Viața la bloc a devenit un motiv de ceartă între vecini, după ce un român a reclamat zgomotele repetate produse de copiii unei familii din apropiere.

Bărbatul spune că alergatul, săriturile și tropăitul se aud atât de puternic încât îi afectează inclusiv pe alți locatari.

Nemulțumit de reacția părinților, acesta și-a făcut publică povestea pe Reddit, unde a declanșat o dezbatere aprinsă.

Postarea a adunat sute de reacții, iar românii s-au împărțit în două tabere: unii consideră că părinții trebuie să își învețe copiii să respecte liniștea celorlalți, în timp ce alții atrag atenția că zgomotele sunt inevitabile atunci când ai copii mici.

„Televizorul nu acoperă zgomotul”. Cum a început conflictul

Bărbatul povestește că locuiește într-un ansamblu rezidențial nou, unde zgomotele venite din apartamentul unui vecin au devenit tot mai greu de suportat.

Acesta spune că nu îl deranjează sunetele obișnuite ale unei familii, ci activitățile zgomotoase care se repetă perioade lungi.

„Un vecin are copii care aleargă prin apartament, sar și fac destul de mult zgomot.

Nu vorbim despre zgomotul normal al unei familii sau despre faptul că un copil mai scapă câte o jucărie pe jos, ci despre alergat și tropăit repetat, uneori perioade destul de lungi.

Știu că nu pare ceva atât de grav, dar zgomotul e atât de puternic încât îl aud și vecinii de sub mine și televizorul e departe de a masca zgomotul”, a relatat acesta.

Înainte de a face publică problema, locatarul a încercat să discute situația pe grupul de comunicare al blocului.

Răspunsul primit nu l-a mulțumit: părinții ar fi invocat faptul că nu era intervalul legal de liniște și că este vorba despre copii.

Bărbatul consideră însă că respectarea orelor de liniște nu înseamnă că în restul zilei fiecare poate face orice fel de zgomot.

„Cel puțin pentru prima asta ar însemna că am putea să ne folosim toți free will (liberul arbitru) pe care îl avem și să facem sport prin casă sau curățenie cu muzica la maxim, că nu e ora de liniște.

I-a potolit 5 minute cât să dea mesaj pe grup că a rezolvat și au mai continuat o oră”, a povestit el.

Acesta spune că a așteptat aproximativ un an înainte să reclame situația și este surprins că unii părinți consideră normale asemenea zgomote.

Părinții cer înțelegere: „Este foarte greu să te înțelegi cu ei”

Printre cei care au comentat s-au numărat și părinți care au explicat cât de dificil poate fi să controlezi comportamentul unui copil mic.

O mamă cu un copil de aproape trei ani spune că, la această vârstă, cei mici au multă energie și nu reușesc întotdeauna să respecte regulile, chiar dacă părinții încearcă să îi educe.

„Am și eu un copil de 3 ani acum într-o săptămână. Crede-mă că, gentle parenting (educație blândă) sau nu, pe la vârsta asta poți să te pui și-n fund și-n cap, este foarte greu să te înțelegi cu ei.

Este vârsta la care testează limitele încontinuu și vârsta la care înțelege că poate să spună nu și să refuze complet să te asculte. Am văzut că sunt mulți extremiști cu «faci copil, mută-te la casă».

Mi se pare că s-a ajuns în extrema rău cu ura față de copii, sincer. Nu toată lumea poate sau vrea să stea la casă”, a explicat femeia.

Aceasta susține că încearcă zilnic să își învețe copilul să nu alerge prin locuință, însă rezultatele nu sunt întotdeauna cele dorite.

„Eu îi repet de câteva luni, în fiecare zi, să nu mai alerge și să nu mai meargă ca Bigfoot prin casă și mă ascultă, dar, fiind copil de 3 ani, de foarte multe ori nu își dă seama când face asta, are foarte multă energie și nu își poate controla ieșirile.

Îmi pare sincer rău de situația în care ești, sunt sigură că este enervant. Încearcă totuși să vorbești cu părinții, poate puteți găsi o soluție împreună”, a adăugat ea.

Un alt utilizator a amintit că nici generațiile mai vechi de copii nu erau întotdeauna liniștite. Acesta și-a recunoscut propriile năzbâtii din copilărie:

„Cu rușine recunosc că în anii ’80, când eram copil, împreună cu fratele meu, organizam Jocurile Olimpice în casă și țineam TOATE PROBELE-inclusiv înot, săritura cu prăjina-și ce poți numi.

Imaginația nu cunoștea limite. Scuze vecinilor de sub noi care au fost în general foarte înțelegători, aveau și ei copii… atunci nu ne gândeam.

Când am avut la rândul meu copil, am încercat pe cât posibil să limităm zgomotul, dar chiar și când doar mergea – mergea pe călcâie, cu bubuiturile aferente”, a relatat acesta.

Un tată spune că a fost nevoit să se mute din cauza reclamațiilor

În discuție a intervenit și un părinte care a trecut printr-un conflict asemănător. Acesta povestește că problemele cu vecinul au început încă de când copilul său avea șapte luni.

Pe măsură ce micuțul a crescut și a început să alerge și să se joace, tensiunile s-au accentuat.

Părintele spune că a ajuns să fie permanent atent la fiecare mișcare a copilului, de teama zgomotelor care s-ar fi putut auzi în apartamentele vecine.

„În continuare copilul a mai crescut puțin și a început să alerge, să se joace.

Jobul meu cât timp era copilul treaz era să anticipez fiecare următoare mișcare astfel încât să nu facă gălăgie. Nu pot să descriu în cuvinte nivelul de frustrare și de epuizare pe care îl simțeam”, a povestit acesta.

Familia s-a mutat în cele din urmă, când copilul avea doi ani și jumătate. Chiar și așa, bărbatul consideră că asemenea conflicte pot fi rezolvate prin comunicare și compromis.

„Pot înțelege deranjul resimțit de cel care a postat, am trăit o viață și înainte de copii.

Dacă și dumneavoastră și vecinii sunteți oameni raționali și educați cu respect, eu cred că veți putea găsi niște căi de mijloc prin care copiii să își trăiască copilăria și dumneavoastră să aveți parte de liniște în propria casă”, a transmis el.

Un alt tată a povestit că a ales să își avertizeze vecinul de la bun început, pentru a evita eventualele neînțelegeri.

„Când a apărut copilul, când m-am văzut cu vecinul de sub mine, i-am zis: «Vecine, scuză-mă anticipat, am și eu un bebe, te rog să nu mă înjuri prea tare dacă l-o mai lua plânsul noaptea, dacă o mai tropăi din când în când, eu o să fac ce pot să fie cât mai puțin zgomot».

Mi-a răspuns: «Vecine, stai liniștit, nu e problemă, știu cum e să ai copii, că și al meu a fost mic». Cam asta e situația. Cine nu a avut nu știe cum e, iar cine are ar trebui pe cât posibil să se gândească și la cei din jur”, a comentat acesta.

„Copiii nu au nicio vină, părinții au”. Tot mai multe reclamații între vecini

Alți participanți la discuție au spus că se confruntă cu aceeași problemă și că răbdarea lor a ajuns la limită.

Un locatar a povestit că a încercat în repetate rânduri să discute cu părinții copilului, însă fără succes.

Mai mult, spune că a ajuns să le trimită înregistrări pentru a demonstra cât de puternic se aud zgomotele în propriul apartament.

„Am tot încercat să fiu înțelegător, că, na, era copilul mic, dar deja se duce la grădiniță, vorbește, nu mai poți să zici că nu înțelege ce se întâmplă.

I-am scris recent vecinului cât de frumos am putut, încercând să-i explic că se aude extraordinar de deranjant la mine și, pe scurt, mi-a dat jet, zicând în linii mari că nu e adevărat.

După ce i-am trimis înregistrare, mi-a zis că lui nu i se pare deloc exagerat și să mă duc la poliție sau să-l dau în judecată”, a relatat acesta.

În lipsa unei înțelegeri, bărbatul a început să strângă dovezi și ia în calcul să se adreseze instanței.

Pentru un alt locatar, problema este și mai complicată deoarece lucrează noaptea și trebuie să se odihnească în timpul zilei. Acesta spune că zgomotele copiilor vecinilor îi afectează somnul, în special în weekenduri și în vacanțe.

„Am exact aceeași problemă. A încercat proprietara mea să vorbească cu ei, dar a primit același răspuns, că e copil și are energie.

Nu știu tu, dar eu lucrez noaptea și dorm ziua. Acum, din fericire, este școală și copilul e plecat dimineața când ajung acasă și pot dormi liniștit. Problema acum a rămas în weekenduri și vacanțe”, a explicat el.

Pentru a putea dormi, bărbatul a ajuns să folosească dopuri de urechi, căști și chiar o mască de dormit cu difuzoare.

„Nu mi se pare normal să iau atâtea măsuri, dar alte variante nu am, nici măcar să mă mut, pentru că îmi place mult zona”, a adăugat acesta.

Educație fără violență, dar și reguli clare în casă

În dezbatere au intervenit și părinți care au respins ideea că educația blândă ar însemna lipsa regulilor.

Unul dintre ei a explicat că nu își pedepsește copilul prin violență, dar îi impune limite clare în ceea ce privește comportamentul în locuință.

„Eu nu mi-am bătut copilul de 4 ani și nici nu intenționez să o fac, dar are limite ferme: nu aruncă cu chestii prin casă, nu aleargă, nu sare, nu urlă doar pentru că așa are el chef.

A avut faza de tantrumuri (crize de furie și frustrare ale copiilor), dar acolo e altă poveste, nu prea ai ce să le faci și în 4 ani vecinii din jurul nostru nu s-au plâns niciodată”, a explicat acesta.

Un alt utilizator a povestit că a apelat la poliție după ce discuțiile cu vecinii nu au dat rezultate.

Acesta recomandă păstrarea înregistrărilor și a mesajelor care pot demonstra existența problemei.

„Noi am depus plângeri la poliție cu înregistrări de la noi din casă și cât de tare se aude-chestie care i-a potolit un pic.

Dacă vrei să urmezi calea asta, salvează mesajele lor de pe grup în care zic ce zic. Și apoi poți să le zici că dacă există ore de liniște nu înseamnă că celelalte sunt de gălăgie”, a recomandat el.

Viața la bloc înseamnă compromis, dar nu zgomot permanent

Dincolo de experiențele personale, discuția a readus în atenție o problemă frecventă în blocurile de locuințe: unde se termină zgomotul firesc al vieții de familie și unde începe deranjul provocat celorlalți?

Unul dintre comentatori a atras atenția că locatarii trebuie să accepte anumite inconveniente, precum renovările, vizitele sau petrecerile ocazionale, însă acest lucru nu înseamnă că trebuie să suporte zilnic zgomote excesive.

„Parte din viața la bloc înseamnă să accepți gălăgia făcută de alții când renovează prin apartament, când au musafiri și poate se încing spiritele etc., dar asta nu înseamnă că ești obligat să accepți zilnic gălăgia făcută de cineva”, a explicat acesta.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007