Film cu buget redus, cu aparat de încărcat cartele împrumutat, haine de la second-hand și trei din cei mai apreciați actori ai României – cam așa se rezumă una din cele mai tari comedii românești din ultimii ani, „Două Lozuri”.
Povestea ne duce într-un fel de birt comunal în care întâlnim trei tipuri de persoane – Dinel, veșnic supărat, un pic cam pămpălău și îndrăgostit până peste cap de nevasta plecată în Italia, Sile, un pierde-vară, veșnic fără bani, Don Juan și mare jucător la pariuri și Pompiliu, paranoicul găștii, mereu stresat și genul de persoană care îți va spune mereu „Ți-am spus eu”, dar care va intra și a doua oară cu tine în belele. Cei trei sunt prieteni buni, chiar dacă nu se prea leagă personalitatea unuia cu a celuilalt.
Dar nu-i nimic – un bilet la loto îi unește definitiv și îi pune pe drumuri de la Ploiești la București, îi face să meargă din ușă în ușă în blocul lui Dinel ca să găsească hoții borsetei în care era și biletul câștigător la loto, să mănânce negresele speciale ale vecinilor drogați și chiar să o bage în belele pe o puștoaică despre care Pompiliu spune că sigur ascunde ceva. Întâlnesc ghicitoare, prostituate, bătrâna care îi ia drept „ăia de la cablu” și tinerica la ananghie.
Obiecte împrumutate și vestimentație la mâna a doua
Filmul e pur și simplu fabulos în umorul lui clasic și ce este cu atât mai interesant și de apreciat este că a fost făcut cu un buget extrem de limitat. Rezultatul muncii lor însă este uimitor. „Două Lozuri” a reușit să adune un public numeros la TIFF 2016 și cu atât mai multe întrebări la final. Întrebat care a fost cel mai dificil moment de la filmări, regizorul peliculei, Paul Negoescu, un tânăr plin de imaginație și un simț al umorului molipsitor, povestea cum au împrumutat ei un automat de cafea de la un magazin închis, într-o noapte de filmări.
„Trebuia o firmă să ne dea nu doar un tonomat în care îți încarci cartela, dar trebuiau chiar să ne sponsorizeze filmul. În ziua filmării însă nu ne-au mai răspuns la telefon. Nu numai că nu ne-au mai dat banii, dar nu ne-au dat nici măcar tonomatul respectiv și a trebuit să improvizăm. Așa că am luat un tonomat de cafea, l-am furat de la un chioșc închis, l-am decablat, l-am mutat acolo, l-am dus înapoi și l-am cablat la loc. Toată secvența a fost foarte stresantă pentru că nu știam cum o să o filmăm, dar până la urmă a ieșit chiar foarte bine”, a mărturisit Paul.
Întrebat despre reacția publicului sibian la filmul său, Paul spune că e foarte interesant cum fiecare public în parte râde diferit.
„E foarte ciudat pentru că am arătat filmul în mai multe locații și toată lumea râde diferit, râde la alte glume și mă bucur că oamenii râd la diferite părți ale filmului. A fost un public foarte cald. Tot timpul când sunt atât de mulți oameni la film se creează așa o emulație – dacă râde cel de lângă tine, te face și pe tine să râzi și asta nu poate decât să facă vizionarea filmului mult mai plăcută”, a spus regizorul râzând.
Dorian Boguță: „Într-un asemenea moment, pentru un actor e o plăcere să intre în personaj”
Dorian Boguță, actorul care l-a interpretat pe zăpăcitul și îndrăgostitul, dar măcinatul de remușcări Dinel, spune că a fost o adevărată plăcere și o provocare totodată să interpreteze un astfel de personaj. Mai mult, spune el, Dinel se află în capul listei personajelor pe care le-a interpretat până acum și care i-au rămas în suflet.
„Nu știu dacă să spun că din păcate sau din fericire, dar personajul nu se apropie deloc de mine cel din viața de zi cu zi. Nu mă pricep la mașini, nu port mustață, nu am un dinte de aur, nu am pe cineva care stă în Italia, dar, așa cum am mai spus, scenariul a fost atât de bine scris, sunt atât de clare situațiile și într-un asemenea moment, pentru un actor e o plăcere să intre în personaj, să își asume aceste cuvinte, să le spună și să fie credibil când o face. În plus, pentru mine a fost chiar o provocare să fac un altfel de personaj, total Dinel, mai mult de atât nu pot spune”, a mărturisit Dorian.
Film făcut sub umbrela lui Caragiale
Intenția realizatorilor filmului nu a fost să facă o adaptare după nuvela marelui I.L.Caragiale, „Două loturi”. Se pare că, spun ei, conjuncturile în care a fost realizată pelicula într-un final, i-au adus totuși la concluzia că această alăturare a fost predestinată.
„Nu a fost o intenție neapărat să facem o adaptare după Caragiale, a fost doar o sursă de inspirație. Suntem chiar surprinși de cât s-a viralizat treaba asta, că este o adaptare după nuvela lui. Chiar ne gândeam să nu menționăm pe generic acest lucru, doar că întâmplarea a făcut ca unul dintre locurile în care am filmat foarte mult, secvențele din barul în care își petrec ei veacul, se află la 2km de satul natal al lui Caragiale și am mai filmat și în Ploiești, orașul în care scriitorul a trăit foarte mult și am luat-o ca pe un semn că filmul acesta este crescut sub umbrela lui Caragiale”, a declarat Paul Negoescu.
Paul Negoescu a studiat regia de film la UNATC București. A realizat mai multe scurtmetraje selecționate și premiate in peste 250 de festivaluri internaționale, inclusiv la festivalurile de film de la Cannes și Berlin. În 2012 și-a lansat primul film de lungmetraj, “O lună în Thailanda” care a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția și care a câștigat, printre altele, premiul FIPRESCI la Festivalul de la Sofia.
Publicitate
