Ne-am obişnuit atât de mult cu binecuvântările civilizaţiei occidentale, cu apa curentă, cu electricitatea, internetul şi automobilul personal, încât am uitat undeva în subconştientul nostru fiara dosită în homo sapiens.
Acum 12 ani, în 11 septembrie 2001, „aterizasem” în paradisul urban al judeţului Vaslui. Atunci când avioanele spulberau turnurile WTC, jegul de pe străzile Bârladului, haitele de câini, orarul de două ore al apei potabile au devenit irelevante.
Oroarea din 9/11, ce a devenit ulterior arhetip al deznădejdii occidentale în faţa cruzimii, a fost umbrită de bucuria prin rafale de mitralieră, chiote de bucurie şi zâmbete fericite în Cisiordania şi Fâşia Gaza. Fiinţe umane aproape de noi geografic sărbătoreau moartea îngrozitoare a mii de oameni din metropolele Statelor Unite.
Uitaţi de războiul antiterorist, extrageţi din ecuaţie religia antagonistă. Priviţi doar atleţii maratonului din Boston amputaţi de explozii, studenţii şocaţi de la M.I.T. şi imaginaţi-vă că undeva în lumea asta, nişte oameni celebrează aceste tragedii.
Moartea unor oameni, teroarea împletită cu ideologia sunt realităţi pe care nu le percepem şi nu le înţelegem în universul nostru ciudat cu smartphone, conexiune 4G şi comisii împotriva discriminării.
Dezbaterile noastre despre democraţie, constituţie şi echitate, care ne consumă nervii şi interesul, sunt parcă dintr-un univers paralel faţă de atâtea locuri unde viaţa unei fiinţe umane nu face nici cât o ceapă degerată.
Uităm că există doar 25 de state democratice funcţionale şi alte 52 de state în care regimul este o democraţie în devenire sau doar prost mimată. Restul planetei e în tiranie, absolutism şi anarhie somaleză.
Există în acestă lume lucruri de neconceput, planuri deliberate de instaurare a terorii, generatori de frică ce plantează nesiguranţă, indivizi ai speciei noastre care obţin, prin crimă, bucurie.
Cetăţenii americani nu au cedat însă în faţa terorii şi au arătat că empatia şi responsabilitatea socială sunt singurele răspunsuri în calea barbariei şi a urii.
Miile de americani care şi-au deschis casele, zecile de mii care şi-au donat sângele, alimentele şi puterea de muncă voluntară sunt exemplele contemporane despre ceea ce înseamnă umanitatea şi care ar putea să îi inspire şi pe locuitorii din acestă „flawed democracy” de pe meleagurile mioritice.
