Nu ştiu dacă vă amintiţi de prima noastră întâlnire. Era toamnă, ca şi acum şi scriam cu admiraţie despre greci, după o vacanţă în ţara demnităţii umane şi a efortului unui popor de a nu se lăsa înjugat la căruţa intereselor străine de interesul lui naţional. Între timp grecii au fost (aparent) înfrânţi şi copleşiţi de invazia musulmană. Articolul de atunci avea titlul „ Ce înseamnă să fii treaz”.
Întrebarea rămâne: „Ce înseamnă să fii treaz ?” Să faci diferenţă între bine şi rău, între adevăr şi minciună, între duşmanul care , fără voia lui, îti vrea binele şi prietenul care , fără voia lui îţi vrea răul. Şi la ce-i foloseşte românului trezvia, când la fiecare clic de telecomandă un nou „detergent” supersofisticat se revarsă de pe ecran să-l spele pe creier. Păi e esenţială, altfel românul ar fi pierdut !
Să luăm spre exemplificare praznicul Sfintei cuvioase Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei şi a întregii Românii. Cohorte de năimiţi au muncit din greu din gură să batjocorească credinţa, nădejdea şi dragostea românului dreptcredincios, porcăit în toate felurile de gâştele de pe Capitoliul „presei”. Nici o formulă de complexat poporul nu a fost cruţată, nici o jignire nu a fost uitată. Din boticurile boţite de dispreţ ale „comentatorilor” tv pentru , citez : „ apucăturile medievale ale românilor”, am auzit cele mai deşănţate aberaţii. Până una, alta contează şi din ce unghi priveşti: a trei leşinaţi la 2oo de mii de pelerini şi cinci văicăritori de serviciu, că nu-i uşor, sau a sute de mii de oameni discreţi, smeriţi şi răbdători, aşteptând în pace, rugăciune şi pricesne întâlnirea cu Preacuvioasa.
De altfel, toamna aceasta „se poartă” atacul la Biserica ortodoxă română. Şi se poartă pe bani, căci nu există misiune de presă la comandă să nu fie onorată cum se cuvine. Nu e preot să sughită, să nu fie acuzat de lovitură de stat, nu e credincios să se roage să nu fie etichetat drept primitiv, nu e sărbătoare creştină să nu i se toarne în cap lături.
Ce înseamnă ura împotriva dreptei credinţe ! Ce nseamnă furia împotriva „medievalului” dreptcredincios ! Ce înseamnă neputinţa în faţa harului preoţesc ! Ce înseamnă să nu crezi spusele Domnului, că Biserica Sa nici porţile iadului nu o vor birui ! Finalmente, ce înseamnă să fii prost şi să crezi că poţi şterge din inima românului albastrul ochilor Părintelui Arsenie Boca, dorul de Ştefan cel Mare şi Sfânt sau prietenia Sfintei Paraschiva. Şi staţi să vedeţi o întâmplare minuntă despre ce înseamnă să fii comunist şi să te pui cu sfinţii. Dar asta e o altă poveste, pe care, cu voia lui Dumnezeu, o s-o aflaţi săptămâna viitoare.
Publicitate
