Aşa se intitulează interviul realizat în iunie, 2oo1 cu un mare duhovnic, Părintele Iustin Pârvu, interviu pe care-l credeam pierdut. Ce s-a spus atunci, azi nu mai poate fi rostit în spaţiul public, fără ca oprobiului public să nu-ţi pună eticheta de „dus cu pluta”. Părintele, însă, nu mai poate fi jignit, căci slujeşte Sfânta Liturghie în Împărăţia lui Dumnezeu şi doar cine are urechi de auzit, va auzi, dincolo de gâlceava năimiţilor întru scoaterea istoriei naţionale din şcoli şi a lui Hristos din inima românilor.
„Cel care luptă, chiar singur pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată! Câteodată, pe această linie a neamului se ridică numai indivizi izolaţi, părăsiţi de generaţiile lor. În momentul acela ei sunt neamul. Ei vorbesc în numele lui. Cu ei sunt toate milioanele de morţi şi de martiri ai trecutului şi viaţa de mâine a neamului. Nu părerile majorităţii determină această linie de viaţă a neamului! Ele, majorităţile, se pot numai apropia sau îndepărta de ea, după starea lor de conştiinţă şi virtute sau de inconştienţă şi decădere.
Neamul nostru n-a trăit prin robi care şi-au pus gâtul în jugul străinilor. Ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toţi haiducii care, în faţa jugului străin nu s-au supus, ci şi-au pus flinta-n spate şi s-au ridicat pe potecile munţilor, ducând cu ei onoarea şi scânteia libertăţii. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin „majorităţile” laşe şi „cuminţi”. Ei înving sau mor, indiferent. Pentru că atunci când mor, neamul trăieşte întreg din moartea lor şi se onorează din onoarea lor. Ei strălucesc în istorie ca nişte chipuri de aur care, fiind pe înălţimi, sunt bătute în amurg de lumina soarelui, în timp ce peste întinderile trădărilor de jos se aşterne întunericul uitării şi al morţii.
Aparţine istoriei naţionale, nu acela care va trăi sau va învinge – cu sacrificarea vieţii neamului – ci acela care, indiferent dacă va învinge sau nu, se va menţine pe această linie ! …
Ţelul final nu este viaţa, ci Învierea ! Învierea neamurilor în numele Mântuitorului Iisus Hristos!
Va veni o vreme când tote neamurile pământului vor învia, cu toţi morţii şi cu toţi regii şi împăraţii lor, având fiecare neam locul său înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, Învierea din morţi, este ţelul cel mai înalt şi mai sublim către care se poate înălţa un neam.”
Iată o frântură din cele rostite în urmă cu 15 ani de Părintele Iustin. Iar eu, reporterul de atunci adaug acum: rămâne de văzut cum se va prezenta neamul nostru şi mai ales cum se vor prezenta „ regii” şi „împăraţii” săi la Marea Judecată!
Publicitate
