprietarii caselor cu valoare istorică?

Acestea sunt lucruri pe care le vom urmări în dialogul cu autoritățile și cu oamenii locului.

Pentru început, Vale ne-a arătat cât de multe poți afla dacă încetinești pasul. Din stradă vezi casele. Din discuțiile cu oamenii începi să înțelegi cine le mai locuiește, cine se întoarce și ce își dorește fiecare să păstreze.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI