Localnicii din satele Mărginimii Sibiului respectă cu sfinţenie şi azi obiceiuri vechi de sute de ani, iar de pe masa de Paşti nu lipsesc bunătăţile pregătite după reţete trafiţionale. La Răşinari, obiceiurile tradiţionale debutează în sâmbăta Floriilor, când uliţele satului vibrează de voci care cântă, la unison, psalmii lui Lazăr. Copiii de la 21 de şcoli generale îşi dau întâlnire pe uliţele satului, îmbrăcaţi în straie tradiţionale româneşti, şi împreună cu învăţătorii, preoţii şi reprezentanţii administraţiei locale, în frunte cu primarul, merg prin sat cântând până la marginea localităţii, unde sunt aşteptaţi de gospodari şi culeg ramuri de sălcii, care sunt aduse apoi în sat şi în final la cimitir.
Obiceiul marchează momentul în care Isus a intrat în Ierusalim, iar oamenii l-au întâmpinat cu ramuri de măslin. Salcia, copac despre care se spune că „stă cu capul în jos şi îl plânge pe Hristos”, ajunge apoi, prin intermediul nuielelor culese, în casele oamenilor, unde se păstrează, după sfinţirea de la biserică. În duminica Floriilor, obligatoriu se mănâncă peşte.
Vopsitul ouălor şi spălatul slăninilor
În Joia Verde sau Joia Mare, cum este cunoscută printre creştini ziua de joi din săptămâna Paştilor, se vopsesc ouăle cât mai natural, cu coji de ceapă, suc de urzici şi suc de sfeclă roşie. „Tot în această zi, obligatoriu, la Răşinari se spală slăninile. Bucăţile de slănină pline de sare se spală cu un amestec de apă fiartă şi zeamă de varză, după care se pudrează cu boia şi se pun în cămară, să nu se oxideze”, explică Ioan Badiu, proprietar al unei pensiuni de la Răşinari.
În vinerea mare se ţine post negru iar oamenii nu au voie nici să bată cuie şi nici să pună mâna pe ciocan, pentru că Mântuitorul a fost bătut în cuie, pe cruce. Nu se mănâncă urzici şi nu se gustă nici oţet, pentru că Isus a fost bătut cu urzica şi i s-a dat să bea oţet.
Cimitirul se umple de lumină în noaptea de Înviere
În seara de Înviere, când porneşti spre biserică, este obligatoriu să îmbraci haine noi. La miezul nopţii, clopotele bat în toate cele 3 biserici din sat, şi în toate curţile se aprinde lumina iar localnicii împânzesc uliţele şi se îndreaptă spre biserici. „Cu lumânările aprinse, cu lumină luată în dangătul clopotelor, înconjurăm biserica după care toţi răşinărenii, cu făclii aprinse, merg în cimitir să ducă şi morţilor lumină. Cimitirul este o flacără vie de viaţă, este considerată cea mai mare ruşine să nu fie lumină la mormânt”, povesteşte Ioan Badiu.
În ziua de Paşti, nimeni nu merge în vizită, toată lumea se odihneşte, iar masa se ia obligatoriu în familie, de regulă copiii acasă la părinţi. Masa se împodobeşte frumos, festiv, iar la prima oră copiii năvălesc în grădini şi caută colţul în care, obligatoriu, iepuraşul le-a lăsat un cadou. De pe masă nu lipsesc caşul proaspăt de oaie şi telemeaua, respectând tradiţia conform căreia „oaia a fost a lui Isus”. Tot pe masa de dimineaţă se regăsesc drobul, platouri cu cârnat uscat şi muşchi file uscat făcut în casă, care se conservă foarte bine într-o cămară rece. Masa este completată de salate de vinete, boeuf sau ciuperci. Pentru prânz, gospodinele pregătesc ciorbă de miel, dar şi supă de găină de casă cu rasol de vită şi tăieţei de casă, piept de miel umplut şi friptură de miel care, rece, merge foarte bine cu o salată orientală cu multă cicoare verde. La desert sunt nelipsite prăjiturile şi cozonacul pregătite în casă.
Reţete de Paşti tradiţionale
Doamna Maria Badiu, soţia lui Ioan Badiu, este o gospodină desăvârşită. Reţetele tradiţionale se pregătesc cu dichis şi cu mult suflet, iar rezultatele sunt extraordinare.
Drob de miel
Doamna Badiu spune că foloseşte organele mielului – plămân, ficat, inimă, splină – crude, pentru că prin fierbere îşi pierd din proprietăţi. Se dau prin maşină, se adaugă 250 de grame de slănină afumată, 3 ouă fierte, 3 felii de pâine înmuiate în lapte, ceapă şi usturoi verde, pătrunjel şi mărar praospăt. Totul se frământă cu încă 3 ouă crude, sare şi piper. Apoi, se aşează într-o tavă de tuci praporul de miel peste care se pune compoziţia, se împătureşte, se pune apă, untură de porc şi un pahar de vin alb. Se dă la cuptor, pe parcurs se înţeapă cu acul iar la final se scoate şi se porţionează.
Ciorbă de miel
Se folosesc capul mielului, carnea de la gât, de la picioare, chiar şi coaste. Carnea se porţionează şi se spală în apă fiartă, după care se clăteşte cu apă călduţă şi se pune la fiert. În cratiţă se adugă morcov, pătrunjel, ţelină şi ceapă, toate întregi, se pun pe foc şi nu se lasă să fiarbă foarte mult, pentru că mielul este crud. Când e fiartă se adaugă o legătură de frunze de leuştean şi una de „chisătură” (slănină afumată dată prin maşină) şi se mai dau câteva clocote. Separat, într-un castron, se amestecă 1-2 linguri de făină de grâu cu lapte, şi se adaugă împreună cu o mână de tarhon din oţet. Se lasă 10 minute să se întrepătrundă, apoi se strecoară prin sită, fiecare bucată de carne se curăţă iar zarzavaturile sunt scoase şi tăiate. Se drege cu gălbenuş de ou cu smântână, se adaugă pătrunjel şi tarhon proaspăt tocat şi se serveşte obligatoriu cu ardei iute.
Piept de miel umplut
Spata de la miel se ducupează uşor sub picior şi se umple cu compoziţie pregătită la fel ca la drob. Se coase, se dă la cuptor cu foi de dafin, piper, căţei de usturoi, o cană de vin alb şi o lingură de untură de casă. Se poate servi cu spanac, rabarbăr copt, sos de vişine, salată de coacăze şi piure de cartofi.
Cozonac
Aveţi nevoie de un kilogram de făină, 8 ouă de casă, 500 de mililitri de lapte, 50 de grame de drojdie, 500 de grame de zahăr, 1 linguriţă de sare, coajă rasă de la 3 lămâi şi de la 2 portocale, 1 lingură de rom. De asemenea, în loc de ulei se adaugă 300 de grame de unt de oaie topit, care dă gust şi multă prospeţime produsului, se frământă bine şi se umple cu nucă, stafide, mac, după preferinţe.
