Odeta Veştemean; [email protected] Plantele etnobotanice au apărut pe piaţa din România în 2008. După mai bine de 4 ani, efectele fenomenului sunt cutremurătoare: vieţi distruse, sinucideri, mutilări, depresii, agresiuni, victime colaterale, familii destrămate. Importate iniţial din Marea Britanie în pliculeţe deja ambalate, etnobotanicele au fost percepute iniţial drept niste „experienţe inedite” cu ierburi aromatice. Fenomenul a luat însă o amploare fantastică, pe piaţa românească s-au deschis sute de magazine, iar chinezii au simţit repede că pe această nişă e rost de făcut bani.
Nici vorbă de plante terapeutice în plicurile vândute de ei, ci doar substanţe prelucrate în laborator, „prafuri” amestecate cu bucăţele de frunze şi ierburi uscate care nu au în sine niciun efect. De aici şi până la dependenţă şi sănătate distrusă nu a mai fost decât un pas. Din nefericire, nici sibienii nu s-au dat înapoi de la consumul plantelor halucinogene, iar cei mai afectaţi sunt tinerii, adolescenţii dornici să îşi depăşească anumite complexe, să epateze ori doar să aibă încredere în ei înşişi. Suflete însingurate, fără valori, ce pierd pariul cu viitorul în funcţie de anturaje, colegi, prieteni. Cine poartă vina? Autorităţile care au reacţionat prea târziu, părinţii care parcă mai mult decât oricând îşi pierd influenţa asupra copiilor încă de pe când aceştia nu au decât câţiva anişori, şcoala care nu educă suficient, societatea care nu oferă nişte modele de viaţă sănătoase, mass-media care promovează din abundenţă „nonvalori”, traficanţii care îi atrag cu promisiunea „fericirii” ori inexistenţa unor organizaţii neguvernamentale care să se implice realmente în consilierea liceenilor? Dincolo de plasarea responsabilităţii şi aruncarea „ghemului” învinuirii exclusiv doar în braţele unora, trebuie să înţelegem că suntem cu toţii responsabili de ceea ce transmitem, de modelul pe care îl oferim celorlalţi. Este nevoie de un comportament şi un limbaj sănătos, o reîntoarcere la valorile reale şi o responsabilitate imensă pe care să ne-o asumăm în mijlocul celor cărora trăim. Înainte de a-i învinui pe alţii că ne strică tinerii, să fim noi înşine exemplul sănătos pe care aceştia au nevoie să îl urmeze.
