În anul 1968 se înfiinţează la Sibiu Corul de Cameră „Caedonia”, la iniţiativa unor studenţi la Conservator. De atunci au trecut 45 de ani, în care corul a scris pe portativ povestea mai multor inimi ce bat la unison atunci când cântă. De interpretările lor deosebite s-au bucurat sibienii, românii, dar şi mulţi dintre străni. Corul a cântat pe scene din ţară, la diferite festivaluri sau competiţii, unde de multe ori s-au situat pe primele poziţii ale podiumului, dar şi pe scene din Austria, Germania, Franţa şi S.U.A. Astfel, au cucerit oraşe celebre de peste ocean ca Washington, New York sau Las Vegas. Astăzi corul „Caedonia” numără 33 de membri care, sub bagheta profesorului şi dirijorului Florin Soare, definesc pe orice scenă magia muzicii.
Florin Soare este de mai bine de 33 de ani dirijorul corului de cameră „Caedonia”. Absolvent al Conservatorului de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca şi vicepreşedinte al Asociaţiei Corale din România, este cel datorită căruia corul există şi astăzi. Când Doru Constantinescu, primul dirijor al corului, moare tragic la 50 de ani, Florin Soare, care îi fusese coleg la Conservator, acceptă să dirijeze corul. Pasiunea pentru cântul coral i-a fost insuflată de profesorul Dorin Pop, unul dintre cei mai mari dirijori ai României. Pe de altă parte, prof. Florin Soare nu putea abandona corul, care deja era foarte bine pregătit. „A fost datoria mea faţă de fostul coleg şi de coriştii care erau atunci în cor. Din întreaga mea carieră de 42 de ani, corul şi preluarea conducerii acestuia au fost încununarea pregătirii mele profesionale. Cred că este foarte greu pentru un absolvent al unui Institut de Artă să nu facă artă din profesia asta”, spune dirijorul. Este însufleţit şi dedicat atât corului, cât şi profesiei de cadru didactic, pe care a avut-o la Şcoala 20 din Sibiu, unde a dirijat o formaţie corală de copii. Dirijorul spune că mereu au existat doritori şi iubitori de muzică corală, fapt pentru care „Caedonia” există şi astăzi, iar el este ţinut mereu în priză. „Coriştii sunt dintotdeauna foarte buni prieteni. În cor s-au format familii, s-au stimulat unii pe alţii şi au perpetuat spiritul de echipă şi de colectivitate, bazate pe aceleaşi interese”. Profesorul şi dirijorul Florin Soare se simte împlinit. A dus corul pe scene mari ale lumii, a încântat România de nenumărate ori şi a demonstrat că, deşi nu sunt un cor de profesionişti, le pot atinge nivelul. Cea mai frumoasă amintire o are în urma vizitei în Sala Filarmonicii din Munchen. Deşi nu au cântat acolo, a simţit puternic emoţia aflării pe scena pe care au dirijat Ionel Perlea şi Sergiu Celibidache, doi dintre cei mai mari dirijori români din perioada interbelică. Florin Soare nu-şi doreşte altceva decât ca acest cor să continue să existe, pentru că merită.
Gabriela Dănilă a intrat în Corul de Cameră „Caedonia” în anul 1980 şi a rămas în cor pînă în anul 1997, când s-a stabilit în Canada. În suflet, însă, i-a rămas vie amintirea anilor în care a cântat la cor. Acum s-a întors în Sibiu special pentru aniversare. „Suntem toţi iubitori de muzică şi ne leagă dorinţa de a cânta împreună. În astfel de coruri, cum este şi Caedonia, se leagă prietenii care durează. Ele sunt puntea între ani şi distanţe, ele sunt cele care păstrează vie amintirea anilor pe care i-am petrecut cântând”. Gabriela Dănilă cântă alături de vechii ei colegi şi prieteni, într-o serie de spectacole aniversare, pe care corul de cameră Caedonia le susţine într-un maraton muzical, în perioada 17 – 26 mai. „Admir foarte mult tenacitatea dirijorului Florn Soare şi dorinţa lui de a menţine acest cor. Îl felicit pentru tot ceea ce face şi îi doresc putere de muncă în continuare”.
Amintiri ascunse într-o carieră de zeci de ani
Adrian Dumitru Olariu face parte din acest cor de 25 de ani. Pentru el, Corul de Cameră „Caedonia” este cea mai importantă pasiune. „Tot programul meu se face după interesele corului”, recunoaşte acesta. A cântat alături de cor în foarte multe locuri, atât din ţară, cât şi din străinătate. Îşi aminteşte mereu cu plăcere de aventurile din aceste călătorii. O amintire magică o are din anul 1989, an în care se îmlineau 100 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. „La Ipoteşti am cântat într-un peisaj extraordinar. Imaginaţi-vă corul Caedonia cântând pe malul lacului plin de nuferi galbeni. Eram doar noi şi natura. Vocile noastre se împleteau cu cele ale lacului. A fost minunat şi unic”, a povestit Adrian Olariu. La fel de încântat a fost şi de impresia pe care corul o face în străinătate. „Întotdeauna artiştii români au fost văzuţi bine. Orinde am fost, ne-au primit cu o căldură extraordinară. Cea mai frumoasă amintire o am dintr-un sat din Franţa care avea 120 de locuitori şi la concertul nostru au venit 180 de spectatori”.
Unul dintre cei mai vechi membri ai corului este Adrian Dumitru Munthiu. Este în cor din octombrie 1971 şi îşi aminteşte şi astăzi cum profesorul a venit să caute tineri care să cânte în cor. „S-au ales atunci 4 tenori şi 4 başi. Printre tenori am fost şi eu. În toamna acelui an am mers deja la un festival. Era o emoţie mare, iar repetiţiile le făceam la Şcoala de Artă. Se cânta perfect. Mă uitam la acei oameni şi nu mă vedeam cântând ca ei. Concuram cu Madrigalul şi noi eram amatori, vă daţi seama? O plăcere totală.” De atunci totul s-a derulat ţesând amintiri frumoase pentru membrii corului. Succese, nenumărate premii întîi în concurenţă cu profesionişti ca Madrigalul sau cum au fost membrii corului „Song”, al regretatului Ioan Luchian Mihalea. Spectacole susţinute în străinătate pe mai multe continente şi momente inedite trăite între prieteni şi codimentate cu neprevăzut. Aşa cum era în amintirea Gabrielei Dănilă, când într-o iarnă friguroasă, le-a fost spart unul dintre geamuri la autocar şi au călătorit de la Predeal la Sibiu, încălzindu-se cu cântec, sau în amintirea lui Adrian Dumitru Olariu când la Ipoteşti au fost cazaţi într-un loc fără energie eletrică şi s-au splălat pe întuneric, iar a doua zi dimineaţă s-au trezit murdari de rugină de la ţevile rar folosite. Sau poate în amintirile lui Adrian Dumitru Munthiu care nu mai contenea să povestească, cu emoţie, şi pe alocuri cu arii muzicale despre aventurile corului, ca atunci când au dat tonul unui imn ce s-a cântat în 4 limbi, sau concertele extraordinare din Sala Unirii de la Alba Iulia ori sala Mihai Eminescu din Iaşi. „Mi-aş dori tare mult să mai cânt o dată în acea sală”, a spus muzicianul.
„Muzica este cel mai mare ambasador. Ea uneşte oamenii şi leagă prietenii. Toate emoţiile sunt trăite în grup. La fel şi bucuriile şi tristeţile şi aste se vede în tot ceea ce facem. Deşi suntem un grup de amatori, facem treaba ca adevăraţi profesionişti. Adevărul este că atunci când eşti în cor trăieşti, când pleci din cor, eşti singur”, Adrian Dumitru Munthiu, membru al Corului de Cameră „Caedonia”
