Centrul de Primire pentru Victimele Violenţei în Familie, deschis în Sibiu la o adresă păstrată confidenţială, tocmai pentru a nu le mai da posibilitatea agresorilor să abuzeze de victime, a găzduit în ultimii 9 ani sute de femei şi copii supuşi la violenţă în propriile familii. Unic în Sibiu, acest Adăpost a reprezentat o oază de refugiu îndeosebi din calea furiei soţilor, atât pentru persoane din judeţul Sibiu, cât şi din judeţe precum Alba, Gorj sau Mureş. Centrul a beneficiat până în prezent de finanţare norvegiană, dar odată cu încheierea proiectului, în luna aprilie, este în pericol de a-şi restrânge foarte mult activitatea, din lipsă de bani. Sibienii, persoane fizice sau juridice, care doresc să susţină în continuare funcţionarea singurului centru din oraşul nostru ce apără victimele violenţei în familie, sunt rugaţi să îi contacteze pe reprezentanţii Asociaţiei Femeilor, la telefon 0269/216580. Despre importanţa acestui centru pentru sănătatea publică sibiană vorbeşte, într-un interviu acordat în exclusivitate Sibiu 100%, Adrian Nistor, coordonatorul acestui adăpost deschis de Asociaţia Femeilor.
Cum apreciaţi, cât de grav este fenomenul violenţei în familie în judeţul Sibiu?
Din nefericire, există în fiecare an un număr ridicat de cazuri de violență domestică, la nivelul județului Sibiu. Noi, ca Adăpost, nu avem date concrete în afara celor cărora le acordăm asistență calificată, însă din intervențiile noastre pe cazuri constatăm că un număr tot mai mare de persoane care află de existența noastră și care se confruntă cu acte de violență în mediile lor familiale, ne solicită ajutorul. Asociația Femeilor din Sibiu a obținut și derulat un proiect cu titlul „Violenţa în familie provoacă suferinţă – combaterea şi limitarea fenomenului de violenţă în familie în judeţul Sibiu”, având ca partener extern Asociația Femeilor și Familiei din Norvegia, cu care avem o relație foarte apropiată de mai bine de 10 ani. Fără sprijinul acestei asociaţii norvegiene, nu am fi putut să derulăm acest proiect în perioada mai 2014 – aprilie 2016, prin intermediul Fondului ONG în România.
În ce măsură consideraţi că aţi reuşit, prin proiectul care tocmai s-a încheiat, să combateţi acest fenomen?
Inițial am avut câteva obiective: acordarea serviciilor unui număr estimat de victime, adică 68 de beneficiari din zone dezavantajate; 14 beneficiari noi de servicii sociale și de bază deserviți ca urmare a creșterii capacității asociației; 10 procese/chemări în judecată aduse de solicitant în fața instanțelor judecătorești. La finalul proiectului, în numai 2 ani, am ajuns să avem un număr total de 128 beneficiari direcți, din care 40 beneficiari găzduiți în adăpost, adică 16 femei și 24 de copii, cărora le-am oferit servicii sociale, și 88 de cazuri consiliate, iar pentru acțiunile în instanță, numai cereri de emitere a Ordinelor de Protecție au fost peste 12, fără celelalte acțiuni în diferite instanțe. Nu e o bucurie să vă spun că am depășit obiectivele propuse, deoarece aceasta certifică faptul că neînțelegerile în mediile familiale între soți sau parteneri se rezolvă prin agresivitate, care nu folosește nimănui, iar efectele asupra membrilor acestor familii sunt dezastruoase. Asta trebuie să ne dea de gândit, să oferim instrumente și modalități foarte rapide de intervenție care trebuie susținute, finanțate, ca să putem combate în comunitate violența domestică. Noi facem acest lucru de 9 ani la adresa comunității din Sibiu, dar o să oferim asistență tot mai greu din cauza lipsei finanțării Centrului și a pasivității autorităților în toată țara față de acest fenomen, ceea ce e foarte neplăcut. Pot să vă spun că există cel puțin 10 județe în țară, unde nu funcționează niciun tip de centre specializate și de unde victimele ne contactează disperate, tocmai datorită faptului că nu au cui să ceară ajutor.
Cum aţi protejat victimele violenţei în familie şi copiii acestora?
Noi facem la momentul intervenției o evaluare a fiecărui caz de violență separat și, în funcție de gravitatea cazului, dar și de solicitările victimelor, le găzduim sau le îndrumăm către alte instituții ce au atribuții în domeniu sau parteneri cu care colaborăm: Judecătorie, Poliție, Medicină Legală, Spital, medic de familie, avocat. Ele sunt însoțite în demersurile pe care doresc să le întreprindă. Important este ca agresorul să nu mai poată face presiuni la adresa victimei, iar victima, în urma informațiilor primite, să decidă singură cum dorește să își continue viața. O victimă nu e o persoană neajutorată, amărâtă sau săracă cu duhul. O victimă e orice persoană care are în familie un alt membru care se comportă intenționat agresiv, care e violent, posesiv la adresa ei și față de care victima nu se poate apăra.
Practic, de ce servicii au beneficiat în cadrul centrului şi care a fost perioada medie în care au fost cazate aici?
Serviciile oferite de către Adăpost sunt de identificare şi evaluare a cazurilor de violenţă în familie; găzduire pe o perioadă determinată pentru femeile singure sau împreună cu copiii lor; îndrumare şi orientare în domeniu; consiliere socială, psihologică şi juridică; servicii de suport pentru diferite situaţii de dificultate. Perioada de găzduire este între 7 și 60 de zile, dar noi le prelungim această perioadă și de 4-5 ori, deoarece întreruperea asistenței acordate unui caz găzduit înainte de depășirea situației conflictuale ar echivala cu pierderea/risipirea tuturor resurselor folosite în rezolvarea cazului și nu ne permitem să facem acest lucru. Pot să vă spun că în 11 din cele 16 cazuri găzduite pe durata proiectului, primirea victimelor și a copiilor acestora s-a derulat în regim de urgență în aceeași zi cu solicitarea lor către Adăpost, aceasta din cauza gravității cazurilor, a pericolului de a fi loviți în continuare de agresor.
Sunt vindecabile traumele prin care trec aceste femei agresate în familie? Dar ale copiilor?
Cu cât e mai grav cazul, cu atât e mai dificilă, îndelungată intervenția pe cazul respectiv. Recuperarea unei victime depinde de resursele ei personale, intime, de gradul de reziliență față de incidentele violente. Mai grave sunt traumele dobândite de copiii martori la scenele violente, care suferă mult mai mult decât un adult pentru că nu sunt pregătiți să facă față acestor evenimente. Menţionăm că în toate aceste cazuri nu e nimic spectaculos sau privit ca o ştire de divertisment cu amănunte picante, ci doar o suferinţă nesfârşită care, fără intervenţie specializată, traumatizează profund viaţa persoanei abuzate. Sunt și femei agresate și bărbați agresați și copii agresați de către membri ai familiilor lor. Sunt victime sau agresori cu statut social public, cu studii superioare sau fără studii. Noi le păstrăm confidențiale datele personale și îi ajutăm să depășească situațile de criză prin care trec.
Ce s-a întâmplat cu femeile abuzate după ce au părăsit adăpostul?
Noi urmărim ca la momentul părăsirii Adăpostului, victimele și copiii lor să se poată transfera la o altă locație (în chirie sau la o locuință a familiei victimei). Prioritar pentru victimă este să nu mai existe presiune din partea agresorului, iar comunicarea între cei doi să se deruleze în condiții cât mai normale și numai dacă victima mai dorește să continue relația cu agresorul.
Din discuţiile cu persoanele care v-au solicitat ajutorul, care au fost principale motive pentru care au fost abuzate în familie?
Motivele sunt diverse: consumul de alcool, gelozia, lipsa veniturilor, dar adevăratul motiv este comportamentul violent repetat și manifestat intenționat de către agresor. Majoritatea relațiilor au un curs inițial normal, firesc, treptat însă agresorii devin posesivi, impulsivi, vulgari, extrem de brutali, cinici și urmăresc ca victima să devină dependentă de ei emoțional și material pentru a o împiedica să părăsească astfel relația. Agresorii fac acest lucru intenționat și nu resimt milă față de victimă. Ei au nevoie de o persoană față de care să își reverse toată furia, ura și frustrările lor personale. Aici e un raport inegal de forțe, în care victima nu are absolut nicio vină, iar continuarea relației cu agresorul îi pune acesteia viața în pericol. Dacă parcurgeți cele 7 forme de violență descrise în Legea 217/ 2003 republicată privind violența în familie, veți constata gravitatea actelor de violență la care se supune o victimă în relația cu agresorul.
Având în vedere că în Sibiu nu există deocamdată un alt centru specializat pe această problematică, ce se va întâmpla cu acest adăpost după finalizarea proiectului, veţi mai putea funcţiona?
Noi nu ne dorim suspendarea activităților. Am primit luna trecută licența de funcționare în urma controlului efectuat de către Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială Sibiu, pentru următoarea perioadă de 3-5 ani de zile. Nu cred că comunitatea își poate permite să piardă un Centru specializat ce oferă asistență victimelor. Ar fi un răspuns negativ adresat nu doar nouă ca Asociație ce acordăm asistență de 9 ani de zile, ci și față de partenerii noștri din Norvegia, Anglia și Germania care ne-au sprijinit și față de comunitățile de unde provin acești parteneri. Ei au înțeles rostul unui asemenea centru pentru combaterea unei nevoi sociale grave, stringente a comunității din Sibiu. Adăpostul a luat ființă în anul 2007 printr-o chetă publică desfășurată în Norvegia și unde oamenii au donat benevol toți banii necesari funcționării Adăpostului. Proiecte ce acordă finanțare pe acest domeniu sunt greu de găsit și accesat. Noi facem eforturi foarte mari în fiecare an să găsim fondurile necesare. Vom fi nevoiți să ne autofinanțăm și să ne restrângem activitatea și aceasta va avea un efect negativ direct la adresa comunității din Sibiu și foarte neplăcut. Serviciile sociale publice nu oferă servicii specializate și nu vor interveni pe astfel de cazuri. Noi acoperim acum ca finanțare foarte puțin din nevoile victimelor găzduite, printr-o subvenție primită din partea Primăriei din Sibiu care e insuficientă. Căutăm în fiecare an surse de finanțare, nu doar acum că proiectul acesta s-a teminat, însă ar fi un avantaj enorm pentru comunitate ca acest Adăpost să fie susținut în continuare pentru că asistența noastră se adresează repet, unor cazuri extrem de grave, cărora le este pusă viața în pericol.
Cum le motivaţi pe victime să rupă relaţia cu agresorii, pentru a nu mai cădea pradă violenţei?
Un caz de violenţă în familie este o poveste tristă de viaţă. Orice poveste de viaţă îşi poate schimba cursul dacă victima îşi doreşte acest lucru. O victimă şi copiii ei nu trebuie să îndure la nesfârşit alte abuzuri din partea agresorului. Violenţa în familie nu e ceva intim, privat, e o problemă gravă de sănătate publică. Pot să vă spun că fenomenul violenței în familie e prezent în toate mediile profesionale sau familiale și poate afecta pe oricine. Adăpostul le poate ajuta să depăşească situaţia conflictuală şi să își recapete încrederea în ele. Să știți că nu avem nicio satisfacție când unui agresor, printr-un Ordin de Protecție emis de Judecătorie îi este interzis să se apropie de victimă și de copii, acesta e doar răspunsul legal la un comportament violent repetat și iresponsabil și la refuzul de a admite că prin comportamentul violent își bate joc de familia lui.
Ce le sfătuiţi pe femeile abuzate în familie, cum să se protejeze atât pe ele, cât şi pe copii?
Important pentru o victimă, în primul rând, este să ceară ajutor specializat și să nu îi comunice în niciun caz agresorului intenția de a se despărți de el. De multe ori e foarte riscant, periculos să părăsească mediul violent și pe agresor dacă nu are informații care să o ajute să plece în siguranță, pentru că aproape sigur va fi agresată mai rău de acesta. Într-un mediu familial violent, nimeni nu poate rezista, iar traumele dobândite afectează grav capacitatea persoanei de a relaționa, comunica, de a-și trăi viața în mod normal. O persoană abuzată poate hotărî ce face cu viața ei și a copiilor ei numai dacă nu mai e supusă presiunii, intimidărilor, jignirilor sau amenințărilor. Noi le oferim o altă cale, o alternativă la umilințele îndurate, le ajutăm să decidă singure cum vor să își continue viața.
Cum pot lua legătura cu dumneavoastră, pentru a fi sprijinite?
Datele de contact ale Asociației sunt acestea: Sediul Asociaţiei: Sibiu Str. Avram Iancu, nr. 25.
Tel. Asociaţie: 0269/216580;Tel. Adăpost: 0369/591082; Adresa site:
http://www.asociatiafemeilorsibiu.com ; http://www.asociatiafemeilorsibiu.org
Adresa e-mail: [email protected]
