Oana şi Andreea Pavel i-au mai învăţat încă o dată româneşte pe elveţieni, cucerind 4 medalii la Campionatul European de Karate Kyokushin pentru Juniori. Sibiencele au mai adăugat palmaresului lor colosal de pe cel mai vechi continent din lume, încă patru distincţii, două de aur şi două de argint. Astfel, ele au împreună 9 titluri europene.
La evenimentul din 27 aprilie au venit la start 338 de sportivi, din 18 ţări, fiind unul din cele mai mari turnee de juniori organizate vreodată în Europa. Numărul fighter-ilor din ţări diferite fiind dublu faţă de alţi ani, pe lângă România (Oana Pavel, Andreea Pavel) s-au mai prezentat Elveţia, Belgia, Bulgaria, Cehia, Franţa, Germania, Danemarca, Marea Britanie, Olanda, Israel, Kazakstan, Lituania, Polonia, Rusia, Norvegia, Ungaria şi Ucraina.
5 ani consecutivi cu o medalie de aur
Competiţia din ţara cantoanelor poate avea ca titlu fără probleme “aur Oana”, după cea mai mică dintre surorile Pavel, luptătoare care a triumfat cinci ani la rând (2
009, 2010, 2011, 2012, 2013).
Micuţa karatistă nu s-a întors în nici un an în care a participat fără un loc I, iar proba de kata din 2013 i-a arătat din nou supremaţia. Ea a câştigat toate cele 4 runde într-un mod autoritar, cei 5 arbitrii au ridicat steagul în favoarea ei în toate disputele.
Apoi au urmat luptele unde doar obiecţia arbitrilor au lăsat-o cu argintul, în locul cuvenitului pe merit aur, trofeu care trebuia să ajungă “neaparat” în Rusia.
Oana Pavel : “Credeam că o să am mai multe probleme la kata, dar adversarele nu au fost pe măsura mea. La lupte eu făceam lovitura circulară şi din întoarcere pe care nimeni nu o mai executa.”
A venit şi rândul Andreei, sportivă care nu şi-a putut lăsa sora mai mică să fie singura cu aur la gât, ea adăugându-şi a patra coroană de lauri în 5 ani.
La kumite, ea şi-a decimat toate adversarele, învingându-le prin ippon. Prima a fost o nemţoaică, next o israeliancă, iar în final pentru primul loc pe podium a executat o sportivă de culoare ce a reprezentat Germania.
Ultimul act de la kata a fost foarte interesant pentru Andreea, deoarece s-a confruntat cu o karatistă a ţării gazdă, iar din cei cinci judecători, 4 era conaţionali ai acesteia. Astfel, ea a trebuit să se „mulţumească” doar cu argintul.
Andreea Pavel : „Înainte de Elveţia colegii mi-au urat noroc, dar eu le-am spus că nu am nevoie deoarece ştiu că sunt prea bună şi pot învinge şi fără. Kata a mers foarte bine. Taekwondo-ul m-a ajutat, am învăţat să lupt de la depărtare şi din lateral, încât adversarele m-au atins mult mai greu.”
“Tată eu câştig şi în Elveţia, şi în Belgia, nu îţi fă probleme!”
Dacă după aceste reuşite, alte luptătoare s-ar fi întors în România, ele nu au făcut acest lucru, ci au decis să vadă şi Belgia pentru prima dată. În Benelux (4 mai) , turneul a avut un sistem diferit, fiecare întâlnindu-se cu fiecare, duelul putând a se termina şi la egalitate, iar pentru succes, eşec sau egal s-a dat un punctaj. De aceea, învingătoarea a fost cea cu cel mai mare număr de puncte realizate, victoria aducând 3, egalul 2, iar înfrângerea 1.
Andreea Pavel a făcut spectacol, fiind neînvinsă şi obligându-i pe arbitri să-i ridice mâna de 7 ori din 8 meciuri, iar cu 23 de puncte nu a dat nici o şansă nimănui. Chiar dacă bătăliile ei au fost puse într-un mod în care nu o avantajau, de la o karatistă cu nivel bun, urmau tot mai bune, ea şi-a îndeplinit încă o dată cuvintele rostite tatălui ei înainte de începerea turului de karate, spunându-i faptul că, „tată eu câştig şi în Elveţia, şi în Belgia, nu îţi fă probleme”.
Oana a fost a patra cu 11 lungimi, la doar unul de podium, după 2 victorii, 2 egaluri şi o înfrângere. Cu atât mai mare sunt performanţele lor, cu cât, oponentele lor erau din ţări aproape de Belgia, precum Franţa, Danemarca, Suedia, Olanda. Acestea erau cu 1-3 ani mai mari, 7-8 kilograme în plus, şi mai ales aveau avantajul suprem, o alonjă superioară specifică nordicilor care le ajutau foarte mult, fiind mai greu să fie lovite. Campionatul Open de Karate Kyokushin rezervat Juniorilor şi Seniorilor, a fost foarte puternic în ceea ce priveşte nivelul competitoarelor, deşi nu au fost la start atât de multe ţări ca în Elveţia, plus durata luptelor a fost de numai 1 minut şi 30 de sec. faţă de 2 minute în „La Suisse”.
Aceste două concursuri extrem de importante au descris perfect şi frumuseţea sportului. În ţara Rolexului, familia Pavel s-a reîntâlnit cu o olandeză şi tatăl ei, şi ea fighter. Andreea a povestit că odată cu ieşirea copilei din concurs, ea şi tatăl ei îi făceau galerie româncei în Belgia, chiar şi când ea a înfruntat o olandeză de la clubul de care aparţineau.
Călin Pavel (tată Oana şi Andreea Pavel) : „Sunt mulţumit de faptul că s-au întors sănătoase. Ele au împrumutat din taekwondo sistemul de a puncta cât mai mult, iar pe lângă asta, au reuşit să evite foarte mult contactul fizic, încât aproape că nu au fost atinse. A fost un nivel mai ridicat faţă de anii precedenţi, şi s-a dublat numărul ţărilor participante.”
