Ingrediente:
Judeţe, autorităţi, instituţii, cifre, politicieni.
Mod de preparare:
Se ia o decizie. Apoi se comasează mai multe judeţe vecine. Cel puţin 4, cel mult 7. Cînd regiunea este gata formată şi botezată, se analizează fiecare judeţ component. Economic, financiar, social, cultural. Se adaugă din plin declaraţii sub formă de ploaie, iar cifrele din rapoarte se lasă la dospit, până cresc suficient, astfel încât să fie manipulate mai uşor.
Între timp, se separă parlamentarii puterii de cei ai opoziţiei. Se cântăreşte valoarea lor separată şi se compară cu cei din judeţele vecine. Se măsoară cantitatea de reclamă şi influenţă făcută de politicienii şi autorităţile emblematice pentru fiecare judeţ în parte. În plus, se condimentează totul cu numele unor potenţiali guvernatori. Capitala este gata hotărâtă când guvernul decide care este cea mai avantajoasă opţiune pentru partidul lor.
Momentan, Sibiul este într-un stadiu de efervescenţă la nivel declarativ. De la primar la preşedinte de consiliu judeţean şi la parlamentari. Cu toţii au puncte de vedere personalizate, însă toţi îşi doresc Sibiul capitală regională. Numai că de la Bucureşti încep să vină semne că ideea regionalizării nu numai că nu e chiar prioritară, dar este încă privită cu ambiguitate chiar în sânul coaliţiei aflate la guvernare. Încă nu se stie în câte regiuni ar fi mai bine să fie împărţită ţara, încă nu sunt trasate criteriile după care judeţele ar trebui să fuzioneze, iar liderii de vârf, gen Liviu Dragnea, vicepremierul însărcinat să gestioneze problema regionalizării, încă nu se decid dacă această problemă merită sau nu să fie supusă unei dezbateri publice. Problema este că oricum ai lua-o, la nivel de regiune Centru, în calculele politicienilor Sibiul este umbrit de alte opţiuni, precum Braşov sau Alba. În final, probabil că în cazul regiunii noastre, se va opta pentru o soluţie de tip struţo-cămilă, cu atribuţii de capitală regională împărţite în două sau mai multe judeţe. Deocamdată, totul e neclar.
