Tudor Oprea : „În prezent, dacă sportul devine mult mai greu, majoritatea preferă să îl practice la nivel de hobby decât să muncească pentru performanţă”

Tudor Oprea este singurul ciclist din România ce a reprezentant ţara noastră la Jocurile Olimpice în disciplina mountain bike. În anul 2004, avrigeanul a participat la Atena, în capitala ţării ce a inventat întrecerea supremă. Mai mult, „Tudi” a fost primul ciclist prezent la JO după 24 de ani de la ultima participare, Moscova 1980. În palmaresul său uluitor la Mountain Bike XCO sunt patru titluri de Campion Balcanic (2002, 2005, 2006 şi 2007) şi unsprezece titluri de Campion Naţional (2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2011 şi 2012). Tudor Oprea este unul din fondatorii Pro Cycling Team (acum Scott Geiger) şi vicepreşedinte al Federaţiei Române de Ciclism. El este un model pentru tinerii ciclişti români.
REPORTER : Aţi început cu mountain-bike-ul de la o vârstă tarzie, 19 ani. Cum era această disciplină atunci şi cât de mult s-au schimbat lucrurile între timp?
Tudor Oprea : Practic am început sportul practicând alpinism şi salvamontism. La Mountain Bike nu erau prea multe variante, exista numai clubul Surmont. A durat mulţi ani până am ajuns să fac sport la un nivel competiţional. Atunci existau foarte puţine concursuri. Ţin minte că prin anul 2000 aveam 3-4 competiţii în ţară şi 1-2 concursuri internaţionale. Participau în jur de 50 de sportivi. Îmi mai amintesc la început faptul că am fost la Campionatul European şi la Campionatul Mondial şi am dormit în cort. Diferenţele sunt enorme, nu aveam ce avem acum ca parte materială, logistică, etc. Sportivul amator de acum, faţă de mine, acum 15 ani, este super profesionist, dacă luăm condiţiile şi tot ceea ce are. Totuşi, oamenii erau mult mai pasionaţi şi munceau mult mai mult. În prezent, dacă sportul devine mult mai greu, majoritatea preferă să îl practice la nivel de hobby decât să muncească pentru performanţă.
R : Cât de mult îi influenţează pe tineri toate tehnologiile pe care le au în prezent? Există vreun beneficiu?
TO : Este o problemă foarte mare. Nu numai la tineri, chiar şi la cei mai experimentaţi. Multe ore ar trebui dedicate refacerii, nu folosirii acestora. Beneficiul este că există mai multe informaţii despre bicicletă.

R : Acum există mult mai multe competiţii. Când a început să crească numărul lor?
TO : După Atena au început să crească numărul de competiţii, iar de 3-4 ani au explodat. Sunt peste 100 de concursuri anuale. Momentan creşterea este cantitativă şi nu calitativă. Sper ca încet, încet să fie şi calitativă.
R : Cum a fost experienţa Jocurilor Olimpice de la Atena? TO : Din 2003 era o dorinţă a mea de a ajunge acolo, a fost primul meu an consistent cu participări internaţionale. Atena a fost un punct de plecare pentru mine. Participarea cu un lot olimpic şi atmosfera din satul olimpic sunt o amintire frumoasă, o experienţă de viaţă. Apoi, au urmat două cluburi din Cipru şi Italia, iar între 2007 şi 2010 a fost o perioadă mai relaxantă din punct de vedere competiţional.
R : Este cunoscut faptul că aţi avut probleme cu Federaţia în perioada Jocurilor Olimpice. Acestea au ţinut până la venirea lui Carol Eduard Novak la FRC?
TO : Da! Am avut experienţe negative cu Federaţia. A fost un conflict de mentalităţi, precum cred că există şi acum în tot sportul romanesc, şi foarte greu se schimbă. Nu puteam să accept mentalităţile respective.

R : Sunteţi unul dintre fondatorii Pro Cycling, acum Scott Geiger Team. Spuneţi-mi câteva lucruri despre club.
TO : În 2011 am înfiinţat clubul. Am fost ponderaţi încă de la început şi am luat-o treptat. Am crescut în fiecare an şi se vede la bugetul alocat competiţiilor. În 2016 avem 20000 de Euro pentru deplasări internaţionale. Cel mai important este faptul că am reuşit să ne creăm un cerc de parteneri care au încredere în ceea ce facem noi şi ne susţin total. Un buget ideal ar fi în jurul a 70000-80000 de euro pentru a te putea gandi să creşti o echipă de copii. Acolo este zona unde ar trebui o implicare a autorităţilor după părerea mea, să primim fonduri pentru a crea o echipă de copii. Cred că o echipă de copii merită finanţată. Acum, noi avem 3 sportivi la Elite şi 2 juniori, 15 sportivi amatori şi încă 10 oameni în staff. Cam aşa arată clubul nostru.
R : În 2014 aţi început cu echipa un plan pentru încercarea calificării la Jocurile Olimpice de la Rio. În acest moment, România se află pe locul 33 şi numai primele 24 ajung acolo. Mai sunt şanse de calificare?
TO : Foarte mici. Principala cauză este lipsa unui al treilea sportiv în clasament. Eu şi Lucian suntem în primii 100 şi am adus puncte. În timpul în care a rămas noi vom continua şi vom duce campania de calificare pană la capăt.

R : Cum este implicarea în judeţul Sibiu. Se susţine Mountain Bike-ul cum ar trebui?
TO : De la Primărie am avut finanţare pentru organizarea de competiţii în 2014 şi 2015, apoi nu a mai fost pentru că ni s-a spus că trebuie să avem sediul în Sibiu. Noi îl avem în Avrig, dar organizam competiţiile în Sibiu! De asemenea, din 2015 suntem finanţati de Consiliul Judeţean, avem proiecte pentru sportul de masă. La Păltiniş am organizat o asemenea competiţie, sper cu timpul să devină o competiţie internaţională, iar în 4-5 ani să vorbim de organizarea unei Cupe Mondiale. Ca şi sport de masă se face ceva, ca şi sport de performanţă aproape nimic, în afara competiţiei de la Păltiniş.
R : Ce părere aveţi despre pista de biciclete?
TO : Ceea ce s-a făcut cu pista de biciclete trebuie continuat. Trebuie făcut şi alt proiect de reţele extinse de piste de biciclete. Tot mai mulţi oameni din Sibiu sau din jurul Sibiului ies cu bicicleta. Acum 10 ani nu era nimeni. Mersul cu bicicleta este foarte benefic pentru sănătate, sper ca părinţii să îşi educe copii să meargă cât mai mult cu bicicleta.
R : Spuneţi-mi despre Centrul Sportiv al echipei?
TO : Am construit un Centru Sportiv în Porumbacu, cu fonduri europene. Mai avem de lucru, vrem să facem acolo un traseu de Mountain Bike, pentru cei care fac acest sport să se obişnuiască cu traseul, o pensiune pentru cazarea sportivilor şi câteva terenuri de relaxare. În rest, Centrul are tot ce trebuie pentru a ne pregăti la un nivel profesionist : sală de fitness, toate dotările tehnice, biciclete în plus, sală de conferinţe, proiector, vestiare, duşuri, echipamente ş.a.

R : Ce planuri de viitor aveţi?
TO : În următorii doi ani planul este să creştem câţiva sportivi mai tineri, iar Lucian Logigan poate să mai crească dacă îi facem un program foarte bun. Pentru mine, mă gândesc că anul acesta va fi ultimul sezon la nivel competiţional.
R : 11 titluri naţionale, 4 titluri balcanice şi participarea la Jocurile Olimpice. Dacă ar trebui să vă uitaţi înapoi la cariera dumneavoastră ce aţi spune?
TO : Este un lucru foarte normal ceea ce am reuşit. Aş fi vrut să am la început condiţiile şi să ştiu lucrurile pe care le ştiu acum. În ultimii ani de zile m-am simţit cel mai profesionist. Sunt mulţumit cu ceea ce am realizat. Perseverenţa este cel mai important atuu pe care l-am avut în mountain bike. Cred că şi un gram de înzestrare genetică pentru acest sport, experienţa dobandită pe parcurs şi pasiunea sunt alte lucruri care m-au ajutat.

Publicitate