Alexandra Allisor. A visat de mică să pună Sibiul pe harta mondială a dansului. A făcut-o, anul acesta, pe scena La Negra World Championship, cel mai important campionat mondial de Bachata. Înainte de asta, cu doar o săptămână mai devreme, a obținut locul 8 din 90 de participanți din toată lumea la Bachata World Social Cup.
Povestea Alexandrei Allisor nu e însă despre medalii, ci despre ce nu se vede dincolo de două minute de lumini.
„Dorința asta ardea în mine de mult timp”
Alexandra recunoaște că perfecționismul a ținut-o pe loc ani de zile. „Dorința asta ardea în mine de mult timp. Dar nu am avut curajul până acum, deoarece perfecționismul meu nu m-a lăsat să mă simt pregătită. Mi-am dorit și încă îmi doresc să pun România pe hartă, mai ales Sibiul, cum au făcut și alți sportivi!”.
S-a înscris la preselecție anul trecut, a fost aleasă, iar bucuria s-a amestecat cu spaima. La Mondial a mers alături de partenerul și mentorul ei, Adi, de la Dance Xplosion Academy, echipa care a format-o.
Ce înseamnă câteva minute pe scena mondială?
„Este ca atunci când îți vezi în fața ochilor tot drumul parcurs. Totul se simte mai greu, mai apăsător, mai intens… tot corpul vibrează! Dar în același timp, am avut unul dintre cele mai frumoase sentimente din viața mea. Este ceva greu de explicat în cuvinte”, spune Alexandra.
Culisele? Un nivel care te poate demoraliza. „Erau pline de dansatori de excepție! Un nivel incredibil de înalt, cu dansatori din toată lumea, pe care îi admir și îi respect! Nu e prea bine să te uiți la adversari când repetă, există șanse foarte mari să te demoralizezi”.
Oprirea din faza eliminatorie și lecția asumării
Alexandra s-a oprit în faza eliminatorie, înainte de semifinală. A ales să vorbească deschis despre dezamăgire, deși inițial i-a fost rușine. „Momentul în care am aflat că nu am trecut mai departe a fost unul foarte greu. Din păcate, nu mi-am construit coregrafia suficient de strategic pentru a se potrivi specificului competiției, iar acest lucru a fost influențat și de lipsa experienței competiționale internaționale la categoria Solo. În urma discuțiilor cu jurații, am înțeles că execuția nu a fost problema, ci coregrafia în sine”, concluzionează Alexandra.
A aflat verdictul după 12 ore de așteptare, cu festivitatea de premiere seara târziu
„Am investit un an de muncă pentru două minute pe scenă, am trecut prin accidentări, am suportat cheltuieli financiare foarte mari pentru a ajunge acolo și pentru a-mi realiza o costumație decentă și am investit în ore private de pregătire. Să nu reușești să treci nici măcar de prima probă, după toate aceste sacrificii, este demoralizant.” De ce a vorbit? Pentru că a primit sute de mesaje de susținere de acasă și a vrut să treacă peste rușine.
„Eșecul este normal când vine vorba de sport, artă. Înveți mult mai multe din asta, decât dintr-un câștig. Dar este important ca în cele din urmă să te ambiționeze, responsabilizeze și disciplineze… nu să te dărâme. Calea spre succes nu este niciodată ușoară.”
Partea pe care publicul nu o vede: banii
Cea mai grea parte, spune ea, nu e sala. „Oamenii văd momentul și rezultatul, dar nu văd un an de muncă, accidentările, orele de pregătire, presiunea psihică și, mai ales, sacrificiile financiare. Costurile sunt foarte mari, de la deplasare și cazare până la ore private cu dansatori internaționali și realizarea unei costumații potrivite”, subliniază Alexandra Allișor.
A căutat sponsorizări și a primit sprijin de la RARA, firma la care lucrează tatăl ei, dar spune că a avut nevoie de mult mai mult. „Cred că ar cântări partea financiară cel mai mult…”
De la dansuri moderne în clasele I-V la Dance Xplosion
Pasiunea a început în copilărie, cu dansuri moderne, apoi dans sportiv. La 8 ani nu a avut partener, clubul s-a închis și a întrerupt legătura cu dansul. La 17 ani s-a reapucat la Dance Xplosion Academy. „Am ajuns în trupa DXA, partenera lui Adi și am câștigat alături de el două competiții naționale și multe trofee la competiții internaționale. Dance Xplosion Academy a pus bazele a tot ceea ce sunt astăzi ca dansatoare.”
Alexandra Allișor se descrie simplu: „O femeie ambițioasă, familistă și veselă!”
Ce îi lipsește Sibiului? „În Sibiu lipsește curajul de a începe și cultura sportivă. Din păcate sunt tot mai puțini copii educați în direcția aceasta. Ne lipsește o comunitate tânără care să vrea mai mult, să muncească și să se dedice!”
Pentru ea, mentorul e totul: „El te poate face să simți că este pentru tine sau că nu este. Devine ca un al doilea părinte”.
Mesajul ei pentru cei care visează la o scenă mare, dar se tem de parcursul până la ea: „Să nu repete greșelile pe care le-am făcut eu… Adică să aștepte mult prea mult pentru visul lor, crezând că nu sunt suficient de buni! Un eșec îl accepți altfel la 10-25 de ani și altfel după aceea, când apare și presiunea timpului!”
Ce urmează pentru Alexandra Allișor
Își va urma, în continuare, visul? „Cu siguranță, DA! Cât timp sunt sănătoasă și pot gestiona cheltuielile, nu mă voi opri!”
Iar pentru sibieni are un mesaj: „Le-aș transmite oamenilor din Sibiu să aibă curajul să își urmeze pasiunile și să le ofere copiilor oportunitatea de a descoperi dansul încă de mici. Dansul înseamnă mult mai mult decât mișcare: înseamnă disciplină, încredere în sine, emoție și dezvoltare”.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
