Într-o conferinţă organizată anul trecut, Constantin Chiriac, directorul Teatrului Radu Stanca şi preşedintele FITS, anunţa că, în urma implicării ca voluntari în Festivalul Internaţional de Teatru, în rândul tinerilor japonezi a scăzut rata de suicid. Astfel, preluând modelul de la Sibiu, aceştia au început să se implice şi în comunităţile din care proveneau, contribuind la binele societăţii şi totodată vindecându-se ei înşişi, pe dinăuntru, de angoase, depresii, anxietăţi sau sentimente de inutilitate.
Voluntariatul şi implicarea caracterizează tot mai mult şi spiritul sibienilor. Tot mai mult, oamenii aleg să răspundă afirmativ provocărilor lansate de organizaţiile neguvernamentale, pentru a crea în Sibiu un mediu de viaţă mai plăcut şi mai prosper. Cauzele care îi mobilizează variază, de la proiecte în beneficiul sănătăţii, mediului, până la activităţi în domeniul comunicaţiilor, educaţiei, culturii, ori refacerii infrastructurii. Organizaţiile care le propun, nu puţine la număr, doresc, atunci când îndeamnă sibienii la solidaritate, să tragă un semnal de alarmă pentru remedierea unor probleme sau pentru crearea unor condiţii de viaţă mai bune. Faţă de anii trecuţi, impresionează amploarea pe care aceste evenimente o capătă de la un an la altul. În ultimul an, au mai fost organizate evenimente ce ţin de sfera implicării, a voluntariatului, iar oamenii au ales, de fiecare dată, să nu rămână indiferenţi. Aşa s-a ajuns să se facă o curăţenie de primăvară fără precedent pe cursurile apelor, în diverse locuri din judeţ, în Parcul Sub Arini, în Pădurea Dumbrava, pe malurile Cibinului, etc. De asemenea, faţă de anul trecut, la această ediţie a semimaratonului umanitar, organizat în 28 mai, participă aproape un număr dublu de alergători, peste 2.500, semn că sibienii conştientizează tot mai mult diferenţa pe care o face implicarea.
Acestea sunt semne clare că lucrurile se vor mişca pe viitor tot mai mult – imaginaţi-vă cum ar fi ca, în 2017, cam orice lucru ce trebuie îmbunătăţit să se facă în urma unei mobilizări pe reţelele de socializare, ori cu ajutorul unei petiţii promovate în mediul online, aşa cum au reuşit mamele, săptămâna trecută, să obţină dreptul de a fi în spital, alături de copiii mai mici de 14 ani. Nici nu ar fi foarte greu, pentru că aceste evenimente nu implică probe de rezistenţă fizică, ori eforturi supraomeneşti din partea unui singur cetăţean. Este vorba, mai degrabă, de o probă de conştiinţă, de voinţă, de renunţare la comoditate, preţ de câteva ore sau minute. Este un efort mărunt, de solidarizare voluntară cu cauzele umanitare în care credem, însă cu beneficii imense pentru comunitatea în care trăim.
Publicitate
