Este titlul unui film marca USA, citeşte „iu es ei”, cu supererou şi tot tacâmul – armate de killeri profesionişti, tone de muniţie şi cârduri de elicoptere – nu reuşesc să dovedească un ameţit care le tot scapă printre degete, cam cum îţi scapă ţie, române, câte un căţel de usturoi când te grăbeşti să-l cureţi întru deliciile mujdeiului. Evident că e vorba de usturoiul autentic, cu temperament oltenesc, nu de cel chimic de import, cu căţeii cât pruna şi cădere la stomac precum bolovanul. Fraier cine-l cumpără! Dar să revenim la oile noastre, cât mai avem voie să avem oi, căci în curând ni se va interzice şi oaia.
„Greu de ucis” este de fapt „diagnosticul” poporului român. Cohorte de devalizatori ai neamului românesc – armate de ucigaşi profesionişti ai industriei, băncilor, instituţiilor, ai fibrei biologice şi identităţii naţionale, tone de bănet băgat în manipulări de tot felul, în lătrăi şi cozi de topor racolaţi din familii cu tradiţie în acest sens şi cârduri de transportoare de deşeuri toxice , numite la noi alimente şi medicamente – nu reuşesc să dovedească nicicum câteva milioane de „ameţiţi”, proprietari pe prăpăditele lor de apartamente de bloc şi pe fundul curţii, unde – culmea obrăzniciei – se încăpăţânează să reziste cu o vacă şi-un cartof, agăţaţi pe curbura Carpaţilor.
„Cum, ăştia n-au murit încă?” Aflăm pe surse că aşa se vorbeşte de noi pe la înaltele porţi, unde se pun la cale invazii musulmane în Europa creştină, desţărarea naţiunilor, transformarea omului din persoană în cifră şi controlul său electronic încă din pântecele mamei.
Chiar deunăzi văzui la televizor – unde altundeva – un killer de-ăsta, coadă de topor cu faţă de hămesit, şeful unei organizaţii cu nume de vaci străine, ale cărei interese le reprezenta cu foc şi pară la gură, încercând să ne convingă pe noi, „ diagnosticaţii” ăştia cu sindromul „greu de ucis”, că laptele românesc nu e bun !!! Şi, bineînţeles că ne aduce el unul mai bun şi mai igienic de prin cele străinătăţuri. Probabil obţinut în laborator prin reciclarea pungilor de plastic. Ba mai mult, pocnea de nervos, că sunt prea mulţi ţărani în România – greu de ucis şi ăştia – care se încăpăţânează să crească vaci. I-auzi brâul! Brusc, laptele românesc nu mai e bun! Ce vorbeşti, Franţ? Mie-mi spui, care la ţară la bunici dormeam pe gâtul vacii de dragul ei şi al laptelui cu smântâna cât palma mea de copil ? Dar să nu le dăm idei killerilor, că aşa cum au interzis câinele ciobanului , azi mâine interzic şi vaca ţăranului.
Norocul nostru că suntem în Post. Să vedem cine are curajul să interzică prin lege fiertura de urzici! Sau mai ştii ce le dă d-alde ăstora prin minte ?
Publicitate
