La aproape 30 de ani de la apariția teoriei care asociază vaccinurile cu autismul, dezinformarea continuă să circule. Alexandra Păcurariu, specialistă în cadrul Agenției Europene a Medicamentului (EMA), explică de ce această afirmație a supraviețuit și ce arată studiile realizate pe milioane de copii.
„Un zombi care nu moare și continuă să se reinventeze” – așa descrie Alexandra Păcurariu mitul potrivit căruia vaccinurile ar provoca autism. În cadrul unei prezentări susținute la Amsterdam, la care a participat și Mediafax, specialista în farmacoepidemiologie a explicat cum au evoluat argumentele folosite pentru susținerea acestei teorii și ce spun datele științifice.
Deși cercetările nu au identificat o relație cauzală între vaccinare și autism, afirmația continuă să alimenteze temerile părinților și dezbaterile publice, inclusiv în România.
Cum a apărut teoria legăturii dintre vaccinuri și autism
Controversa a pornit de la un articol publicat în 1998 în revista medicală The Lancet, coordonat de medicul britanic Andrew Wakefield. Studiul, realizat pe numai 12 copii, sugera o posibilă asociere între vaccinul împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR) și autism.
Cercetarea nu putea demonstra o relație de cauzalitate. Ulterior, au fost descoperite probleme grave privind datele și desfășurarea studiului, iar articolul a fost retras integral în 2010.
Cu toate acestea, teoria a continuat să circule, iar argumentele susținătorilor săi s-au schimbat de-a lungul timpului.
Mai întâi, suspiciunile s-au îndreptat spre tiomersal, un conservant care conține un compus organic al mercurului. Ulterior, atenția s-a mutat asupra adjuvanților pe bază de aluminiu, utilizați în unele vaccinuri pentru a stimula răspunsul imun.
Alexandra Păcurariu a subliniat că nici tiomersalul, nici adjuvanții pe bază de aluminiu nu sunt ingrediente ale vaccinului ROR, cel asociat inițial cu această controversă.
„Când această explicație a dispărut, au găsit aluminiul. Din nou, o nouă explicație, un nou discurs”, a explicat specialista, descriind felul în care mitul s-a adaptat pentru a continua să circule.
Ce arată studiul realizat pe peste 1,2 milioane de copii
Unul dintre exemplele prezentate de experta EMA a fost un studiu danez care a analizat date medicale pentru a evalua siguranța aluminiului utilizat în unele vaccinuri.
Cercetătorii au urmărit expunerea cumulată la aluminiu din vaccinurile administrate în primii doi ani de viață și apariția a 50 de afecțiuni cronice. Printre acestea s-au numărat autismul, tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), astmul, alergiile și bolile autoimune.
Analiza nu a identificat dovezi ale unei creșteri a riscului acestor afecțiuni asociate expunerii la aluminiul din vaccinuri.
Autorii au precizat că rezultatele nu susțin existența unor creșteri moderate sau mari ale riscului pentru majoritatea bolilor analizate. Totuși, fiind un studiu observațional, cercetarea nu poate exclude toate efectele foarte mici, în special în cazul afecțiunilor rare.
Un avantaj important a fost utilizarea registrelor medicale daneze, care permit urmărirea unui număr mare de persoane pe perioade îndelungate și compararea istoricului vaccinării cu diagnosticele ulterioare.
OMS: dovezile nu susțin o legătură între vaccinuri și autism
În decembrie 2025, Comitetul Consultativ Global pentru Siguranța Vaccinurilor din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a reafirmat că dovezile disponibile nu susțin o relație cauzală între vaccinare și tulburările din spectrul autist.
Evaluarea a inclus studii publicate între 2010 și august 2025, precum și cercetări privind tiomersalul și adjuvanții pe bază de aluminiu.
Concluzia OMS a fost că vaccinurile administrate copiilor și în timpul sarcinii nu cauzează autism. Organizația a reconfirmat astfel rezultatele unor evaluări anterioare.
De ce un diagnostic după vaccinare nu înseamnă că vaccinul l-a provocat
Alexandra Păcurariu a atras atenția asupra unei erori frecvente de interpretare: presupunerea că un eveniment medical apărut după vaccinare a fost provocat automat de aceasta.
Faptul că două evenimente se produc unul după altul nu demonstrează că există o legătură de cauzalitate. Pentru a verifica o asemenea ipoteză, cercetătorii analizează grupuri mari de persoane și iau în calcul factori care ar putea influența rezultatele.
Un exemplu este fenomenul cunoscut drept healthy vaccinee bias. Acesta apare atunci când persoanele vaccinate diferă de cele nevaccinate prin comportamentul față de sănătate sau prin accesul la servicii medicale.
De exemplu, părinții care își vaccinează copiii pot solicita mai frecvent consultații, ceea ce poate duce la identificarea și diagnosticarea mai rapidă a unor afecțiuni. Diferențele dintre grupuri trebuie, așadar, luate în calcul înainte de a trage concluzii.
De asemenea, identificarea unor reacții adverse foarte rare poate necesita monitorizarea a sute de mii sau chiar milioane de persoane.
România, afectată de scăderea vaccinării împotriva rujeolei
Subiectul are o importanță deosebită pentru România, unde acoperirea vaccinală împotriva rujeolei a scăzut semnificativ.
Potrivit datelor OMS publicate în iunie 2026, acoperirea cu prima doză a vaccinului ROR a coborât de la 90% în 2018 la 78% în 2024. Pentru a doua doză, rata a scăzut de la 81% la 62%.
Ambele valori sunt sub pragul de 95% recomandat pentru prevenirea focarelor de rujeolă.
România a raportat peste 25.000 de cazuri de rujeolă în 2024, cel mai mare număr înregistrat în țară după 1993, potrivit OMS. Scăderea vaccinării are cauze multiple, inclusiv dificultăți de acces la servicii medicale și lipsa informării adecvate.
Cum se răspândește dezinformarea în comunitățile din diaspora
În cadrul aceluiași seminar, Heidi Larson, profesoară la London School of Hygiene & Tropical Medicine și fondatoare a Vaccine Confidence Project, a avertizat că informațiile false despre vaccinuri pot circula rapid între comunitățile de migranți și țările de origine.
Cercetătoarea a oferit exemple din comunități somaleze din Suedia, Regatul Unit și Statele Unite, unde au circulat temeri nefondate privind o presupusă legătură între vaccinul ROR și autism.
Întrebată de Mediafax despre rolul României în combaterea dezinformării în comunitățile românești din străinătate, Larson a explicat că atât țările gazdă, cât și cele de origine trebuie să contribuie la transmiterea informațiilor medicale corecte.
Mesajele false circulă în ambele direcții, prin familii, comunități lingvistice și rețele sociale. Astfel, teorii infirmate de cercetări pot continua să influențeze percepția publică, chiar și atunci când există studii ample care nu le susțin.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
